Teremia, vinarsul de legenda

Coniacul de Teremia, vinars - cum ii spun svabii, risca sa dispara o data cu cei care l-au creat. Vinarsul care a adus faima comunei este acum doar o legenda. O legenda frumos aromata, despre care nimeni nu stie daca are sa reinvie.

Vinarsul de la Teremia Mare si-a datorat calitatile soiului de struguri din care era facut, Majarca, si care se gaseste numai in aceste pamanturi. Cele 70 de hectare de Majarca care mai exista apartin unei asociatii agricole infiintate de 10 dintre nemtii plecati din comuna in Germania si carora le-au fost restituite terenurile familiilor. Asociatii au cumparat o instalatie de distilare dubla a vinului pentru a reinvia traditia. Dar legislatia este mult prea restrictiva si costisitoare pentru producatori. Societatea organizata de cei zece nu a obtinut inca aprobarile necesare pentru a distila.

LEGENDE. Localnicii din Teremia abia isi amintesc despre vinarsul care era cu ani in urma cea mai tare carte de vizita a svabilor de aici. Acum se mai face doar prin doua, trei gospodarii.

O monografie a comunei, aparuta in anii ’60, povesteste pe larg despre satisfactiile pe care le aveau localnicii in toamnele cand pamantul se arata darnic cu muncitorii lui. Productiile erau atat de mari, incat oamenii isi cautau mai departe de treaba daca se rasturna caruta cu struguri in drum, iar primavara se mai gaseau in camp cosurile de nuiele pe care oamenii nu reuseau sa le adune pana la caderea zapezii.

Poetul Nichita Stanescu era un mare amator al tariei timisene si venea de 3, 4 ori pe an in comuna. „Am baut si eu cu el un pahar", se mandreste dindaratul unui zambet Liegel Cristov, 68 de ani. Wolfgang Peter, 53 de ani, spune ca nu mai este nimeni in sat care sa stie secretul vinarsului. Batranii puneau aroma specifica pe faptul ca vinarsul era tinut cate trei sau patru ani in putini de dud.

SECRET. Dupa colectivizare, coniacul cu marca de Teremia era facut in mare parte la IAS. Foarte putini dintre svabi mai distilau in curti, pentru ca legea nu le permitea. Multa vreme secretul coniacului a fost in mainile lui Hanz Schmeltzer, pivnicierul IAS-ului Teremia. El era responsabil pentru calitatea coniacului, caruia svabii ii spuneau vinars.

Ioan Coltea, directorul IAS-ului din comuna in anii ’80, a vrut sa ridice faima podgoriei si sa aduca soiuri nobile de vita la Teremia. Degeaba i-au spus brigadierii nemti ca pamantul acesta e cel mai bun pentru Majarca. I-a concediat pe svabi.

Dupa ’90, sute de hectare de Majarca au fost scoase din pamant. Vita era imbatranita, ca si putinii svabi care au mai ramas, si necesita prea multa munca de ingrijire. Iar coniacul se mai face azi prin cateva curti.

Soiuri unice

Cele aproape 2.000 de hectare de Majarca si Steinschiller, soiuri aduse din estul Frantei de catre svabi la venirea lor in Banat, au fost odata comoara svabilor. Primul soi, un hibrid, le dadea vinul unic in Romania. Un vin de cupajare. Amestecat cu unul din soiurile nobile, Majarca pastra perfect proprietatile unui Pinot Noir sau Feteasca. Nici cel mai fin degustator nu simtea diferenta. Strugurii de Steinschiller ii patrau svabii pana tarziu in primavara.