Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După cum probabil aţi aflat, anul acesta se împlinesc 133 de ani de când s-a născut actorul Constantin Tănase. Marele comic a fost creionat cu lux de amănunte de scriitorul Nicolae Carandino. Jurnalul ziaristic ţinut periodic, din 1938, de Carandino într-un supliment special editat în acest sens şi intitulat “Viaţa de haz şi de necaz a lui Tănase” conţine informaţii inedite despre sărăcia în care s-a zbătut mulţi ani Tănase, despre rezultatele lui slabe la şcoală, despre poznele pe care le făcea în adolescenţă, bătăi, furţişaguri copilăreşti, dar şi amănunte inedite despre originea modestă a marelui actor. Sunt detalii mai puţin scoase în evidenţă de autorii cărţii « Tănase », de Ioan Massoff şi Radu Tănase, dintr-un soi de protecţie, până la urmă firească. “Iartă-ne, cititorule, dacă îndrăznim să-ţi recomandăm pe Tănase... Tănase este din aceeaşi stofă, din aceeaşi substanţă cu noi toţi: în fiecare dintre cei care l-au văzut, care l-au ascultat, care l-au presimţit, scormonind bine s-ar putea descoperi - sub inimă - regiunea peste care marele comic s’a decretat pe vecie stăpân. Pe un fond de natură primitivă şi năvalnică s-a altoit o religiozitate care este a tradiţiei şi un simţ al dreptăţii de natură ancestrală...Tănase rezumă în cântec şi în mişcare indignarea sau entuziasmul popular...Principala caracteristică a personagiului Tănase în variatele strae în care l-a îmbrăcat imperativul actualităţii este bunătatea de suflet, umanitatea. Tănase înţelege şi nu o face pe grozavul; el cunoaşte fără să fi studiat slăbiciunile oamenilor şi accentele de depăşire pe care cu atâta grijă ei le ascund”, scria jurnalistul şi scriitorul Nicolae Carandino în lungul serial despre marele comic. Sunt informaţii despre începuturile pline de privaţiuni ale lui Tănase ce au fost trecute cu vederea din motive lesne de înţeles în plin comunism de autorii volumului despre marele cupletist şi care reprezintă una dintre puţinele surse despre actor.
“Năsăilă”
Cu toate că Dumnezeu l-a înzestrat cu un nas unic în istoria teatrului românesc, Tănase nu şi l-a luat la purtare niciodată. L-a purtat cu demnitatea unui comic unic. Se vedea de la o poştă că avea “nas” pentru revistă şi teatru. Reiese acest lucru şi din documentele de arhivă, din poveştile şi legendele ce se plimbă dezlegate de trecerea timpului pe străzile şi în mahalaua de azi a Vasluiului, oraşul natal al marelui “Năsăilă”, cum i se spunea încă din adolescenţă. Sunt amintirile copilăriei vasluiene, când pasiunea artistică mijea în puştanul mai vioi şi mai dezgheţat decât presupunea vârsta fragedă, isprăvile liceanului debutant în postura de “director” de teatru, primul “teatru” pe care l-a condus în mahalaua vasluiană, apoi aventurile învăţătorului care a fost, veselia şi necazurile soldatului Tănase în cei şapte ani de serviciu în oştire, visurile plutonierului reangajat care era şi student la Conservator în acelaşi timp, participarea la primele companii de teatru şi de operetă, împrejurările celui dintâi turneu în străinătate, triumful revistei în epoca neutralităţii şi renaşterea ei în perioada de după război, precum şi etapele unei cariere care a culminat cu festivitatea de sărbătorire de la Cercul Militar, la care, alături de Suveran, au participat oameni de seamă a vieţii publice de atunci. Pe toate acestea vi le reamintim odată cu împlinirea a 133 de ani de la naştere.
Un Tănase necunoscut
Tot ce a reuşit s-a datorat eforturilor proprii. Un om admirabil cu o carieră exemplară, ce şi-a lăsat amprenta veşnică pe chipul nou-născut al teatrului de revistă românesc. Nu numai un actor, ci şi un om ce l-a impresionat profund şi pe scriitorul şi ziaristul Nicolae Carandino. “...Tănase este un mare actor popular, care de peste treizeci de ani reuşeşte să placă ţăranilor şi târgoveţilor, analfabeţilor şi intelectualilor de rasă. Întreaga suflare românească a găsit în acest personagiu devenit legendar numitorul comun al supremei ei înfrăţiri: în veselia fără constrângere a lui Tănase totul căpătă un aspect de optimism autohton cu rădăcină certă în frământarea istorică a poporului răbdător şi dornic de glumă”.
Vesel şi bun, lângă personalităţi marcante
În spatele picanteriilor, a aparenţelor de fast sau ale cupletelor deocheate, se ascunde o viaţă temătoare de cele sfinte, un suflet generos, iubitor şi iubit de oameni. Între personalităţile pe care le-a cunoscut îndeaproape îi menţionăm pe oamenii politici Ionel Brătianu, Nicolae Titulescu, Take Ionescu şi Mareşalul Averescu. Dintre actori: Constantin Notarra, care i-a fost şi profesor la Conservator, Aristiţa Romanescu, Bob Hoskins, Josephine Baker, pe care a şi invitat-o la un spectacol de-al său. Iar dintre oamenii de litere pe Victor Eftimiu, Cincinat Pavelescu, A.D. Herz şi alţii. De asemenea, i-a cunoscut pe Regina Maria şi pe George Enescu alături de care colinda spitalele în anii războiului pentru a ridica un pic moralul soldaţilor răniţi.
Copilul părăsit de odinioară; la maturitate numele său se confundă cu cel al Teatrului Cărăbuş
Actorul putea fi văzut în repetate rânduri pe la diferite instituţii statale la care intervenea pentru obţinerea unui drept sau înlăturarea unei nedreptăţi. Astfel a obţinut deseori ajutoare sau fonduri pentru repararea şcolilor, pentru spitale, cămine, aziluri. De multe ori a contribuit personal cu importante sume de bani, atunci când ajutorul autorităţilor nu era suficient. De aceea, scriitorul Al. O. Teodoreanu scria despre el că este de o bunătate fără margini: “E vesel şi bun. E vesel pentru că e bun”. Iubea copiii din toată inima şi participa deseori la modestele serbări ale celor mici, împărţea daruri, le recita câte ceva, stârnind hazul micilor spectatori. Mergea la leagăne, la cămine de bătrâni şi încerca să ajute, să înveselească oamenii. Înainte de un turneu a găsit împreună cu trupa un copil sărman de care s-a îngrijit să fie primit la un cămin. Copilul care nu avea încă nume a fost botezat Constantin Cărăbuş.
S-a întâlnit cu marele Chaplin
Lui Tănase îi plăcea să stea pe pământ şi să-l simtă sub picioare atunci când nu era pe scenă. Chiar dacă a fost invitat să ocupe un apartament într-o reşedinţă maiestuoasă, nou construită în anii ‘40, el a refuzat. “Eu vin şi plec mereu de acasă. Cinci etaje...să aştept într-una liftul când sunt întotdeauna grăbit..e complicat...mai am şi un câine lup...şi nişte varză în butoi...şi aici am o pivniţă teribilă... », spunea el. Se spune că odată, când a fost la Paris, Tănase s-a întâlnit cu marele Charlie Chaplin. Acolo, după un dans cu consoartele, au făcut cunoştinţă. Iubea tot ce e nou, promova tot mai multe piese, repertorii, dar şi scenografii moderne.
Acrobat în tinereţe, a refuzat să se mute la bloc, îi plăcea să simtă pământul sub picioare şi era pasionat de grădinărit
Tănase nu era un automobilist prea dibaci, nu şofa foarte bine. În schimb iubea sportul, în special fotbalul, el fotografiindu-se în mijlocul jucătorilor. Există şi o fotografie în care dă lovitura de începere între un meci dintre ziarişti şi alta a actorilor. Cu o constituţie fizică robustă, era agil din punct de vedere fizic şi avea o sănătate de fier. A practicat chiar acrobaţia în tinereţe. Îi plăcea şi să vâneze, mergea între două spectacole când avea timp la vânătoare. Şi după aceea, în loc să vină acasă, mergea să mănânce câte o friptură în sânge la o grădină cu grătar de la marginea Bucureştiului. Pasionat şi de grădinărit, în faţa casei din Săftica, unde se simţea în largul lui, aranjase straturile cu zarzavaturi după forma Cărăbuşului. La fotoliile de orchestră erau pepenii, ardeii la stal, iar la galerie vinetele. “Actorii” de pe scenă erau...turchestanii. Viaţa la Săftica îi făcea bine, aici Tănase îşi reîmprospăta forţele. Alte detalii necunoscute despre marele artist într-un alt episod!
