Testamentele regilor Romaniei

Carol I a incercat sa isi protejeze averea. Colectia de arta, tablourile lui El Greco, era cea mai draga regelui. Cui a lasat-o regele spre ingrijire mai departe?

Astazi inauguram un proiect, in colaborare cu Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale, in care ne propunem sa va prezentam saptamanal documente mai putin cunoscute din istoria romanilor.

Ca sa afli cat valoreaza viata unui om in cifre ii cantaresti bunurile. Daca in cazul unui om simplu tragi linia dupa trei enumerari, lucrurile devin ceva mai complicate cand vorbim de un rege. Averea primului rege al Romaniei, Carol I, "se afla" in testamentul sau.

Carol I a trecut la cele vesnice in toamna anului 1914, la varsta de 75 de ani. La 15/26 februarie 1899, regele a crezut de cuviinta ca e momentul sa lase ordine stricte in ceea ce priveste modul in care averea sa va fi impartita de descendentii sai dupa moartea sa: "Avand aproape 50 de ani, privesc ca o datorie ca sa ma hotarasc a lua cele din urma dispozitii. Alcatuind acest testament, gandesc inainte de toate la iubitul meu popor pentru care inima mea a batut neincetat si care a avut deplina incredere in mine. Viata mea era asa de strans legata de aceasta de Dumnezeu binecuvantata tara, ca doresc sa-i las, si dupa moartea mea, dovezi vadite de adanca simpatie si de viu interes pe care l-am avut pentru dansa. Zi si noapte m-am gandit la fericirea Romaniei, care a ajuns sa ocupe acuma o pozitie vrednica intre statele europene; m-am silit ca simtamantul religios sa fie ridicat si dezvoltat in toate structurile societatii si ca fiecare sa implineasca datoria sa, avand ca tinta numai interesele statului", motiva regele gestul sau.

"Acest testament s-a pastrat numai sub forma tiparita. Limba in care isi redacteaza testamentul este cea germana, iar scrisul marunt ii fac pe cercetatori sa afirme ca este semn de chibzuinta. I. Gh. Duca, in amintirile lui, spunea ca aceasta chibzuinta, aceasta zgarcenie o subliniaza si din modul lui de a se comporta cu contemporanii, nu dadea mana cu nimeni", ne-a declarat domnul Marcel Ciuca, directorul Directiei Arhivelor Nationale Istorice Centrale.

ARTA. Catalogul bibliotecarului Casei Regale, Leo Bachelin, este considerat el insusi o opera de arta. Literele sunt ornate cu lichid de aur, iar pe coperta sta scris in limba franceza: "Galerie Charles 1er Roi de Roumanie". Doar doua dintre tablourile lui El Greco sunt reproduse: "Nativit"" si "Le mariage de la Vierge". Un alt tablou regasit in albumul de arta este semnat de Philips Wouwerman (1619-1668), "Pregatire pentru vanatoare" (foto).

FABULOS. Poate cea mai interesanta componenta a bunurilor sale este constituita de faimoasa sa galerie de tablouri, asa cum a fost inventariata in catalogul bibliotecarului Casei Regale, L"o Bachelin. In total erau 74 de tablouri, catalogul are marginile aurite si contine o scurta biografie a pictorului, scoala de care apartine si reproducerea in sine. Exista si o precizare: aceasta galerie de tablouri va ramane "pentru totdeauna si de-a intregul in tara, ca proprietate a Coroanei Romaniei". In ajunul celui de-al doilea razboi mondial, institutia Coroanei Romaniei dispunea de cea mai importanta colectie de tablouri pictate de El Greco, aflata in afara hotarelor Spaniei. O buna parte a acestei colectii o primise in dar, insa aceasta facuse o pasiune din cumparatul diferitelor obiecte.

INTERES. Primul istoric de arta roman care s-a aplecat asupra tablourilor cu o deosebita atentie a fost Alexandru Busuioceanu. In studiul sau, intitulat "Tablourile lui El Greco din colectia regala a Romaniei", cercetatorul roman a trecut in revista, comentandu-le competent, urmatoarele panze: "Iisus purtand crucea", "Martiriul Sfantului Mauriciu", "Logodna Fecioarei" si "Don Diego Covarrubias", "Iisus luandu-si ramas bun de la Maria", "Inchinarea pastorilor", "Sfantul Martin calare", "Martiriul Sfantului Sebastian" si "Sfanta Familie", din Palatul de la Cotroceni.

Prin acelasi testament, Majestatea Sa fixeaza zestrea Principesei Elisabeta a Romaniei, nepoata sa si viitoarea regina a Greciei, si stabileste o serie de donatii pentru diverse institutii sau persoane. Spre exemplu, Academiei Romane ii lasa o suma de bani, 600.000 de lei, fundatiilor regale, Fundatiei Universitare, Orfelinatului Ferdinand din Valeni, langa Barlad, si altor institutii, pentru burse in strainatate, pentru a-i pregati pe tineri pentru scoala industriala, pentru Biserica Nationala, pentru Biserica Catolica din Romania, pentru Biserica Protestanta din Bucuresti. Vorbim de o suma fabuloasa pentru acele timpuri: 12 milioane de lei. "Distribuirea sumei va fi inceputa numai la un an dupa moartea mea astfel ca toate dobanzile acestor sume sa ramana disponibile", specifica regele. "Testamentul de fata a avut un codicil, in decembrie 1911, prin care unor persoane care l-au servit in timpul domniei le erau lasate cate un obiect de arta, cate un tablou, cate o miniatura, obiecte personale care sa le aminteasca de rege", adauga domnul Marcel Ciuca. Tot in acest testament apare colectia de arme din Castelul Peles, despre care precizeaza ca va ramane "in intregul sau acolo, ca proprietate a Coroanei Romaniei". Aceasta colectiune are un catalog detaliat.

TRASATURI. Regele era un om extrem de sever si disciplinat, cu o moralitate impecabila. El a incercat toata viata sa impuna colaboratorilor stilul sau meticulos si exact. Regina Elisabeta spunea despre sotul ei ca "si in somn el poarta Coroana pe cap". Romania a parcurs o perioada de dezvoltare care a marcat atat domeniul economico-social, cat si pe cel al culturii. Dupa moartea Regelui Carol I, tronul a fost mostenit de Ferdinand, fiul fratelui mai mare al defunctului rege. Ferdinand, dupa cum ne spune Nicolae Iorga in "Istoria Romanilor", "era pentru cei mai multi un necunoscut si un netinut in seama, pentru cativa o taina, aproape pentru nimeni o certitudine". Timiditatea sa innascuta nu lasa sa se intrevada prea usor faptul ca era un om de o vasta cultura, pasionat botanist si vorbitor curent al mai multor limbi straine. Insa in numai 13 ani de domnie, dintr-un "necunoscut", Ferdinand avea sa devina un mare rege.

Trupurile primilor doi regi ai Romaniei se afla inmormantate la Biserica din Curtea de Arges, ctitorie a lui Neagoe Basarab, restaurata de Carol I. Acolo zac intre cosciugul regelui si al reginei, intr-o cutiuta pirogravata de regina Maria, osemintele micutei printese Maria.

BIOGRAFIE

MANUSCRIS. Regele Carol I a inceput sa tina acest jurnal inainte de a sosi in Romania, si a continuat obiceiul de a nota zilnic programul sau, in limba germana. Trebuie luat in consideratie calitatea lui Carol I de a fi un om "cumpatat": avea un scris marunt, greu de citit. "Memoriile lui Carol I" nu redau aceste insemnari. Carol s-a nascut la Sigmaringen, in ziua de 7/20 aprilie 1839, fiind al doilea fiu al Principelui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen si al sotiei sale, Josefina. Dupa terminarea cursurilor secundare, Carol a urmat scoala de cadeti din Münster, iar apoi, in 1857, scoala de artilerie de geniu din Berlin. El s-a remarcat, pe cand avea gradul de locotenent, in razboiul austro-germano-danez, participand la asediul cetatii Fredericia. In 1866, dupa ce Contele de Filip de Flandra refuzase tronul Principatelor Unite, Ion C. Bratianu a plecat in Germania pentru a-l aduce in tara pe Principele Carol. Dupa o calatorie incognito plina de peripetii, cu trenul pe ruta Duseldorf-Bonn-Freiburg-Zürich-Viena-Budapesta, pe data de 8 mai 1866, Carol a ajuns la Bazias, unde s-a imbarcat pe un vapor dunarean care l-a dus pana la granita cu Romania. El avea un pasaport fals, calatorind deghizat ca om de afaceri, pentru ca intre Germania si Austria exista la acea data o stare conflictuala. La 10 mai 1866, Carol a sosit la Bucuresti. Acest moment a reprezentat nasterea Dinastiei si, in acelasi timp, inceputul unei perioade de profunde schimbari in societatea romaneasca. Romania avea inca, la acea vreme, statut de tara aflata sub suzeranitate turceasca. Principele Carol a primit titlul de Domnitor si a jurat credinta in fata Adunarii Parlamentare. In 1869, Domnitorul Carol s-a casatorit cu Elisabeta de Wied, iar in 1871 se nastea Maria, prima principesa romana din Dinastia de Hohenzollern. Maria a murit de scarlatina la numai 3 ani. Nu vor mai avea alti copii.