Primarul Tănăsescu, detectivul asistaților social

Un primar din Argeș a decis să dea ajutoare sociale în comună doar celor care au cu adevărat nevoie de ele. A pornit o adevărată cruciadă împotriva alegătorilor care se prefac neajutorați doar ca să nu trebuiască să meargă la muncă.

Satul Bratia, Bughea de Jos, Argeș, stă, ca într-un lighean, așezat între pereții lutoși ai dealurilor Muncelului. Aici, în această văgăună, locuiesc cei mai sărmani oameni ai județului. O mână de ființe refugite într-o adunătură de cotețe pe post de case presărate într-o mlaștină. Mlaștină sunt și drumurile unde ciubota de cauciuc ți se afundă ușor ca degetul în miere și la fiecare pas trebuie să încordezi gamba, să-ți smulgi cizma cu un pleoscăit surd. Fleoşc-pleosc, fleoşc-pleosc. Primarul Dorel Tănăsescu și-a curățat atâta nămol de Bratia de pe cizme, că ai putea aduna o basculantă. Pe un coteț cineva a legat un banner electoral de la nu se știe care alegeri. „PDL: facem ce trebuie”. Oriunde te uiți, poți înțelege că oricare a fost politicianul de la cârma țării în ultimi 28 de ani, niciunul nu a făcut ce trebuie pentru cei de aici.

Marele dezavantaj al ajutorului social

În total sunt 750 de suflete la Bratia. Jumătate din oameni trăiesc de pe urma ajutorului social. Dacă vezi condițiile în care stau, ai putea înțelege că acest ajutor e singura variantă pentru acești oameni. Și totuși nu e așa. În zonă, investitori din toate domeniile nu mai știu pe unde să scoată cămașa ca să găsească oameni fără pregătire dispuși să muncească pe un salariu decent. Ba chiar le asigură și bonuri de masă, și transport gratuit, numai să vină să pună osul la treabă. Așa că primarul a pornit chiar astăzi o scurtă campanie de recrutare. Îl ia de braț pe unul dintre tinerii care stau degeaba în mijlocul drumului, un tip solid și bun de muncă, și îl întreabă direct: „Tu, care ești tânăr și în putere, vii mâine cu mine să te angajez în câmpul muncii?”. „Vin, cum să nu vin”, spune băiatul, dar rânjetul lui pare să spună: „Cum să vin? Domne ferește!”. De mai bine de un an de când a fost ales primar peste Bughea de Jos, Dorel Tănăsescu asta face fără osteneală: încearcă să îi pună pe săteni la muncă. Și i-a fost tare greu. A descoperit că ajutorul social, deși are o valoare derizorie, are dezavantajul de a-i fi obișnuit pe oamenii locului cu nemunca. De zeci de ani de când tot așteaptă pomana de la stat, le-au cam ruginit încheieturile, li s-au cam atrofiat mușchii. Așa că priamrul a decis să facă un lucru absolut normal: a aplicat legea.

În luptă cu lenea

Iar legea spune că persoanele care beneficiază de ajutor social trebuie să presteze ore de muncă în folosul comunității. Așa că a decis să îi scoată la treabă pe toți. Cine nu vine nu primește ajutorul. A întocmit liste de prezență, a împărțit sarcini în stânga și în dreapta, a trimis echipe de lucru pe toate ulițele și așa a început marea campanie de educare prin muncă. Și în câteva săptămâni fața comunei devenise de nerecunoscut. Șanțurile, odinioară o lungă groapă de gunoi, au fost curățate, la fel și albia pârâului din localitate, ulițele au fost plombate și acum sunt drepte ca în palmă. Dar cea mai mare realizare e că până astăzi asistații social au devenit dintr-o povară, o pătură pe care se bazează comunitatea. „Ne obligăm și noi să muncim. Nu trebuie să ne oblige alții să muncim! Că dacă ne-ar obliga alții, noi cum mai trăim? Trăim și noi în societatea asta cu toată lumea, să fim și noi în rând cu toată lumea!”, ne zice un bătrân sprijinit într-o lopată. E urcat pe o movilă de pietriș pe care a încărcat-o în propria căruță și pe care vrea să o împrăștie prin găurile unui drum de pământ. Dar nu la tot satul a prins campania primarului de „educație civică”. Cifrele arată că de când a început programul muncă pentru ajutoare, o treime dintre asistați au renunțat pur și simplu la bani. „Cum să mă duc să muncesc? Păi trebuie eu să stau să strâng gunoiul la ăla care nu e în stare să și-l strângă singur?”, ne întreabă retoric Cătălin Feraru, de 20 de ani. A terminat doar opt clase și nu a lucrat nici măcar o zi în viața lui. Când a împlinit 18 ani, fostul primar i-a semnat cererea de ajutor social și garanția că nu trebuie să lucreze pentru el. Și lui i-a părut bine. Dar de când cu noua regulă a noului primar, a renunțat la bani fără să clipească. Așa că l-am găsit bine mersi umbrind ulița de pomană și bucurându-se de ziua senină de iarnă. „Astăzi ce ai făcut?”. „Astăzi? M-am bărbierit, am făcut oleacă de baie, mi-am luat femeia la dans”. Râde. Iar când intră în propria casă, mai să îl apuce plânsul. Căci casa în care locuiește familia lui are acoperișul găurit, iar tavanul e îmbibat cu apă. La cea mai mică atingere, cade tencuiala pe covorul din mijlocul camerei. Un loc de muncă i-ar asigura și un venit care să îi permită măcar o minimă renovare, dar chiar dacă astăzi se jură că merge la muncă, a doua zi se face că plouă. O spune primarul care îi cunoaște pe de rost.

Răpuși de Facebook

Cei mai mulți dintre foștii asistați au luat calea străinătății. Ce fac acolo e greu de spus, dar se pare că unii au găsit acolo câinii care umblă cu covrigi în coadă sau așa ceva: „Afară e foarte bine din cauză că acolo pâinea e gratuită, mâncarea e gratuită, decât pe țigări dăm banii”, ne spune Ion Furdui. „Dar cum de e pâinea gratuită?”, întrebăm total bulversați. „Păi te-ai dus la brutărie, ți-ai luat un sac de pâine și ai plecat”, vine răspunsul. Ion Furdui a fost lăsat de curând fără ajutor social de primarul din Bughea de Jos. Edilul l-a surprins într-o poză de pe Facebook cum se urcase bine mersi într-un avion. Mai întâi s-a întrebat de unde are el bani de avion, apoi cum va putea el din străinătate să își efectueze orele de muncă în folosul comunității. Așa că a decis să îi taie ajutorul. „În momentul în care el a postat și noi am luat la cunoștință că pleacă în străinătate, nu mai era îndreptățit să primească ajutorul social. Trebuie să aleagă: ori ajutorul, ori munca în străinătate”. Nu e singurul cetățean căruia i-a tăiat ajutorul în urma unei postări pe Facebook. Altcineva a pus o poză cu copilul lui îngropat într-un morman de bani. „Probabil voia să se laude că are ajutor social”, zice ironic edilul.

Doi muncitori în toată comuna

Întreprinzătorii din zonă au tot bătut drumul pe la el pe la primărie, mai ales că în Câmpulung, oraș aflat la doar trei kilometri de ei, e penurie de muncitori. Și, văzând că e refuzat de localnici, Dorel Tănăsescu s-a enervat cumplit. „Aceste ajutoare sociale au ajuns un fel de pensie pe viață. Sunt familii și beneficiari de ajutor social apți de muncă, iar de vreo 15-20 de ani, primesc an de an, lună de lună, în baza documentelor pe care le prezintă. Am avut cereri de angajare de la un agent economic din Câmpulung care avea nevoie de muncitori necalificați la prelucrarea lemnului, la instalații, am avut cerere din partea unei societăți comerciale care solicita 25 de muncitori necalificați în domeniul auto și, din 25 de cereri, numai doi muncitori am reușit să conving să meargă”, povestește edilul.