x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Profesionistul ferastraului / Nicu de la morga

Profesionistul ferastraului / Nicu de la morga

de Alexandra Chivu    |    23 Mar 2006   •   00:00
Profesionistul ferastraului / Nicu de la morga

Un univers straniu care miroase ca o ultima suflare. O lumanare care arde grabit si un abur care se ridica in lipsa oricarei surse de caldura. Deasupra cosciugului, o ramasita de om. O icoana care nu-ti absoarbe frica si un domn cu sort de macelar. Trosnesc oase, se inchide usa, se deschide trusa, incepe autopsia. Primul instrument… un ferastrau.

Niciodata nu credem ca si mortii mor. Niciodata nu stim ce se intampla cu trupurile lor reci inchise intr-o morga. Un episod nu greu de povestit, ci greu de privit. Am decis ca un reporter trebuie sa vada si asta. Pe lista autopsiilor, o femeie de 62 de ani, cu un nume frumos: Ruxandra. Batrana, gasita fara suflare in camera ei. Intrebari fara raspuns. Cu putin curaj ma urc in masina legistilor si pornesc la drum spre localitatea unde femeia a murit. Sunt zeci de kilometri de parcurs. Si, culmea, ca sa ajungem acolo, traversam Valea Oltului, o ruta presarata cu cruci si lumanari. Langa mine sta chiar autopsierul. Mai cu teama, mai curioasa, ma uit atenta la mainile lui, chiar daca nu stiu ce as putea descoperi. Incerc sa-l privesc ca pe ceilalti, desi, in mintea mea, el e omul cu sange rece care taie inimi. In realitate, Nicu e o persoana calda, comunicativa, dar are un strop de sange pe pantalon, de la autopsia precedenta. Pentru el, meseria asta e la fel ca oricare alta, numai mana sa o ai formata. Nu am inteles ce vrea sa spuna pana ce nu am ajuns la morga Spitalului Brezoi, unde urma sa-si desfasoare activitatea. De data asta, cu mine pe cap. Orasul e sarac, spitalul nu arata grozav. Aici, mai toti oamenii isi ineaca amarul in bautura.

CALM. Pe un ger de crapa peretii, Nicu isi face meseria

SINISTRU. Masina e parcata exact in fata unei camarute, cu o usa verde de lemn, deschisa la perete. De afara se vede o patura rosie, din care zaresc chipul moartei. Langa ea, lacrimi. Rudele in doliu abia daca scot un sunet. Tema numarul unu: pregatirea psihica. Legistul-sef ma intreaba daca mi-e rau si daca am nevoie de aer. Prea tarziu sa ma mai razgandesc. Intru prima si trag cu ochiul meu speriat la ce e prin morga. Peretii vechi si nevaruiti stau sa cada. Pe jos si la fereastra ard lumanari in strachini cu malai. E un ger de crapa cimentul, iar apa de la chiuveta, rece si ea, abia curge. In mijloc, o masa de beton, rece, cu doua picioare pe care zace femeia. Pe un perete paianjenii atarna infiorator, mai ales in jurul unui mucegai verzui. Intr-un colt niste carpe folosite atarna intr-un cuier rablagit. Nu am timp sa ma dezmeticesc, ca ma impiedic de cosciugul gata pregatit, pe care se asezase un fir de praf. "Gata! Inchide usa, ca o dezbrac!", imi spune Nicu, care imbraca sortul alb de lucru. Vede ca ma uit ciudat la el si ca nu pot sa-i anticipez nici o miscare. In spatele meu se aude un sunet rece de fiare. E trusa lui, in care are cutite, foarfece, borcane si un ferastrau care luceste amenintator. De frica, ma plesneste rasul si il intreb la ce are de gand sa foloseasca instrumentul… "Asteapta si ai sa vezi. Cu el am sa-i despic cavitatea cerebrala. Din analiza creierului iti poti da seama imediat daca a baut", imi povesteste autopsierul. Raman surprinsa cand vad ca nu poarta manusi. Pana am terminat eu de "admirat" ustensilele medicale, aud trosnituri. Decedata ramasese complet goala, iar Nicu ii indrepta oasele. Hainele ei, unele peticite, sunt aruncate undeva, pe jos.

FILM DE GROAZA. O intoarce si pe o parte si pe alta. Tot sangele femeii e lasat pe spate si pe pulpele picioarelor. Moarta e alba ca varul, cu parul slobod, cu un zambet in coltul gurii. Autopsierul o apuca de suvite si i le leaga cu un elastic. Ma fixeaza cu privirea, ia ferastraul si ii taie capul in doua. Aburii din creier nu il opresc insa pe Nicu din lucru. Isi vede sfidator de treaba lui. Isi intinde cutitele pe picioarele ei. Partea cea mai grea, chiar si pentru un student la Medicina: taierea cavitatii toracice si apoi a celei abdominale. Pe scurt, o taietura cat toate zilele, ca sa vezi tot. Uit si de agenda, si de pix: privesc inmarmurita cum omul acela e rascolit. "Ca sa pui un diagnostic clar, trebuie sa analizezi fiecare organ. Adica, il scoti, il sectionezi, tai o bucatica din el si o duci la laborator. Nu mi-e greu si nici urat. La inceput a fost mai dificil, pentru ca nu imi mergeau mainile…", imi explica Nicu. Intre timp, toate organele femeii sunt intinse pe masa. Din ea nu mai raman decat pielea si osul. Din cand in cand, autopsierul se spala de sange intr-o galeata cu apa si isi sterge instrumentele de o carpa. "E clar! A baut pana a murit! Simt cum duhneste din ea un miros de alcool… noi avem nasul format pentru asta. Si inima… se vede ca e afectat miocardul. Probabil a facut un infarct", imi explica Nicu in timp ce se amuza ca nu mai nimeresc cuvintele. Complet relaxat, Nicu se grabeste "sa o termine". Cu mainile in ea, cere o tigara. Trage cu pofta in timp ce scrumul mai cade pe cadavru. Nu-i nimic ciudat, din moment ce oricum are un asistent palid…

CONTRAST. Numai sortul e alb. Restul e deja istorie...

PAPUSA CUSUTA. Ca si cand nu ar fi fost de ajuns, mirosul ciudat de la autopsie se impreuneaza cu aroma malaiului ars de la lumanari. Ma gandesc la un final mai bland, mai ales ca dau cu ochii de o icoana prinsa in peretele cu geam. Am insa un soc mai mare ca la inceput. Nicu aduna grabit toate organele de pe masa de ciment si le arunca inapoi in trupul deschis al moartei. Atunci am impresia ca e de pe alta planeta. Ca numai sufletul victimei o mai fi calator, in timp ce corpul e ferfenita. Simt ca asist la "uciderea" unui om deja mort. Cu gura cascata ca la cinema, ma uit pierduta cum autopsierul indeasa inapoi creierul in cap. Si nu e tot. Pentru sustinere, autopsierul rupe hainele ei si i le baga in gat si in zona pieptului. Din trusa scoate un ac imens, usor curbat si ata. Incepe sa o coasa din cap pana la picioare ca pe o papusa proaspat fabricata. Se mai spala o data pe maini si din pragul usii arunca toata apa din galeata pe ea, ca atunci cand limpezesti o masina la spalatorie. In urma nu se mai vad decat siroaiele rosiatice care se duc la scurge-re. Nicu si-a incheiat misiunea. Altul la rand, aceeasi practica. Afara, rudele asteapta verdictul si actul constatator. Banuielile se adeveresc. Femeia a murit in urma unei intoxicatii in sange: alcoolemie de 3,7 la mie. Timp de lucru: 40 de minute. Calm, autopsierul isi toarna spirt pe maini sa se dezinfecteze. Ma astept totusi sa curete masa de lucru, sa acopere cadavrul, sa simta compasiune. Nu poate insa. Victima nu-i a lui, iar taria este secretul meseriei. Desi face de ani buni autopsii, desi a carat mortii de la crime, Nicu nu i-a visat niciodata si nici nu crede in "reintoarcerea" lor. Inapoi pe drum. El tot langa mine. Si mai straniu acum. Stiu la ce-si folosise mainile si mai stiu ca in portbagaj e borcanul cu bucatele din organele femeii. Mi s-a pare cea mai lunga cursa din viata mea si parca il revad pe "Nicu in actiune…".

Nu-i de mirare acum ca tresar de pe scaun, desi latra doar un caine fara stapan pe afara.

×
Subiecte în articol: reportaj nicu autopsierul