O şcoală ca-n poveşti, o prea frumoasă şcoală

Satul maternitate, cum mai este cunoscut Valea Grecului, localitate celebră pe vremea lui Ceauşescu prin numeroasele mame eroine, şi implicit prin numărul mare de elevi, are de puţin timp o şcoală ca-n poveşti. Sfinţirea noii şi modernei unităţi săteşti din comuna Duda-Epureni, judeţul Vaslui, a fost săvârşită de curând. Succesul dării în folosinţă a proaspăt construitului corp de clădire, cu două etaje şi laboratoare ultra-moderne, a fost deplin şi prin contribuţia substanţială a Jurnalului Naţional, care a făcut o importantă donaţie de cărţi. Cu această ocazie, elevii dornici de învăţătură s-au bucurat ca şi cum ar fi luat bacalaureatul, au dansat pe acorduri de muzică populară şi s-au delectat în scenete adaptate după marele povestitor Ion Creangă. A fost o sărbătoare de suflet în care ţăranii, cu mic, cu mare, au fost prezenţi şi s-au bucurat cu profesorii lor destoinici pentru faptul că urmaşii lor au de acum o şcoală mare şi frumoasă. Satul este faimos şi prin faptul că învăţătorii pensionari de aici povestesc cum au organizat cândva un spectacol pentru preşedintele comunist, care, în trecere, s-a oprit şi la marginea satului mamelor eroine.

O, ce şcoală minunată!

O, ce şcoală minunată, îţi vine să spui după ce vezi clădirea noii instituţii de învăţământ din sat. Un lăcaş construit din chirpici şi care avea cu câteva decenii în urmă 67 de cărţi se bucură acum de o bibliotecă la cel mai înalt nivel, cu sute de volume noi-nouţe. La şcoala la care cu jumătate de veac în urmă existau un echer şi câteva hărţi, acum elevii se pot bucura pentru laboratorul de informatică cu zeci de computere, clasă de matematică, laborator de chimie-fizică, toalete curate ca la farmacie şi multe-multe alte facilităţi. Am participat la programul special ce a avut loc cu ocazia slujbei de sfinţire la invitaţia inimoasei directoare a unităţii, distinsa învăţătoare Mihaela Antici, cea care a condus instituţia de învăţământ în ultimii ani, ani în care, cu ajutorul fondurilor europene, s-a înălţat noua, spaţioasa şi moderna clădire.

Peisaj rural cu computere, termopane şi toalete ca la vilă

Un prim-plan, la sosire. Pe şoseaua pietruită, o căruţă trasă de cai slăbănogi urcă dealul sărăciei. O imagine ca în orice alt cătun modest al României la vremuri de criză. |nsă dincolo de gardul înalt ce străjuie calea ţăranului pornit de dimineaţă cu treburi, străluceşte o bijuterie. Nu cade balega de două ori în şanţ că soarele tainic al dimineţii ne dezvăluie clădirea în toată spendoarea sa. |n locul unde altădată copiii de ţărani se ştergeau de “glodă (noroi - n. red.) de o bucată de fier numită răzătoare, e acum un trotuar spilcuit ca la vilele scumpe din cartierele rezidenţiale ale oraşelor. Când au văzut terminată clădirea, sătenilor nu le-au venit să creadă că aici vor învăţa copiii lor. {colarii numeroşii ai familii Manea, de exemplu, ar putea trece de la lumina lămpii la accesarea unui computer cu cele mai noi înzestrări tehnice. {i şcolarii care iarna încă mai dârdâie de frig la căldura unei sobe primitive se vor bucura de încălzire centrală şi toalete nu în fundul grădinii, ca acasă, ci din acelea cu colac, nu de salvare, ci igienic, aşa cum ar trebuie să existe în orice locuinţă decentă…

Sărbătoarea şcolii e de fapt sărbătoarea satului

Am ajuns la Şcoala Gimnazială Valea Grecului odată cu invitaţii speciali, cadre didactice în activitate sau ieşite la pensie, oficilităţi locale, invitaţi speciali. Un grup încă restrâns de săteni era nerăbdător să înceapă festivităţile. Mai într-o parte, lângă celălalt corp de clădire, şi el relativ nou, membrii formaţiei de dansuri şi cântece populare aşteptau momentul când vor intra în scenă. A început slujba la care au participat trei preoţi sosiţi în mod special de la oraş pentru marele eveniment. După ofieciere, a vorbit directoarea şcolii, Mihaela Antici, care a citit câteva pagini din istoria instituţiei de învăţământ, apoi respectatul profesor huşean Theodor Codreanu. Au fost prezenţi la eveniment şi primarul comunei, Petru Chiriac, şi deputatul Toader Dima. Elevii, îmbrăcaţi în costume populare, au zâmbit alături de profesorii lor la poza de grup făcută lângă clădirea nouă dată în folosinţă şi sfinţită. A urmat un program artistic deosebit de frumos. Cântece şi dansuri populare, fragmente din piese de teatru, adaptări după povestiri din opera lui Ion Creangă şi o masă festivă. Doritorii au putut vizita în linişte noile săli de clasă.

O şcoală sătească cu tradiţie şi directori pricepuţi

Despre ce a fost cândva această şcoală şi cât de acută era sărăcia în instituţiile de învăţământ pe vremuri aflăm din istoricul acestei şcoli. {coala Gimnazială Valea Grecului a fost înfiinţată în anul 1908. Lăcaşul de învăţământ a funcţionat la început în locuinţele unor săteni, apoi a fost construită prima clădire în anii ’30. |n 1934, ea a fost dărâmată şi reconstruită de directorul de atunci Nicolae Popa, cel care avea să fie şi cel mai longeviv diriguitor al instituţiei de învăţământ, din 1934 până în 1959. Ca un arc peste timp, la începutul anului şcolar 1934-1935, se ţinea slujba de sfinţire a noului sediu al instituţiei la care directorul îl invită pe preotul satului: “Cucernice părinte, avem onoarea a vă ruga a ne face slujba religioasă astăzi 15 septembrie 1934, cu ocazia solemnităţii deschiderii cursuriloră. La lăcaşul din acei ani existau doi învăţători, care erau şi director, respectiv, şef al cancelariei. Au fost si momente mai grele în istoria instituţiei de învăţământ. Erau ani în istoria tumultoasă nu numai a şcolii din Valea Grecului, ci şi a ţării, când mijloacele pentru desfăşurarea activităţilor şcolare se dovedeau mai mult decât modeste. Un exemplu din care reiese acest lucru este un document datat 1 martie 1933. Directorul şcolii cere Inspectorarul {colar de atunci prelungirea unei aprobări speciale deja obtinute de susţinere a orelor atât dimineaţa, cât şi după-amiaza. “Cu ordinul dvs mi s-a aprobat ţinerea cursurilor pe jumătăţi de zile, la această şcoală, pentru motivul că în una din salele de clasă nu există soba. Cum frigul persistă şi temperatura claselor neîncălzite este insuportabilă, vă rugăm să binevoiţi a ne aproba ţinerea cursurilor pe jumătăţi de zile până la o dată la care credeţi că nu va mai fi nevoie de încălzitul claseloră, arăta directorul Dumitru Nistor. De altfel, dacă suntem atenţi, în anul 1933, anul acestui nefericit eveniment fiind imediat după marele crah economic, o perioadă asemănătoare cu ce s-a întâmplat recent în lume.

Patrimoniul sărac al şcolii în 1934

Pentru a sublinia cât de multe s-au făcut în ultimii ani pentru această şcoală, care acum are laboratoare moderne şi instalaţii de ultimă generaţie, vă prezentam un document din care reiese cum arăta fizic şi ce conţinea şcoala în urmă cu aproape opt decenii. 1 septembrie 1934, Regatul Romaniei. Mobilier şcolar: 13 bănci în stare mediocră, două table, una cu picioare şi alta fără, două mese, două scaune, un dulap arhivă, trei steme ale României, două hărţi ale României, o hartă a Europei, două numărători, un portret al Regelui Carol I, altul al Reginei Elisabeta, un tablou al Sf. Pavel, unul cu Iisus, o icoana a Sf. Gheorghe, o hartă a Americii, alta - Oceania si Australia, un compas, un echer, 56 tablouri istorice, religioase şi anatomice etc. Biblioteca conţinea doar 67 de cărţi - legi, regulamente şi volume de cultură generală. |n patrimonial şcolii mai figura: o cofă, o cănuţă, un sigiliu, o tuşieră, o scară şi două poliţe pentru păstrarea obiectelor de lucru manual.