Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alexandru Mihu este fizicianul român care a descoperit prin metode ştiinţifice cu decenii în urmă rezervele de aur de la Roşia Montană.
IT: Cum s-a vrut să se descopere aurul de la Roşia Montana
Minele de aur de la Roşia Montana, ar fi putut fi deschise, din fericire, sau din păcate, şi cu meritul său. |n perioada 1975-1989, relaîiile României cu exteriorul erau din ce în ce mai dificile, de aceea o preocupare de prim ordin era aceea de analiză prin activare a sterilului de la minele din Baia Mare, pentru a determina existenţa aurului. “Am găsit aur. |n steril; am determinat cât aur mai există, n-am primit medalie, e bun lînsă faptul că am făcut experienţa asta şi am determinat existenţa aurului. De aceea au venit acum să redeschidă minele de la Baia Mare, Bihor, Roşia Montana. Cu aplicaţia AMS s-a ajuns să se găseasca asta printre altele, radiaţiile albe, care se întorc, împrăştiate de către pământ. Experimentul Alpha Magnetic Spectrometer (AMS) este o colaborare între o serie de laboratoare care are ca ţel ştiinţific să studieze compoziţia radiaţiei cosmice, în special din punctul de vedere al prezenţei în spatiul intergalactic a antimateriei primordiale”, a spus fizicianul în exclusivitate pentru reporterul Jurnalul Naţional.
IT: Portret. Cel mai citat om de ştiinţă român al tuturor timpurilor
L-am întâlnit cu ceva vreme în urmă. şi face un portret şi profesorul Petru T. Frangopol. Fizicianul român este unul dintre pionierii descoperirii particulelor elementare. Activitatea sa arată că nu întâmplător CERN l-a avut printre colaboratorii săi permanenţi. Românul se pare că este singurul compatriot cu rezultate atât de importante, rezultate datorate valorii sale. A făcut parte din colective mari inter şi multidisciplinare de la Dubna şi CERN. Numărul total al lucrărilor publicate se apropie de cifra 500. Este de departe cel mai citat om de ştiinţă român, în afara Laureatului Premiului Nobel George Emil Palade. Alexandrul Mihu s-a născut la Iaşi într-o familie de fizicieni, profesori la Universitatea “Al. I. Cuza”. Datorită părinţilor, a intrat în mediul cercetării ştiinţifice devreme, ca student al Facultăţii de electromecanică (1946-1950), apoi a absolvit şi facultatea de fizică (1951-1953). |şi susţine teza de doctorat în 1957 cu un subiect despre bazele experimentale ale teoriei relativităţii, apoi ajunge asistent al Facultăţii de Fizică din IaşI (1957). La îndemnul prof. Horia Hulubei, directorul Institutului de fizică atomică, se detaşează pentru a lucra (1957-1961) la recent înfiinţatul Institut Unificat de Cercetări Nucleare (IUCN), Dubna, de lângă Moscova, Rusia, unde este promovat cercetător principal. |n perioada 1967-68, timp de un an, lucrează la CERN-Geneva, Elveţia, ca visiting scientist, din 1976 este fellow al Societăţii Americane de Fizică, iar din 2003 Doctor Honoris Causa al IUCN Dubna. Lucrările sale sunt menţionate în Essential Science Indicators (ESI), bază de date actualizată de două ori pe an, elaborată de ISI (Institute of Scientific Information, USA). “Acest produs informatic este livrat o dată cu web of science şi are în vedere detectarea domeniilor de vârf şi a cercetătorilor cu cele mai multe rezultate în ultima decadă. A. Mihul (AM) conform ESI, a publicat numai în ultimii ani de activitate (10 ani), peste 200 de lucrări cu 2385 de citări, fiecare lucrare fiind citată în medie de 11,93 ori!”, scrie profesorul Frangopol. Un adevărat record pentru un român.
IT: Coleg de cercetări cu colaboratorul lui Einstein
Specialist în particule elementare, detaşarea la Dubna şi în special discuţia cu fizicianul polonez - profesorul Leopold Infeld, născut în 1898, colaborator al lui Einstein, pe care l-a întâlnit acolo, au fost factori determinanţi ce l-au determinat să se dedice fizicii nucleare. Astfel, din 1957 s-a ocupat de studiul fisiunii nucleelor grele cu mezoni pi şi miu punând în evidenţă pentru prima dată fisiunea Th-232. De asemenea el este eroul descoperirii din 1960 la IUCN a unei noi anti-particule elementare - hiperonul anti-sigma-minus, descoperire făcută însă de grupul internaţional condus de acad. V. I. Veksler, din care făcea parte şi românul nostru. “|n cartea de prezentare a IUCN-Dubna, editată în 1980 cu prilejul a 25 de ani de la înfiinţarea institutului, la pag. 35 este menţionată această descoperire ştiinţifică, confirmată şi de cercetătorii americani”.
IT: Descoperirea românului, recompensată cu Nobel, nu şi el!
“Producerea particulelor stranii constituia aria de cercetare a grupului condus de V.I. Veksler, printre rezultatele mai importante fiind şi descoperirea particulei sus-menţionate (al treilea antibarion cunoscut !). Primii doi antibarioni, antiprotonul şi antilambda au fost descoperiţi de Segre, Chamberlain şi Alvarez (SUA). Aceştia au fost recompenseţi cu decernarea premiului Nobel. Grupul de la Dubna a mai studiat şi producerea particulei anti-lambda de pioni, efectul Goldhaber etc”. |n perioada în care românul a lucrat în cadrul acestui grup, au fost publicate 40 de lucrări ce au apărut în special în reviste ruseşti sau internaţionale prestigioase.
