Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aşa cum ceasornicarul demontează cu o curiozitate avidă mecanismul unui ceas elveţian, tot aşa şi columbofilul încearcă să desluşească până în cele mai mici detalii "mecanismul de funcţionare" caracteristic porumbelului călător belgian. Şi pentru a afla cât este de deosebit amicul nostru înaripat, iată câteva dintre curiozităţile sale:
- Puiul de porumbel are unul dintre cele mai mari ritmuri de creştere din lumea zburătoarelor; acesta îşi dublează greutatea în primele 48 de ore de viaţă, pentru a ajunge la 14 zile la jumătate din greutatea totală, iar la 33 de zile, când sunt apţi deplin să părăsească cuibul, să egaleze greutatea adultului. Prin comparaţie, ritmul de creştere al puiului de porumbel este dublu faţă de cel al puiului de prepeliţă (vestit pentru creşterea sa rapidă ca unica formă de supravieţuire, adaptare la mediu) şi de patru ori mai mare decât al puiului de găină. Acest ritm este datorat unei alimentaţii unice, aşa-numitul "lapte de guşă" sau "lapte de porumbel", regurgitat de ambii părinţi în primele 7-10 zile de viaţă ale puiului, fiind de fapt o secreţie holocrină, stimulată şi reglată biologic de actul clocirii. Această secreţie este de altfel foarte bogată în proteine, conţinând, după unii autori, până la 20%, la care se adaugă procente semnificative de grăsime şi carbohidraţi.
- Porumbelul consumă zilnic o cantitate de hrană echivalentă în medie cu 10% din greutatea lui, vara, în timp ce iarna, cantitatea de hrană îngurgitată poate atinge 15% din greutatea lui totală (din câte se vede, iarna, viaţa devine mai scumpă inclusiv pentru bieţii porumbei...).
- Volumul sanguin al unui porumbel este de circa 33 ml.
- Rinichii porumbelului sunt multipli, fiind răspândiţi în ambele părţi ale cavităţii abdominale.
- Dintre cele două pleoape, porumbeii au muşchi doar în pleoapa inferioară, în timp ce separaţia osoasă dintre ochi este atât de subţire, încât, dacă se proiectează un fascicul luminos într-unul dintre ochi se observă direct în celălalt.
- Porumbelul are o rază vizuală foarte generoasă, ce acoperă 340 grade, suficient pentru a avea astfel posibilitatea să vadă aproape tot câmpul din spate, pentru a se feri de prădători.
- Porumbeii au în pleoape un set de glande speciale care produc un mucus ce face posibilă lipirea lacrimilor de unghiul frontal al ochiului, fapt ce le conferă posibilitatea de a zbura cu viteze mari şi în condiţii caniculare, fără ca suprafaţa externă a ochiului să se usuce. Avantajul este că porumbeii călători zboară astfel fără să clipească, fapt ce în caz contrar le-ar putea deveni fatal. Senzaţia este echivalentă cu aceea a unui om care stă cu capul în exteriorul ferestrei unui vehicul în timp ce acesta se deplasează cu viteza de 70-80 km/h (viteza de croazieră a porumbelului), încercând să înfrunte curentul de aer fără să clipească.
- Deşi masculii au două testicule, femelele au numai un ovar, suficient însă pentru a produce 8-10 ouă anual timp de 7-8 ani. Testiculul masculului însă putându-se mări primăvara, la începutul sezonului de reproducţie, chiar şi de 10 ori!
- Cantitatea de apă necesară unui porumbel pe zi este de circa 40-50 ml. Evident, în funcţie de anotimp. Aceştia preferă întotdeauna apa mai rece, datorită conţinutului de oxigen mult mai crescut comparativ cu cel existent în apa mai caldă.
Desigur că prietenul nostru înaripat mai ascunde încă foarte multe ciudăţenii şi enigme. Pe unele le vom desluşi împreună în numerele viitoare, pe altele poate le veţi descoperi chiar dumneavoastră. Priviţi-i cu atenţie!
● Pagină realizată cu sprijinul Federaţiei Române de Sport Columbofil
