Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Exista ingeri care umbla printre noi. Spitalele sunt pline de ei. Merg abia pasind prin saloanele pline de suferinta, tin copiii de mana, ii mangaie pe frunte si le saruta inima cu imbarbatari. Apoi, plang pe furis, intr-un colt de hol, "Doamne, te rog, ingaduie-i sa traiasca', si, cu sufletul greu de suferinta altora, pleaca intr-un tarziu inspre casele lor, inspre copiii lor, inspre suferintele lor. Sunt ingeri – oameni. Necunoscuti, nevazuti, nearatati la televizor. Roxana Dumitru e unul dintre ei. E ingerul lui Nicolae. Un baietel de 9 ani care a trait durerea unei vieti intregi...
Fuga din calea apelor...
"Numele meu este Roxana Dumitru si sunt lucrator social la Asociatia P.A.V.E.L., asociatie a parintilor cu copii bolnavi de cancer, leucemii si anemii grave.
Anul trecut, in sectia de oncopediatrie a Institutului Clinic Fundeni l-am cunoscut pe micutul Nicolae Poiana, pacientul doamnei doctor Anca Colita. Cand am intrat in salonul baiatului, dintre cei 6 copii de acolo el era cel mai trist… I-am intins mana, iar el m-a privit lung cateva secunde. "Eu sunt Nicolae', s-a auzit o voce firava, si o manuta tremuranda s-a cuibarit in mana mea. "Dragul meu, ce-ti doresti tu cel mai tare?' "Prieteni!'. Si de atunci, prietenii mei au devenit si prietenii lui.
Povestea lui Nicolae incepe in 2003, cand a venit pe lume in familia Poiana din comuna Suraia, judetul Vrancea, fiind ultimul copil al familiei. Nicolae a crescut alaturi de cei doi frati mai mari in conditii destul de grele, caci numai tatal lui muncea, in mina, mama purtand de grija copiilor acasa. In 2005 au venit inundatii mari in Suraia, iar casuta lor a fost grav deteriorata. Au fugit din calea apelor, dar micutul Nicolae, la cei 2 anisori, a cazut si si-a rupt piciorul... In valtoarea necazurilor, copilul a ajuns abia in 2008 la spital, cand nu s-a mai putut face mai nimic, caci piciorul pus in ghips nu s-a mai prins… Mama mi-a povestit, printre lacrimi, ca nu a putut ajunge la spital, pentru ca nu au fost bani; reparatia casei, pensionarea tatalui si apoi imbolnavirea lui au facut ca spitalizarea lui Nicolae sa intarzie. Apoi, cum un rau nu vine niciodata singur, au fost dati in judecata de fratii tatalui pentru casa in care locuiau, iar viata lor se desfasura intre termenele de judecata si internarile tatalui. Asa ca Nicolae a ramas cu un piciorus mai scurt, singuratic si trist'.
...si intalnirea cu leucemia
"Un an de zile i-au tot pus atele, ghips, apoi orteza, iar in 2010, la Budimex, doctorii au hotarat sa-l opereze. Atunci au aflat cumplita veste: analizele care s-au facut au aratat ca Nicolae a dezvoltat trombocitopenie (exprimarea numarului scazut de trombocite din sange)… Au urmat teste, punctii si stabilirea diagnosticului de leucemie acuta mieloida, iar indicatia domnului doctor Scurtu a fost de transplant, singura sansa de supravietuire in acest caz. Au urmat testarile fratilor, in vederea stabilirii compatibilitatii, iar marele noroc al lui Nicoale a fost compatibilitatea de aproape 100% cu fratele lui mai mare, Gelu. In Institutul Clinic Fundeni, pe data de 3 mai a fost efectuat transplantul allogenic de catre doamna doctor Anca Colita, procedura reusita, copilul rezistand la reactiile de grefa contra gazda. Nicolae a suportat cu mult curaj durerile si efectele chinuitoare ale tratamentelor, a fost sustinut de Asociatia P.A.V.E.L si de prietenii lui dragi, Nico, Mirela, Vali, Madalina si multi, multi altii, care i-au asigurat tot ce a fost necesar in vederea transplantului... El a fost tot timpul increzator si zi de zi ne dovedea ca este un invingator. Iar problema cea mai mare pentru Nicolae, in toata aceasta lunga perioada de spitalizare a fost dorul de tata. Mereu imi spunea la telefon ca nu-i este foame, dar mananca pentru ca stie el ca asa o sa i se dea drumul acasa, unde abia asteapta sa ajunga, fiindca-i e tare dor de tata...'
Pierderea tatalui
"Tata era pentru el omul cel mai iubit din familie, omul care, bolnav fiind de silicoza, muncea prin sat ca sa aiba Nicolae bani in spital, si ceilalti copii haine si rechizite la scoala... Cand Nicolae m-a sunat ultima data, acum o saptamana, asteptam sa-mi spuna ca merge curand acasa, dar el mi-a spus, cu voce tremuranda... "a murit tata'. Cand am ajuns la el, ca si atunci cand ne-am vazut prima data, si-a pus manuta firava in mana mea si, cu lacrimi in ochi, mi-a spus: "eu sunt un invingator, o sa trec si peste necazul asta'. Si a trecut, a trecut cu bine fizic, dar in sufletelul lui e distrus...
Acum, mai mult ca oricand, are nevoie de ajutorul nostru, caci mama nu are alt venit decat cel de asistent personal al lui Nicolae. Iar Nicolae este din nou in spital, va fi tinut o perioada sub supraveghere medicala, si urmatorul pas peste care trebuie sa treaca va fi operatia la picior. Sansele ca acest baietel sa iasa invingator din aceasta lupta dura pentru viata sunt foarte mari dar, ca sa invinga, Nicolae trebuie sa se intremeze, sa fie hranit foarte bine, sa ia medicamente, care sunt foarte scumpe. Si toata lupta lui costa... si costa mult, iar el nu are... nu mai are, caci cel care intretinea familia nu mai este... Acum sper sa aiba multi prieteni, adica pe voi toti! Noi, cei din Asociatia P.A.V.E.L., ne dorim sa ne fiti alaturi in demersurile noastre, facute pentru ca Nicolae sa aiba o viata. O viata mai buna... Cei care vor sa vor sa-l incurajeze pe baietel, pot vorbi cu el la numarul de telefon: 0760.195.393. Iar cei care vor sa-l ajute si financiar, pot face depuneri in contul deschis in lei, BCR, sucursala Focsani, pe numele Poiana Mandica, mama lui Nicolae: CONT - RO34RNCB0514128715460001
P.A.V.E.L. - Primind Ajutor, Viata Este Luminoasa
Asociatia PAVEL este o organizatie caritabila, non-profit, neguvernamentala, apolitica si fara afiliere religioasa, inregistrata la 10 mai 1996. Misiunea asociatiei este imbunatatirea vietii copiilor si tinerilor bolnavi de cancer, leucemie si anemii grave, prin acordarea de sprijin moral, informational, psihologic, social si material copiilor, tinerilor bolnavi si familiilor lor. Beneficiarii asociatiei sunt copii cu cancer, leucemie sau anemii grave; familiile copiilor bolnavi; persoanele adulte care au supravietuit unui cancer din copilarie; institutiile publice ce lucreaza in domeniul cancerului la copii si tineri. In 2007, a fost deschis, in parteneriat cu Institutul "Alex Trestioreanu' din Bucuresti primul Centru de resurse si servicii pentru parinti si copii, in cadrul caruia se ofera asistenta sociala, consiliere psihiologica individuala si de grup, consiliere vocationala, terapie prin joc si terapie ocupationala, ajutor umanitar, tel verde pentru copii cu cancer (0 800 800 421) precum si activitati de socializare (tabere, excursii, evenimente speciale organizate cu ocazia unor sarbatori traditionale laice sau religioase, participare la evenimente culturale, etc). De anul trecut, serviciile oferite in cadrul acestui Centru au fost extinse si pentru copiii aflati la tratament in Institutul Clinic Fundeni.
