Taberele de ieri şi de azi

Vacanţa de vară bate la uşă şi o dată cu ea şi taberele care îşi deschid porţile pentru copii. În copilăria mea, cele mai cunoscute tabere erau la Năvodari, iar dacă preferam muntele, puteam merge la Sinaia. Care erau activităţile unei tabere de acum 20 de ani? La mare, plaja era activitatea de bază. O excursie, cel mult două prin împrejurimi, ne îmbogăţea cunoştinţele, dar ne şi bucura privirea. Apoi multă joacă, fie cu mingea, fie în diverse locuri special amenajate. La munte făceam drumeţii şi, la fel, multă, multă joacă.

„Ne jucăm, dar şi învăţăm”
Pentru mulţi dintre copiii din ziua de astăzi, noţiunea de joacă este de cele mai multe ori legată de aceea de învăţare. Mulţi dintre ei merg la afterschooluri sau au meditatori acasă, astfel încât timpul de joacă este foarte redus. Părinţii care nu mai au timp de educaţia copii­lor simt că astfel au grijă de ei. Din acest motiv şi organizatorii de tabere au regândit petrecerea timpului liber pentru copii. Astfel, fiecare zi de tabără începe cu activităţi cum ar fi pictură, sculptură, teatru, comunicare, educaţie fizică, toate desfăşurate sub îndrumarea unui profesor. După-amiază copiii merg în excursii prin împrejurimi sau se joacă în spaţiile special amenajate. Seara pot dansa şi cânta la discotecă. În ultima seară se organizează un foc de tabără în care copiii îşi iau la revedere de la profesori, de la vechii şi noii prieteni. În cele mai multe din tabere se filmează activităţile, iar copiii se întorc acasă cu un CD cu poze şi filmuleţe, pentru a le arăta părinţilor cât de harnici au fost. Ioana este în clasa a II-a şi a fost anul trecut într-o astfel de tabără. „Este distractiv, dar avem şi câteva reguli, ca la şcoală. Ne jucăm, dar şi învăţăm”, spune ea.

Anul acesta copiii pot merge în numeroase astfel de tabere. O variantă ar fi la Nucşoara, unde organizatorii propun un atelier de sculptură în curtea meşterului popular Ion Rodoş. Acesta îi va iniţia pe copii în tainele sculpturii. „Am gândit în aşa fel acest atelier, încât copiii să nu fie puşi în pericol. Vor sculpta prin bătaie, astfel încât nu au ce să păţească”, precizează meşterul. Am avut ocazia să particip la o astfel de lecţie, iar cuvintele sculptorului sunt pe înţelesul copiilor: „Şlefuiţi bine felioara de lemn pentru că pe ea vom sculpta. Căutaţi să o faceţi cât mai frumoasă, ca să aveţi mulţumire acasă”. Apoi îi încurajează: „Cei care nu aveţi talent, strigaţi la meşter şi vin imediat!”. După orele de sculptură, copiii se pot da pe tiroliană, pot călări ponei sau se pot plimba cu ATV-ul.