Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Milano, Italia
Există şi romi care muncesc cinstit in străinătate pentru a-şi ajuta familiile. După tragedia de la Livorno, unde patru copii romi au murit arşi, tot mai multe voci de la Bruxelles au criticat autorităţile italiene pentru felul in care tratează problema ţiganilor. Citiţi un reportaj realizat de trimişii noştri speciali in Italia.
Există şi romi care muncesc cinstit in străinătate pentru a-şi ajuta familiile. După tragedia de la Livorno, unde patru copii romi au murit arşi, tot mai multe voci de la Bruxelles au criticat autorităţile italiene pentru felul in care tratează problema ţiganilor. Citiţi un reportaj realizat de trimişii noştri speciali in Italia.
Milano, Italia
După incendiul de la Livorno, unde patru copii romi au murit arşi intr-o baracă improvizată, tot mai multe voci de la Bruxelles au criticat autorităţile italiene pentru felul in care tratează problema ţiganilor de pe teritoriul ţării lor. Zilele acestea, italienii apleacă urechea spre Romănia pentru a incerca
să rezolve problema romilor care au ocupat Italia.
Marian Stan e un rom in Italia. Nu a apărut niciodată in ziarele din Cizmă, pentru că el e un ţigan care nu fură, nu dă in cap, nu cerşeşte, nu-şi vinde copii, nu-şi duce nevasta la produs, nu taie cu toporul cablurile electrice pentru a le da la kilâ şi nici nu fuge cu pietrele funerare in spate, noaptea, prin cimitir. Un anonim. Marian este unul dintre romii cu care Romăniei nu ii este ruşine in Europa.
MUNCĂ CINSTITĂ. Visul italian al bărbatului de 34 de ani din Blaj a inceput in urmă cu şapte ani. A pornit pe stradă in Milano, spănzurat de o pancartă pe care nu scria că are "doijâpe" copii flămănzi acasă, ci că vrea un loc de muncă. Aşa s-a intămplat să intălnească doi italieni care să-l ia de pe drum şi să-i dea de muncă in construcţii. "Nişte băieţi de nota 200. Dacă nu erau ei, cred că şi acum eram pe drumuri", zice Marian Stan, pe care il intălnim in singurul campus din Milano, special amenajat de primărie pentru romi. Are trei copii, doi dintre ei, care au implinit vărsta şcolarizării, merg zilnic la şcoală. Fata cea mare, Larisa, e in clasa a şaptea şi ii place istoria, chiar dacă aici nu o invaţă pe cea a Romăniei, ci pe a unei ţări străine. "Vreau să mă fac căntăreaţă, dar nu ştiu dacă am voce. In primul an de şcoală colegii mă ocoleau, că eram din Romănia. Cănd am ajuns in Italia am inceput să plăng: «Tati, de ce m-ai minţit că o să invăţ repede italiana?»", işi aminteşte fetiţa cu vocea domoală, clipind timid din genele lungi. Marian recunoaşte că in ţară nu şi-ar fi permis să işi ţină copiii la şcoală şi viitorul lor ar fi fost sumbru.
In tabăra unde stă Marian Stan mai locuiesc 800 de romi. Toţi au acte in regulă şi, după aproximările neoficiale, cam 80% işi căştigă cinstit existenţa. "Nu pot să zic ce fac aici, daâ intrebaţi-mă altceva", ne zice senin un tănăr din tabără. Stă şi se uită la zece ţigani aşezaţi roată la barbut. Unul dintre ei inţepeneşte cu pumnul de bani căt o tufă. "Nu filmaţi, mănca-v-aş!", strigă hotărăt, incapabil să poată ascunde repede euroii care nu i-ar incăpea in patru buzunare. In iarnă, căteva rulote din tabăra nomazilor au luat foc. Din acel moment autorităţile italiene au luat măsuri: toţi romii fără acte şi fără copii sub 14 ani au fost scoşi in stradă. Din 1.800 căţi se ingrămădeau inainte, a mai rămas acum o treime. In centrul de campare nu mai ai acum nici mamă, nici tată. "Nu ai voie să aduci pe nimeni in incintă. Numai săptămăna trecută au fost date afară patru rulote. Uite, pe femeia asta cu bebeluş au scos-o in stradă pentru că au prins-o că şi-a adus in rulotă soacra", povesteşte un soi de lider al romilor din campus şi arată o femeie romă cu un copil de căteva luni in braţe.
Pe una din treptele Catedralei din Livorno, o ţigancă care abia işi ascunde suta şi jumătate de kilograme sub fusta largă, inflorată, stă intinsă ca in pat, cu o mănă dusă după ceafă, să-i fie mai comod. A cerşit toată dimineaţa cu copilul mucos din cărucior, dar acum e in pauză. "Hauleu, domnişorule, daâ crezi că noi nu am vrea să muncim? Daâ nu avem acte." "Ce aţi făcut ca să obţineţi acte?" "Daâ ce să facem, mănca-ţ-aş gura ta?", se intreabă femeia, culcuşindu-se mai bine pe marmura scării. Tot in centrul oraşului Livorno, un tănăr rom, curat imbrăcat, cu ochelarii de soare pe vărful nasului, iţi aruncă un rănjet ironic cănd il intrebi cu ce se ocupă. Din ce spune el, ai zice că Italia e raiul hoţilor. "In Romănia, dacă furi o găină, iţi dă doi ani de puşcărie. Aici nu iţi face nimic. Dacă furi măncare, nu au ce să-ţi facă."
SADOVEANU ŞI-A LUAT SOGGIORNO. De două săptămăni, intr-un parc din Milano unde italienii obişnuiesc să-şi plimbe iubitele, aproape 100 de romi şi-au mutat tabăra pe spaţiul verde. Au fost daţi afară dintr-un campus improvizat şi s-au văzut sub cerul liber.
"De ce v-au alungat?" "Hăăăă. Nu le-a plăcut oamenilor prezenţa noastră. A fost presiunea publicului care a impins problema spre prefectură. Noi stăteam acolo aproape legal", incearcă să dea o explicaţie unul dintre cei intinşi pe pături, pe iarbă. Noaptea dorm in sediile a două asociaţii umanitare care le-au dat un termen-limită de o săptămănă să-şi caute alte locuri de cazare. Iar ziua stau cu zecile, imprăştiaţi printre băncile parcului din sud-estul oraşului Milano. "Cea mai frumoasă casă a noastră este aicia, sub pomi", zice unul muşcănd dintr-o pulpă de pui friptă. Lăngă el, un acordeon şi un mustăcios muzicant. E din Ţăndărei, şi din cei 30 de euro pe care ii strănge pe zi, trimite cea mai mare parte in ţară, prin "vistărn iunion", să-şi hrănească cele patru odrasle. In ţară nu cănta pe stradă. "Mi-era ruşine. Dar aicia oamenii nu mă cunosc şi nici eu nu ii cunosc." A invăţat repede şmecheriile pentru a-i cuceri pe trecători. "Le bag valsuri din astea dâale lor, că dacă o dau pe muzică ţigănească nu te bagă in seamă."
Printre cei 40 de romi imprăştiaţi prin parc trece un italian cu doi căini. Spune că nu are nimic cu ţiganii care şi-au mutat tabăra pe timpul zilei: "Dacă e normal că au ajuns aici? Dar ce mai este normal in ziua de astăzi? Pentru un moment nu m-am simţit deranjat cu nimic". Nici Sadoveanu pare că nu l-a deranjat cu nimic. Ionel Sadoveanu, un băiat din Gorj, care tocmai şade intr-o rănă in parc, "uite-aici la curte", şi-a luat soggiorno şi susţine că munceşte corect in Milano. Pune ochii pe aparatul nostru de fotografiat. "Căt costă un aparat din ăsta?" "Cam 4.000 de euro." "Dacă iţi aduc unul din ăsta, căt dai pe el? Am vreo două pe acasă."
După incendiul de la Livorno, unde patru copii romi au murit arşi intr-o baracă improvizată, tot mai multe voci de la Bruxelles au criticat autorităţile italiene pentru felul in care tratează problema ţiganilor de pe teritoriul ţării lor. Zilele acestea, italienii apleacă urechea spre Romănia pentru a incerca
să rezolve problema romilor care au ocupat Italia.
Marian Stan e un rom in Italia. Nu a apărut niciodată in ziarele din Cizmă, pentru că el e un ţigan care nu fură, nu dă in cap, nu cerşeşte, nu-şi vinde copii, nu-şi duce nevasta la produs, nu taie cu toporul cablurile electrice pentru a le da la kilâ şi nici nu fuge cu pietrele funerare in spate, noaptea, prin cimitir. Un anonim. Marian este unul dintre romii cu care Romăniei nu ii este ruşine in Europa.
MUNCĂ CINSTITĂ. Visul italian al bărbatului de 34 de ani din Blaj a inceput in urmă cu şapte ani. A pornit pe stradă in Milano, spănzurat de o pancartă pe care nu scria că are "doijâpe" copii flămănzi acasă, ci că vrea un loc de muncă. Aşa s-a intămplat să intălnească doi italieni care să-l ia de pe drum şi să-i dea de muncă in construcţii. "Nişte băieţi de nota 200. Dacă nu erau ei, cred că şi acum eram pe drumuri", zice Marian Stan, pe care il intălnim in singurul campus din Milano, special amenajat de primărie pentru romi. Are trei copii, doi dintre ei, care au implinit vărsta şcolarizării, merg zilnic la şcoală. Fata cea mare, Larisa, e in clasa a şaptea şi ii place istoria, chiar dacă aici nu o invaţă pe cea a Romăniei, ci pe a unei ţări străine. "Vreau să mă fac căntăreaţă, dar nu ştiu dacă am voce. In primul an de şcoală colegii mă ocoleau, că eram din Romănia. Cănd am ajuns in Italia am inceput să plăng: «Tati, de ce m-ai minţit că o să invăţ repede italiana?»", işi aminteşte fetiţa cu vocea domoală, clipind timid din genele lungi. Marian recunoaşte că in ţară nu şi-ar fi permis să işi ţină copiii la şcoală şi viitorul lor ar fi fost sumbru.
In tabăra unde stă Marian Stan mai locuiesc 800 de romi. Toţi au acte in regulă şi, după aproximările neoficiale, cam 80% işi căştigă cinstit existenţa. "Nu pot să zic ce fac aici, daâ intrebaţi-mă altceva", ne zice senin un tănăr din tabără. Stă şi se uită la zece ţigani aşezaţi roată la barbut. Unul dintre ei inţepeneşte cu pumnul de bani căt o tufă. "Nu filmaţi, mănca-v-aş!", strigă hotărăt, incapabil să poată ascunde repede euroii care nu i-ar incăpea in patru buzunare. In iarnă, căteva rulote din tabăra nomazilor au luat foc. Din acel moment autorităţile italiene au luat măsuri: toţi romii fără acte şi fără copii sub 14 ani au fost scoşi in stradă. Din 1.800 căţi se ingrămădeau inainte, a mai rămas acum o treime. In centrul de campare nu mai ai acum nici mamă, nici tată. "Nu ai voie să aduci pe nimeni in incintă. Numai săptămăna trecută au fost date afară patru rulote. Uite, pe femeia asta cu bebeluş au scos-o in stradă pentru că au prins-o că şi-a adus in rulotă soacra", povesteşte un soi de lider al romilor din campus şi arată o femeie romă cu un copil de căteva luni in braţe.
Pe una din treptele Catedralei din Livorno, o ţigancă care abia işi ascunde suta şi jumătate de kilograme sub fusta largă, inflorată, stă intinsă ca in pat, cu o mănă dusă după ceafă, să-i fie mai comod. A cerşit toată dimineaţa cu copilul mucos din cărucior, dar acum e in pauză. "Hauleu, domnişorule, daâ crezi că noi nu am vrea să muncim? Daâ nu avem acte." "Ce aţi făcut ca să obţineţi acte?" "Daâ ce să facem, mănca-ţ-aş gura ta?", se intreabă femeia, culcuşindu-se mai bine pe marmura scării. Tot in centrul oraşului Livorno, un tănăr rom, curat imbrăcat, cu ochelarii de soare pe vărful nasului, iţi aruncă un rănjet ironic cănd il intrebi cu ce se ocupă. Din ce spune el, ai zice că Italia e raiul hoţilor. "In Romănia, dacă furi o găină, iţi dă doi ani de puşcărie. Aici nu iţi face nimic. Dacă furi măncare, nu au ce să-ţi facă."
SADOVEANU ŞI-A LUAT SOGGIORNO. De două săptămăni, intr-un parc din Milano unde italienii obişnuiesc să-şi plimbe iubitele, aproape 100 de romi şi-au mutat tabăra pe spaţiul verde. Au fost daţi afară dintr-un campus improvizat şi s-au văzut sub cerul liber.
"De ce v-au alungat?" "Hăăăă. Nu le-a plăcut oamenilor prezenţa noastră. A fost presiunea publicului care a impins problema spre prefectură. Noi stăteam acolo aproape legal", incearcă să dea o explicaţie unul dintre cei intinşi pe pături, pe iarbă. Noaptea dorm in sediile a două asociaţii umanitare care le-au dat un termen-limită de o săptămănă să-şi caute alte locuri de cazare. Iar ziua stau cu zecile, imprăştiaţi printre băncile parcului din sud-estul oraşului Milano. "Cea mai frumoasă casă a noastră este aicia, sub pomi", zice unul muşcănd dintr-o pulpă de pui friptă. Lăngă el, un acordeon şi un mustăcios muzicant. E din Ţăndărei, şi din cei 30 de euro pe care ii strănge pe zi, trimite cea mai mare parte in ţară, prin "vistărn iunion", să-şi hrănească cele patru odrasle. In ţară nu cănta pe stradă. "Mi-era ruşine. Dar aicia oamenii nu mă cunosc şi nici eu nu ii cunosc." A invăţat repede şmecheriile pentru a-i cuceri pe trecători. "Le bag valsuri din astea dâale lor, că dacă o dau pe muzică ţigănească nu te bagă in seamă."
Printre cei 40 de romi imprăştiaţi prin parc trece un italian cu doi căini. Spune că nu are nimic cu ţiganii care şi-au mutat tabăra pe timpul zilei: "Dacă e normal că au ajuns aici? Dar ce mai este normal in ziua de astăzi? Pentru un moment nu m-am simţit deranjat cu nimic". Nici Sadoveanu pare că nu l-a deranjat cu nimic. Ionel Sadoveanu, un băiat din Gorj, care tocmai şade intr-o rănă in parc, "uite-aici la curte", şi-a luat soggiorno şi susţine că munceşte corect in Milano. Pune ochii pe aparatul nostru de fotografiat. "Căt costă un aparat din ăsta?" "Cam 4.000 de euro." "Dacă iţi aduc unul din ăsta, căt dai pe el? Am vreo două pe acasă."
"Lecţie"
Italia mai are multă treabă pănă cănd cea mai mare parte a romilor veniţi la ei in ţară vor deveni la fel de cinstiţi ca Marian Stan, cel care işi rupe spatele in constrcţii. La 11 august anul acesta, patru copii de etnie romă au ars intr-o baracă din cartoane din Livorno. Din acel moment tot mai multe voci de politicieni din UE au spus că romii din Romănia sunt o problemă a intregii Europe. Italienii primesc zilele aceste lecţii despre integrarea romilor de la experţi din Romănia. O delegaţie compusă din 13 oameni, printre care se numără un bulibaşa, un expert pe problemele romilor, un reprezentant al unui ONG care apără interesele minorităţii, se află in Italia pentru a le vorbi autorităţilor de aici despre ce facem noi pentru rezolvarea "problemei europene". "Prin venirea noastră dăm un semnal foarte clar autorităţilor din Italia că noi suntem disponibili să colaborăm pentru imbunătăţirea condiţiilor de viaţă a romilor din Italia. In Romănia e o strategie de imbunătăţire a situaţiei romilor şi cred că stăm mult mai bine decăt ei din punct de vedere instituţional. Romănia ar putea să devină in Europa un promotor al politicilor publice europene pentru romi", ne-a declarat secretarul de stat Gruia Bumbu, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Romi.
