O prinţesă pentru copiii României

Alteta Sa Regala Principesa Margareta declara in ianuarie 1990, pentru ziarul elvetian Le Matin, ­re­fe­rindu-se la decizia ei, care se consumase in august 1989, de a parasi postul pe care il ocupa la Organizatia Na­tiunilor Unite: 'Am avut un sentiment puternic in acel moment ca nu as putea trai fara sa fac ceva pentru tara mea'. O premonitie? 'Nu stiu, insa stiu ca am perceput un su­flu nou, al libertatii. Am simtit ca trebuie sa fac ceva'.

In decembrie 1989, dupa ce a va­zut imaginile televizate ale Re­vo­lu­tiei, se implica in activitatea a doua asociatii pe care le infiinteaza la Versoix, in Elvetia, pentru a trimi­te ajutoare si a sustine Crucea Rosie Romana, pe de o parte, si pe de alta parte pentru a se implica in salvarea pa­trimoniului cultural si artistic ro­ma­nesc. Impreuna cu surorile sale, ex­pediaza in tara medicamente, alimente, haine. Iar pe 18 ianuarie paseste pentru prima data pe teritoriul Romaniei, marturisind despre acel moment: 'Ma simteam ca si cand as fi fost o parte din tatal meu ca­re se intorcea din exil. Era o res­pon­sabilitate enorma si in acelasi timp o bucurie imensa'.

Este primul contact al A.S.R. Principesa Margareta cu o tara pe care nu o cunostea decat din istorisirile tatalui sau, Re­gele Mihai I, ale bunicii sale, Regina-Ma­ma Elena, din cartile de memorii ale bunicii, Regina Maria, dar pentru care avea o dragoste si o con­si­de­ra­tie enorme. 'Am recunoscut Ro­ma­nia despre care tatal meu mi-a vor­bit enorm: o tara calda, vibranta si frumoasa, recunoscuta pentru ar­hitectura, literatura si muzica sa, cu peisaje ce iti taie respiratia si cu oa­meni buni si primitori'. Dar a vazut aceeasi tara cu 'copii abandonati in spitale, cu sate devastate, saracie si SIDA', o tara care purta ranile dic­ta­turii comuniste la fel cum, odinioa­ra, soldatii din spitalele militare purtau ranile de srapnele.

Atunci trebuie sa fi aparut ideea de a fi, asemeni Reginei Maria care ingrijea ranitii in spitalele de campanie, o 'sora de caritate', in sensul modern, actual al cuvantului. Atunci trebuie sa fi aparut ideea de a infiinta o fundatie care sa se preocupe mai intai de situatia copiilor bolnavi si abandonati, mai apoi de a celor din medii defavorizate social si, in timp, de a celor care promiteau sa devina geniile bune ale acestei tari, ambasorii ei in lume, cu vioara sau pe­nelul in mana. Asa s-a infiintat, in ur­ma cu doua decenii, Fundatia Principesa Margareta, care, la ceas aniversar, numara din plin reusitele dar, mai cu seama, numara proiec­tele. Pentru ca sansa oricarui proiect ambitios, construit pentru oameni – aveam sa invat de la Alteta Sa Regala – sta in capacitatea de a privi spre orizont, de a da sperante pentru viitor.