Primul examen al copiilor de grădiniţă. De 6 zile, psihologii stabilesc rostul educaţional al celor mici

Tarata de mama ei, Alesia paseste anevoie pe poarta scolii. Se uita de jur imprejur uimita. Locul ii este strain. Astazi are de trecut un prim examen. Copila nu prea stie ce se intampla. Habar n-are la ce va fi supusa fetita ei si asta o face pe mama sa fie nelinistita si putin contrariata. A imbracat-o fumos, a rugat-o sa fie atenta la tot ce o va intreba doamna, "tot un fel de doamna educatoare, cum au avut pana acum", sa nu se intimideze si sa se gandeasca bine inainte de a raspunde. Femeia a instruit-o pe fetita de doar 5 ani si jumatate, de parca ar merge la examenul de admitere la liceu, de teama ca nu cumva, din cauza tracului, planul de a o inscrie la clasa pregatitoare sa esueze. "Ea stie foarte multe. A invatat sa numere, sa deosebeasca literele, povesteste foarte frumos, dar cand are emotii i se inclesteaza gura si nu mai vorbeste. Cat de mult credeti ca mai conteaza optiunile noastre in privinta educatiei copilului? Nu vedeti ca ne limiteaza drepturile?", se intreaba femeia. "Nu stiu daca este bine sau rau sa se faca evaluarea asta, cert este ca ea e facuta intr-un mod care ne traumatizeaza si pe noi, si pe copii. Avem sentimentul ca venim aici la taiere", spune femeia si paseste cu dreptul in clasa, "din superstitie".

Pe bajbaite
In scoala nr. 117, e zarva mare. Aici este centrul de evaluare pentru copiii de gradinita din Sectorul 6. Intr-o sala de clasa, parintii s-au adunat cu cei mici pentru a completa fisele necesare urmatorului pas: testarea. Doua cadre didactice explica rand pe rand procedura si, ca sa nu greseasca, inca se mai uita pe foaie pentru a vedea in ce categorie se inscriu copiii, daca pot merge la clasa I sau la cea pregatitoare. "Nici acum nu stim foarte bine regulile", ne marturiseste una dintre cele doua doamne care iau la puricat actele cu care parintii au venit la scoala: buletin, certificat de nastere si ade­verinta de la medicul de familie, din care reiese ca copilul este sanatos. Inutil a sunat doamna Cojocaru la centru. Desi a declarat varsta copilului, vocea de la celalalt capat al telefonul i-a spus ca cel mic trebuie sa dea testarea pentru a putea merge la clasa pregatitoare. Asa ca astazi si-a linistit baiatul, a repetat cu el pe drum culorile, care sunt zilele saptamanii si tot ce a crezut femeia ca ar puteasa-l intrebe pe David si s-au infiintat la scoala. Cum au venit, pedagogul, cu regulamentul in mana, i-a intors acasa. Avea varsta potrivita, nu mai trebuia testat. Mama a respirat usu­rata, dar baietelul cu ochi negri, care si-a tot intrebat parintele daca il vor in­treba cat fac 1 plus 1, si-ar dori par­ca, acum, ca a vazut atatia copii adu­nati, sa intre si el in acea incapere.

De cand cu schimbarile care au survenit in cadrul educatiei, parca nici ceea ce psihologii au invatat nu se mai potriveste cu noile trenduri. "Ca sa poti sa-i cunosti, trebuie sa stai mai mult in preajma copiilor, sa le castigi increderea, nu sa-i supui imediat la teste, de parca ar fi gresit cu ceva si un om mare ii pedepseste, punandu-i pe scaunel sa raspunda la nu stiu cate intrebari. Locul nu este pregatit, nu sunt jetoane, nu sunt planse. Noua nu ni s-a pus nimic la dispozitie, a trebuit sa xeroxam materiale, sa ne gandim ce fise s-ar potrivi cerintelor din foaia de evaluare, sa aducem de pe unde putem material didactic. Il pui pe copil «sa descifreze mesaje scrise sub forma de semn sau simboluri (etichete, semne de circulatie etc.) pe care le intalneste in mediul apropiat». Aceasta este iar o cerinta comuna, atat pentru copiii de clasa pregatitoare, cat si pentru cei de clasa I. Pentru asta e nevoie de o incapere bine dotata. Iar noi nu am avut asa ceva. Am intalnit copii care au inceput sa planga, s-au speriat. Trebuie sa luam in calcul si factorul stres, care poate da peste cap un copil", ne explica S.M., psihopedagog la o scoala din Bucuresti, care a dorit sa isi pastreze anonimatul. Nu de aceeasi parere este insa si Aura Stanculescu, director al Centrului Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala, care coordoneaza procesul de evaluare din scoala. "Intalnirea aceasta a fost de bun augur, copiii au luat contact cu mediul in care vor invata." Un lucru insa parca nu e la locul lui, si directoarea recunoaste: "O data cu noul sistem, in clasa pregatitoare, di­fe­ren­tele dintre copii pot fi si de doi ani, daca cel mai mic poate sa aiba 5 ani si jumatate, cel mai mare poate avea aproape 7 ani, de aceea este mai dificil de lucrat, atentia si grija trebuie sporite".

"E o zapaceala!"
Mama Mariei se declara complet debusolata. "E o zapaceala, efectiv nu stim cum sa procedam. Vrem ce e mai bine pentru copilul nostru, dar ne aflam in situatia de a nu mai sti cum e bine", spune femeia, si emotiile i se transforma in broboane de sudoare pe frunte. Doreste ca fetita ei sa mearga la clasa I. Azi-noapte nu a inchis un ochi, stiind ca cea mica nu se acomodeaza prea usor cu oamenii necunoscuti si nici prea vorbareata nu este, "desi mintea ii merge brici, face socoteli, scrie. Pe drum ma intreba daca intrebarile vor fi in engleza, ei placandu-i foarte mult aceasta limba". Dupa 15 minute, copila iese victorioasa din sala in care "doua doamne mi-au pus intrebari. Mi-au cerut sa arat care este mana stanga si care este mana dreapta, sa aranjez niste jetoane dupa forma si marime si… atat", povesteste mandra fetita cu par lung si gene arcuite. "S-a impotmolit la un singur lucru, i-au zis sa duca mana stanga la piciorul drept", completeaza mama, dupa care porneste grabita catre lucru.

Un tatic invarte pixul in mana nelinistit. Abia azi a aflat ca poate sa isi dea copilul fie la clasa pregatitoare, fie la clasa I. Situatia ii pare complica­ta. "Cum sa hotarasc? Ce va studia la clasa pregatitoare? Dar la clasa I?", se intreaba omul. "Vrei sa mergi la scoala, tati?" Copilul ridica din umeri si priveste plictisit in clasa. Un scurt telefon sotiei si verdictul a fost stabi­lit: baiatul va merge la clasa pre­gatitoare, "poate peste un an, cand va fi clasa I, lucrurile s-or mai lim­pezi", isi explica parintele decizia. "Testele astea, unul pregatit pentru cei care au pana in 6 ani, celalalt pentru cei care au implinit 6 ani la 1 septembrie 2012, sunt foarte ase­ma­natoare, diferentele sunt infime. De exemplu, in loc de 20 de cuvinte pe care i le citesti unui copil de clasa pregatitoare, cel care tinde spre clasa I trebuie sa asculte inca 10 in plus si sa deseneze doua secvente din istorisirea pe care a auzit-o, lucru pe care il face si cel de clasa pregatitoare. O alta cerinta se refera la identificarea sunetului cu care incepe un cuvant-maxim trei cuvinte pentru un copil de clasa 0 si maxim 5 cuvinte pentru unul de clasa I. Daca copilul ti-a raspuns corect la 3 cuvinte, cu si­guranta va reusi si la altele. Si atunci care este diferenta dintre copii? Cum stii ca unul trebuie sa mearga la clasa pregatitoare si celalalt la clasa I? Cred ca evaluarea ar fi trebuit realizata de educator impreuna cu un psiholog, eventual. Educatorul petrece foarte mult timp cu copilul, ii cunoaste familia, ii stie backgroun­dul", este de parere psihopedagogul scolar S.M.

In scoala 117, copiii intra si ies de la testare, ca pe banda rulanta. Parintii respira usurati. "Astazi nici nu ma mai duc la lucru, ca nu mai sunt buna de nimic", spune o mamica si zambeste, multumita ca fiul ei a trecut cu bine primul examen din viata lui.