Reguli unice

Apărute în perioada contemporană din dorinţa crescătorilor de pretutindeni de a concura în aceleaşi condiţii, columbodroamele, sau One Loft Race (OLR) în denumirea engleză consacrată, fac deliciul epocii moderne

Scăpate de povara elementelor subiective: vânt, ape, munţi, curenţi, porţi de intrare, portiţe de scăpare... sau alte defecţiuni matematice, acestea oferă şanse absolut egale tuturor concurenţilor. Regula este să participe numai puii născuţi în anul desfăşurării competiţiei, colectaţi de oriunde din lume, într-o locaţie unică. Puii sunt eliberaţi din aceleaşi puncte de lansare şi revin întotdeauna în acelaşi loc (OLR), astfel aceste păsări, deşi colectate de la diferiţi crescători, sunt obişnuite să revină în aceeaşi incintă (crescătorie temporară), de unde sunt antrenaţi şi concuraţi în aceleaşi condiţii. Pasărea câştigătoare este desemnată după criteriul clasic al primului sosit din cursă.

Pentru a putea participa la acest sistem de joc, crescătorul plăteşte o taxă care poate varia de la 10 USD până la peste 1.000 euro, în funcţie de notorietatea columbodromului. Toate păsările urmează acelaşi program mai mult sau mai puţin spartan de antrenamente. Divizată în etape sau axată doar pe cursa finală, competiţia OLR are caracteristică ultima cursă denumită Derby, cea care generează principalele premii, tot mai interesante de altfel, în ultimii ani.

Sunt curse de renume mondial cu premii totale de peste 1 milion de USD sau euro. În afară de tentaţia financiară, acest gen de curse oferă şansa unică de a fi competitor cu orice mare crescător, de care altfel - fără ca cineva să aibă vreo vină - geografia ne desparte! Dintre principalele dezavantaje ar fi de menţionat faptul că porumbeii nu mai aparţin crescătorului decât cel mult în procent de 50%, ei licitându-se la finalul competiţiei şi după acoperirea unor cheltuieli, distribuindu-se cota de redevenţă (circa 40%); faptul că nu pot fi puse în valoare anumite tehnici de joc mai mult sau mai puţin licite şi nu în ultimul rând faptul că păsările nu mai sunt "puii mamei", dispărând atenţia specială cu influenţe individuale generate de origine sau alte sensibilităţi ale crescătorului. Cum spuneam... viaţă cazonă.

Astfel, din această ecuaţie dispare practic crescătorul sub aspectul talentului său de antrenor. Aici concurează numai acumulările selective anterioare, adică operează selecţia făcută de columbofil de-a lungul timpului prin linia de porumbei specifică pe care a creat-o şi care îl reprezintă în acest gen de competiţie. Avantajul celor cu posibilităţi financiare semnificative se poate materializa în acest caz prin cumpărarea de pui din linii aparţinând crescătorilor consacraţi şi participarea lor în concurs în numele plătitorului taxei de participare, respectiv al noului proprietar, cu riscul şi potenţiala glorie aferente.

De fapt, columbodroamele tind să devină o competiţie situată la limita dintre biologie şi mecanică, fapt care nu le împiedică însă să câştige tot mai mult teren şi să fie considerate din ce în ce mai atractive. Vogue toujours!

● Pagină realizată cu sprijinul Federaţiei Române de Sport Columbofil