Râşnov: “E mult Dracula, dar asta se cere…”

Preambul: Bucureşti – mai 2013. Vasile Lupaşc scoate o nouă ediţie a romanului istoric: "Răstignit între cruci – Povestea lui Vlad Vodă Ţepeş". Volumul tipărit este însoţit şi de o serie de audiobook-uri, admirabil editate şi regizate, cu participarea unor mari artişti români.

Evadarea de week-end din arşiţa bucureşteană. Înainte de ploaia care, de sâmbătă noaptea şi până la ceas târziu de întâiu al lui iulie, s-a prăvălit din nouri, dând tonul ambianţelor de stare şi sonore ale naţiunii.

Fugit prin Valea Teleajenului pentru a atinge Braşovul, preţ de-o porţie aburindă de clătite “Ana Lugojana” şi niscaiva galuşte cu prune. Nici Lugojana nu mai e aşa pompoasă în spuma-i de bezele, nici prunele de găluşcă nu mai aduc răcoarea de altădata. “Dar nu-i nimic, asta e...”, avem asfalt înainte, când uscat, când stropit de câte-o ploaie bătută, ca la horă.

Am mai încins noi şoseaua şi prin alte direcţii de pe Valea Prahovei şi Ţara Bârsei, ultimul popas înainte de întoarcerea în Bucureşti fiind Cetatea Râşnovului. După aproximativ trei ani în ceea ce mă priveşte.

O primă schimbare în peisajul turistic de interes naţional am remarcat-o încă de la poalele Cetăţuii: există şi varianta de ascensiune cu ajutorul “trocariciului”. Biletul costă 4 lei, dus-întors. Nu, mulţumesc! Am pornit cu balta sub talpă şi am ajuns la casa de bilete a cetăţii înainte de grupul de turişti debarcaţi de trenuleţ. Apropos: este 10 lei biletul de intrare (adulţi) si 5 lei la diverse categorii beneficiare de reduceri.

Începusem să spun de noutăţi. O alta, importantă, remarcabilă şi de efect inclusiv estetic este primul zid de apărare, cel care include şi turnul de supraveghere (Turnul Bathory, conform prezentărilor) şi în care se poate urca până la ultimul nivel. Cu trei ani în urmă arăta ca în urma unei invazii, “bubuit” de artileria unor trupe de asediu.

Vremea neprietenoasă nu a aruncat valuri de turişti sprea poarta Cetăţii, aşa că ne-am putut plimba în voie, nu sărea nimeni în faţa obiectivului camerei, nu ne-au sâcâit decibelii mulţimii adeseori haotice. Micro-obiectiv, dacă pot să spun aşa, adica acela de la smartphone de Megapixeli, după cum se poate remarca şi în galeria foto anexată textului. De data asta nu am avut chef să car niciun fel de geantă foto cu mine, nici măcar vreun mirrorless provocator în arenă de DSLR.

Trecem de barbacana mare (fortificaţia neacoperită, ridicată pentru protecţia porţilor) şi ne întâmpină pacifist un…tun. Alături sunt şi ghiulele. E recomandabil să nu-l fotografiezi din faţă. Nu pentru că ai încălca vreo regulă de fotografie, ci pentru simplul motiv că în a sa ţeavă a fost amenajat un coş de gunoi. Găselniţă artistică sau nevoie disperată de protecţie în faţa neo-invadatorilor din caverne urbane.

Ma bucură numeroasele căsuţe (de suveniruri) deschise turiştilor, din care se pot cumpăra de la magneti la straie populare, ceramică, artizanat metalic, cărţi, jucării. Mai mult, “gazdele” poartă ie sau veşminte de inspiraţie medievală, ba chiar însemne de cruciaţi (teutoni şi templieri).

Din păcate, nu lipseşte Dracula din acest peisaj, în special sub formă de imprimeuri pe tricouri. Evident, vorbim de măscări la adresa acelui straşnic voievod, os de Basarab, peste care Mahomed al II-lea a trimis cea mai mare armată de la cucerirea Constantinopolului. Întreb o duduie dacă nu e prea mult Dracula şi mi se răspunde cu un zâmbet fals, ca într-o traducere prost voită:
-Ba da, dar asta se cere...Ies din încăpere ştergându-mi praful încălţărilor de prag şi fără să salut. Un pod infam peste timp, de la minciunile saxonilor la porcăria lui Stoker, continuând cu kitsch-urile hollywoodiene şi negoţul pe un pumn de arginţi.

Îmi continui periplul medieval pe îngustele străduţe pietruite. Intru şi la “muzeul personal” Gheorghe Samoilă, un personaj celebru al locurilor, figurant în “Nemuritorii” (regia Sergiu Nicolaescu, coloana sonoră Phoenix) şi colecţionar pasionat. Colecţie expusă de altfel în încăperea care i-a fost încredinţată de autorităti: arme, monezi, hărţi, volume prăfuite... Pe un LCD rulează “Regele Scorpion”. Explicatia: în scurt timp se va filma aici pentru partea a IV-a din acest film şi cetatea Râşnov va fi închisă timp de 4 zile (în luna iulie), turiştilor. În această încăpere-muzeu, ca şi prin punctele de informare turistica, numeroase secvenţe de film din Dacii, Columna, Nemuritorii. Fotografii imprimate la dimensiuni mari, Amza Pellea fiind actorul cel mai popular în aceste memorii cinematografice. S-a filmat şi aici pentru aceste filme, unde mai pui că în apropiere a funcţionat o vreme castrul roman Cumidava, peste o aşezare dacică – Comidava.

Nu am idee cum se gestionează lucrările de restaurare în interior (apropo, s-a redeschis şi cetatea Rupea, după lucrări întinse pe aproximativ trei ani), dar pare că mai sunt multe incinte de reclădit, fie şi parţial, zidărie de restaurat. Slavă Domnului, acum ştim că se poate şi pe la noi, cel mai fericit exemplu, din punctul meu de vedere, fiind Cetatea Neamţului.

De asemenea, ar fi utile mai multe panouri de informare, chit că spre folosul turiştilor există şi ghidaj audio.

Una peste alta, Cetatea Râşnovului este acum mai mult decât pregătită pentru turism şi te îmbie la reveniri. Poate că în timp se mai educă şi comercianţii, de orice neam or fi ei, şi înteleg că banii pe care îi strâng de pe urma lui Dracula sunt bani falşi, care într-o zi se vor preface în cenuşă, aidoma corpului de bampir expus luminii soarelui!

PS. Branul e la doi pasi iar acolo e chiar regatul kitsch-ului Dracula.