Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru cei care doresc să îmbine povestirile într-una singură - pe CD - există şi posibilitatea de a descărca fişierul audio, în mod gratuit.
La cerşit, ca să bea tata!
Click pentru a descărca fişierul audio - format mp3
_________________________
Parte din amintirile lui Mihai Botosan se pastreaza neatinsa la Florian, fratele lui mai mare. Florin cum ii zic toti. El nu s-a drogat. Mintea lui e agera, il ajuta sa vada in trecut ca intr-o apa limpede.
Ca orice copil al strazii, a incercat si el o data aurolacul, sa nu fie mai prejos. Dar nu i-a placut. In primul rand fiindca s-a mozolit pe fata cu vopseaua aia. Era caraghios. Cu botul argintat, cu ochii cascati si clatinandu-se pe picioare parca era capra de Anul Nou. Ceilalti radeau de el. Apoi, nu-i placea sa umble murdar. Se spala cel putin o data pe saptamana la baia comunala de la Grivita. Iar hainele lui de cersetor puteau fi poate mai vechi, poate cusute grosolan, dar nu murdare. A mai si vomat pana a simtit ca se intoarce pe dos ca un ciorap. Nu i-a mai trebuit aurolac. N-a mai pus gura niciodata.
Florin, cum ii zic toti, locuieste intr-o vila nou-nouta, cu doua etaje si mansarda, undeva pe langa Dragonul Rosu, la marginea Bucurestiului. In jur sunt numai case marunte, cu laite la poarta, ca la tara. Cartierul e o ramasita rurala a Capitalei, un membru bicisnic, intarziat din crestere, atarnand pe un trup viguros. Asfaltul a ajuns pe straduta lui abia in campania electorala din mai-iunie 2012. Primarul Sectorului 2, Neculai Ontanu, a fost reales a treia sau a patra oara. Numarul mandatelor e la intrecere cu al stelelor de general.
Din canal in vila
La poarta e parcat un jeep cat o garsoniera. Ochiul cat un varf de ac al video-interfonului pazeste cu discretie intrarea. Dupa un scurt protocol de identificare, Florin vine sa deschida. Un tanar blondut, spanatic. Si subtirel, sa-l iei la subsuoara. Leit frate-sau. Numai ca fata lui e vie, luminata. A celuilalt e taiata de cute subtiri, intunecata de viciu si de boala. In curte se invart doi dulai latosi, doi ursi. Pot pune un om la pamant numai lovindu-l cu coada. Doua potai dragalase, parca niste ghemotoace desprinse din latele uriasilor, se gudura frenetic la picioarele stapanului. Daca un hot ar scapa viu din coltii dulailor, astia mititei l-ar linge pana l-ar omori.
Casa e gata doar de un an. Totul sclipeste si miroase a nou. E un drum lung de la culcusul injghebat candva intr-o scara de bloc sau in Gara de Nord si pana la vila asta cu un living in care poti invarti cu usurinta jeep-ul de la poarta, cu sala de sport la mansarda. Florin l-a parcurs impiedicandu-se la tot pasul si ridicandu-se de fiecare data si mai hotarat sa ajunga la liman. Acum e fericit. Are tot ce si-a dorit cand nu avea nimic. Si chiar azi i-a nascut sotia un baietel. Primul copil. Mai pe seara va merge din nou la maternitate sa-i vada si sa le duca tot ce le trebuie. De la spital nu capata mai nimic. Numai cu copilul nu vii, in brate, de acasa. Plus ca trebuie platititi si medicii. Pe furis, cu doua degete strecurate in buzunar. Florin e nerabdator sa ajunga la maternitate. Sta ca pe ace, isi freaca intruna palmele intre genunchi. Accepta sa mai intarzie la discutie numai si numai pentru ca e vorba despre fundatia Concordia. Acolo si-a gasit salvarea cand era gata sa se piarda, iar recunostinta lui e pe masura ajutorului primit. Din cand in cand suna cate un telefon — sunt cateva imprastiate pe masa si el raspunde nervos ba in chineza, ba in turca. "Sunt partenerii mei de afaceri. Cand ai intrat in afaceri, esti la serviciu in fiecare clipa. Si cand dormi!", se scuza el.
"Tata ne-a impins la cersit"
Primele amintirile ale lui Florin despre Mihai sunt confuze. Au avut amandoi o copilarie comuna, din care memoria nu culege mai nimic dupa atatia ani. Dar, deodata, din apele domoale ale acelei varste indepartate izbucneste ca un vulcan o imagine crancena. Mihai e agatat de tavan, cu capul in jos. Tatal il bate cu furie. Pentru ca refuza sa iasa la cersit. Copilul se zbate ca pestele incercand sa se fereasca de muscaturile batului. Il implora pe taica-sau, urland de durere, sa nu mai dea. Barbatul se opreste, trage un gat din sticla de vodca si incepe sa loveasca din nou. Ceilalti copii tipa si ei. Stau pititi prin colturi, tremurand de teama. Parca ar vrea sa intre in pereti ca sa scape de furia tatalui.
Eram patru frati eu fiind cel mai mare, nascut in 1977. Tata era tamplar, dar se tinea numai de baut, bea si baitul de lemnarie. Muncea tot mai putin si bea tot mai mult. Si ne batea tot mai des si mai tare. El ne-a impins pe toti sa iesim la cersit ca sa aiba ce bea. Nu-l interesa de noi.
Dar mama voastra? Ea unde era? Ce facea?
Mama l-a parasit pe tata. Nu se putea trai cu unul ca el. A vrut sa ne ia si pe noi, dar, vezi, noua ne placea la tata. Cica eram liberi. Daca imi aruncam ciorapii murdari pe jos, el nu zicea: "Ia-ti-i, bai, si spala-i!". Ne convenea ca eram de capul nostru. Ni se parea noua mai bine asa. Mama a deschis divort, a vrut sa ne ia la dansa. Dar pana s-a judecat, noi ajunseseram deja in strada.
In ce relatii esti acum tatal tau?
L-am iertat. Dar nu pot sa uit. Ani de zile, dupa ce am fugit de acasa, nu l-am vazut deloc. Intamplarea face ca acum stam amandoi pe strada asta, dar eu nu ma duc pe la el. Nici nu se poate intra acolo de mizerie. El mai vine pe la mine sa-i dau bani. Il primesc, ce sa fac? Uneori mi-e mila de el.
Si mama?
Mama e mama. Tot timpul am fost foarte legat de ea.
Cum ati inceput sa cersiti?
Pai...
Florin isi lasa fruntea in palma ca pentru a-si aminti acel moment. De fapt, incearca sa-si ascunda lacrimile. In tacerea instaurata brusc se aude apa urcand in plantele ce umplu incaperea. Dupa cateva momente isi ridica anevoie capul si incepe sa povesteasca.
Cu sorcova in miezul verii
Pai, cum au inceput? Umblau si ei, ca toti copiii, cu colinda de Craciun. In fiecare an. Mai prin tramvaie, mai pe la vecini. Cand mama lor a fugit de-acasa, satula de batai, Florin avea zece ani. Costelus, baiatul cel mai mic, avea cinci. Au mers si in acel an cu colinda. De data asta, cand s-au intors acasa, tatal le-a luat banii. Pe urma au umblat cu uratul. Pe urma cu sorcova. Sarbatorile se terminasera de mult, in Bucurestiul ciopartit de ambitiile demente ale lui Ceausescu inmugureau copacii printre blocurile cenusii, dar fratii Botosan tot mai umblau cu steaua. Tatal lor vazuse ca in felul asta nu trebuia sa ridice un deget ca sa-si castige banii de bautura. Seara isi jecmanea copiii, iar a doua zi ii gonea iar la colindat prin tramvaie. Asa ca baietii au legat Craciunul de Anul Nou si Boboteaza de Paste. Colindele si uraturile nu se mai potriveau. O vecina l-a invatat pe Florin o poezie. O stia de cand era ea copila, dinainte de razboi. Era o poezie scolareasca, naiva, din care elevii trebuiau sa traga anumite invataminte morale. Insa, in acei ani de foamete si umilinta capata alte semnificatii. Era numai buna ca text si ca pretext pentru cersetorie prin tramvaie. "Dragi parinti ce-aveti copii/ Si-aveti in lume stare,/ Ganditi-va la cei saraci/ Si dati la cel ce n-are". Asta era poezia de vara-toamna. Dupa care de prin noiembrie incepeau iar cu steaua, cu colinda.
Cand au inceput sa cerseasca, Florin era intr-a patra, Mihai in clasa-ntai. Dimineata mergeau la scoala — ca toti copiii; dupa-amiaza cerseau — ca putini alti copii.Florin isi aminteste ca era chiar fruntas la invatatura.
Nu mergeam zilnic la scoala, dar prindeam repede. Am ajuns chiar la faza pe Bucuresti la olimpiada de matematica. Patru ani am cersit. In toamna lui 1991, Mihai n-a mai vrut. A avut un moment extraordinar de revolta. Atunci l-a batut tata de era sa-l omoare. Cand si-a revenit din bataie, Mihai a fugit de acasa si a inceput sa traiasca pe strazi, de capul lui. Dupa el, am disparut toti, unul cate unul.
______________________
Cititi si primul episod din seria Salvezi un om, salvezi o lume - Omul fara amintiri
______________________
Cititi in numarul urmator cum cei patru copii fug de acasa, traiesc un an pe strazi, apoi sunt luati de o familie de tigani si pusi sa fure din piata.
