x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje Sahistii de noapte din Gradina Cismigiu

Sahistii de noapte din Gradina Cismigiu

19 Mar 2004   •   00:00

Nici vremea, nici varsta nu-i opresc pe pasionatii de sah din jocul lor. In fiecare noapte, felinarele Careului din Cismigiu lumineaza tabla de joc a impatimitilor de toate varstele.

Ora 23:30. Gradina Cismigiu. Ploaia si frigul au alungat gardienii publici ce-i pazesc aleile. In Careu, la Urlatoarea, cu umbrelele negre sprijinite de umeri, doi batrani, la o masa de piatra: joaca sah in lumina tremuranda a Lunii. In rapaitul ploii se aude doar ceasul de sah, ticaind o data la cateva secunde. Cei doi muta piesele cu miscari sacadate. Nimic nu pare sa-i distraga din joc. La mesele de piatra din Cismigiu se intalnesc inca inainte de-al doilea razboi mondial sahistii. Aici s-au format mari maestri precum Suba Mihai, Ghitescu Teodor si Dan Bondoc.

Vasile, campionul Cismigiului

Este nelipsit din Careu. Apare in fiecare zi, pe la ora pranzului, cu o punga de plastic in care poarta tabla de sah din carton si piesele din lemn. "Vasile si mai cum?", il intreb. "Vasile, campionul Cismigiului ", imi raspunde razand, potrivindu-si pe cap sapca alba, jigarita. Are 44 de ani, arata de 60. Joaca sah din scoala generala. A fost in Lotul National de seniori, iar in 1980 a devenit campion al Bucurestiului. A renuntat la sahul profesionist si a terminat Politehnica. Dupa Revolutie, inginerul si-a deschis un butic, inchis in scurt timp de cei de la primarie, pentru ca nu avea autorizatiile necesare. Acum isi castiga existenta din sah. Antreneaza copii, pentru 50.000 de lei, sau ia 5.000 pe o partida castigata. Sunt zile in care strange 100.000, dar, de cele mai multe ori, ajunge acasa cu doar 10.000 in buzunar. Ultima data a lucrat ca ziler la o tipografie. Acolo i-au furat piesele de sah si manusile lasate pe un scaun. "Am luat niste piese mai vechi si am jucat sah pe 5.000. Am strans 50.000 si un cetatean mi-a vandut piesele lui - avea mai multe", povesteste Vasile si mai muta un pion. "Sahul jucat in profunzime modeleaza caracterul. Este un univers, iar la baza sta strategia de a castiga", imi explica, ridicand din sprancene precum un intelept. Foarte des il apuca noaptea in parc, in fata tablei de sah, chircit de frig. "Doar cand ma ridic simt ca am inghetat. Dar o iau incet spre casa si ma dezmortesc". Locuieste in Militari, intr-o garsoniera, fara lumina si cu 10 milioane datorie la intretinere. Nu s-a insurat niciodata, "sahul e ca un microb, iar unele persoane nu-si gasesc perechea toata viata". Isi spune campion si are temeiuri ce-i vin din amintire: "Inainte sa plec in armata am jucat un simultan cu 40 de ofiteri, la Casa Centrala a Armatei. Mergeam pe la fiecare si mutam. Am castigat 39 de partide. La ultima masa era o fata. Mi-a fost mila sa o bat si am facut remiza".

Muzicuta jucatorilor

Cateodata, in linistea serii se aude o muzicuta. Intre doua partide, Ion Munteanu, 76 de ani, canta o romanta jucatorilor din jurul sau. Crede ca "asa cum se intampla pe tabla de sah, se intampla si in viata". Demonstrativ, fluiera in instrument "Inima, de ce nu vrei sa-mbatranesti", a Ioanei Radu. Nimeni nu intoarce capul, semn ca batranul menestrel e parte din peisaj, precum bancile sau pionii. De multe ori il uita Dumnezeu in fata tablei in Cismigiu. Are grija sotia sa treaca si sa-l ia. "Ea nu se supara. Stie ca sahu-i un microb. Nu zice nimic, doar nu stau in carciumi". E suparat, ar vrea un club de sah, sa nu mai stea in frig, sa joace pe-ntuneric. De cativa ani face cereri la primarie, "mi se promite, dar nu se-ntampla nimic", ofteaza el. Si alti amatori din careu jinduiesc la un club al lor. Nu-si permit sa plateasca taxele de membru la Federatia de Sah sau cotizatiile impuse de cluburi.

Jocul nu-i joc, fara discutii

Petru Volk Bucur este limbarita careului. Mereu are ceva de spus, de comentat. Povestile sale tin companie jucatorilor uitati de ziua la mesele de piatra. Cand era copil, de teama sa nu dea in patima jocurilor de noroc, tatal i-a pus in mana tabla de sah. Acum, la 52 de ani, simte ca nu mai poate progresa si parca si-a pierdut entuziasmul pentru sahul clasic. Pasiunea lui este Hali, "sahul de sacrificiu, unde castigi daca ramai fara piese", zice si scoate din geanta o carte nemteasca din care incearca sa-mi traduca cateva mutari strategice. "Mie imi plac discutiile de aici. Nu se joaca in liniste, ca n-ar mai avea farmec. Se vorbeste de fotbal, de politica. In plus, sahistii sunt orgoliosi si se fac mistouri."
( IOANA MOLDOVEANU )


Singura femeie intre zeci de barbati

Intre zecile de barbati ce se strang la Urlatoarea, daca te uiti atent descoperi o batranica. Adela Gesticone, 80 de ani. E singura femeie printre pasionatii de sah. A invatat sah in studentie, la Medicina. Sportul i-a tinut companie cat a fost inchisa la Jilava, pentru crima contra sigurantei statului - ajutorarea neautorizata a celor din inchisori. Le ducea pachete cu mancare colegilor ei arestati pentru propaganda anticomunista. Adela nu sta noaptea in Cismigiu, alaturi de ceilalti impatimiti, dar zilnic, de la ora 10:00 a diminetii o gasesti la aceeasi masuta, jucand fara incetare. Cand pe tabla se asaza umbrele serii, pune piesele albe intr-o punga, cele negre in alta, impacheteaza in patru tabla si le vara pe toate intr-o geanta din piele. Se misca putin pe loc, sa se dezmorteasca si se grabeste spre statia de autobuz. Daca intarzie, o cearta baiatul.

Sporturi pe bani grei

In timp ce pensionarii uita de frig si de foame in fata tablei de sah, exista persoane dispuse sa plateasca bani grei pentru sportul lor drag. Inchirierea unui teren de tenis acoperit, pe care se poate juca in nocturna, costa 400.000 de lei pe ora. Un teren de fotbal, 150.000 de lei pentru pentru o ora. 90 de minute la piscina, dupa ora 21:00, costa 150.000 de lei.

Amatorii vor un club al lor

Un pasionat de sah trebuie sa plateasca 230.000 de lei Federatiei, inainte de a se inscrie intr-un club: 100.000 de lei taxa de legitimare, 100.000 pentru viza anuala si 30.000 pentru carnetul de membru. Unele cluburi nu percep o cotizatie lunara, insa pentru cele mai multe esti nevoit sa scoti din buzunar 100.000. Amatorii se plang ca s-au facut locuri speciale de fumat si nevoia de nicotina nu-i lasa sa se concentreze. Ei isi doresc niste mese intr-o baraca, sa plateasca cel mult 10.000 de lei drept cotizatie si sa joace acolo pana s-or pravali de pe scaune de osteneala. Cica ar fi dispusi sa plateasca alti 10.000 inchirierea tablei si a pieselor de joc.

×
Subiecte în articol: reportaj