Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Și acum ce să fac eu cu atâtea premii? Că doar n-o să-mi deschid un muzeu de diplome!”, se gândea acum doi ani inventatorul Corneliu Birtok-Băneasă din Deva. Avea 33 de ani la vremea aceea și, în numai doi ani de zile, cucerise cam tot ce se putea: opt medalii de aur la cele mai mari saloane de inventică din lume, trei de argint, una de bronz și vreo 12 premii speciale. Toate, pentru un filtru auto care reduce consumul de combustibil cu până la 12%. Și, implicit, poluarea. Șoferii au fost primii fericiți - un simplu filtru ca ăsta își calculaseră ei că le va salva mult buzunarul. Căci criza era abia la început, Guvernul tăia lefuri în draci, oamenii rămâneau fără slujbe și să mergi cu mașina devenise adevărat lux. Dar aceia au fost anii de glorie ai inventatorului. După atâtea premii, ajunsese celebru în toată țara: presa îl numea genial și revoluționar, se spunea despre el că este un vizionar născut de criză și că el ar putea revoluționa industria auto. Și, peste noapte, lumea începuse să-l recunoască pe stradă. Dintr-o dată, nu mai era un anonim șef de service. Devenise cineva. Dar pe el nu prea-l interesa celebritatea. Visa să producă el singur filtrul de aer, să aibă făbricuța lui cu angajați și cu piese auto, să-i ajute pe șoferi să consume și să polueze mai puțin, să-și dezvolte în concret creațiile. În fine, îndrăznea să viseze ceea ce puțini inventatori au reușit în România - să trăiască exclusiv din propria invenție. Însă avea o mică problemă: de unde să facă rost de bani?
“Fiți încăpățânați și urmați-vă visul!”
La vremea aceea câștiga modest, cât un inginer auto, specializarea lui. Și poate fiindcă încă își repeta mereu lucrul acela pe care a vrut musai să ni-l spună și nouă - “Fiți încăpățânați și urmați-vă visul!” – sau poate fiindcă pur și simplu câștigase atâtea premii, în 2010 i-au venit și investitorii. I-au oferit 30.000 de euro și, cu capitalul ăsta, anul trecut și-a deschis un mic atelier, a angajat câțiva oameni și a început să producă filtre. Era fericit.
Astăzi vinde un filtru cu 350 de lei și, într-un singur an a reușit să vândă sute și sute de bucăți în țară și în străinătate. Și nu numai particularilor, ci și primăriilor; un autobuz din Tulcea și cinci din Alba Iulia străbat zilnic orașul cu filtrele lui în “burtă”. Și e posibil să mai urmeze. Nici el nu e prea dumirit cum de a avut atât de mult succes și atât de repede, că reclamă nu și-a făcut niciodată. Oamenii au aflat de el de la știri sau de pe Google, căutând soluții de reducere a consumului de combustibil. Nici măcar n-a avut când să-și lanseze oficial produsul, deocamdată lumea îl comandă și îl cumpără de pe siteul lui.
Cum te salvează filtrul auto
“Avem o încăpere de producție unde se stochează părțile componente, apoi se asamblează filtrele. Produsul se stochează într-un alt loc. La un singur post de lucru se pot realiza 15 filtre pe oră. În acest moment trăiesc numai din producția de filtre, iar câștigul e mai mare decât al unui inginer auto obișnuit. Dacă lucrurile merg ca și până acum, într-un an, doi, vom amortiza cu bine investiția inițială. Acum e bine, dar un an de zile a durat numai pregătirea afacerii, cu hârtii cu tot, cu certificări și cu drumuri multe pe la RAR. Toată lumea vorbește de birocrația din România, dar eu cred că am avut noroc. Poate că i-am cam scos pe oamenii de la RAR din rutina zilnică, tot văzându-mă pe acolo. Cine știe, poate că și-or fi spus: uite, în sfârșit, un român care vrea să facă ceva într-o țară în care aproape nimeni nu mai vrea să facă nimic. Și poate că de asta m-au și ajutat. Și înainte cu câțiva ani mi-a folosit foarte mult faptul că ANCS m-a sprijint, la fel și Institutul de Mașini Agricole. Vedeți, n-am reușit chiar singur, căci INMA mi-a sponsorizat brevetul, într-o perioadă când eu, clar, n-aveam bani de așa ceva, eram student în anul întâi. Astăzi sunt mândru că Air by Corneliu este o marcă sută la sută românească, și nu străină. Nu știu dacă aș fi reușit fără conjunctura asta cu scumpirea carburanților. Oamenii au nevoie de soluții mai ieftine, le caută. Gândiți-vă că până și la salonul de la Kuweit (și acolo nu se pune problema crizei de petrol) am fost întrebat de reduceri de consum. Și apoi, ați văzut vreodată invenții realizate de oameni foarte bogați? Nu, cele mai bune idei vin tot de la cei modești sau săraci”, ne spune inventatorul. Și încearcă, într-un limbaj pe înțelesul nostru, să ne explice cum funcționează filtrul lui: “Principiul este atât de simplu, că nici nu-mi vine să cred cum de nu s-a gândit nimeni înaintea mea. Așadar, cu filtrul supraaspirant, la 2600 de rotații pe minut am aceeași putere a motorului ca și la 3000 de rotații pe minut cu filtrul clasic, obișnuit. Deci, efectiv nu trebuie să apăsăm atât de tare pe accelerație, de aici rezultând economia de combustibil. Iar vara se poate implementa un sistem dinamic de transfer al aerului direct, tot o invenție proprie. Acesta îmbunătățește circulaţia aerului spre filtrul de aer, prin compartimentul motor. Iar când vine vorba de reducerea poluării, am făcut și calcule. Dacă ţinem cont că prin arderea unui litru de carburant se degajă circa 270 g dioxid de carbon, 16-20 g de hidrocarburi, pulbere și bioxid de sulf, rezultă că la 100 de kilometri parcurși, datorită reducerii consumului, aerul devine mai curat cu 1-4 kg emisii de dioxid de carbon și alte gaze nocive”. Se învârt zilnic multe cifre și multe calcule în viața tânărului, dar așa trăiește el. Dacă îi vine o idee la două dimineața, se trezește, o desenează și până dă lumina o are deja pe hârtie. Și poate, dacă va rămâne la fel de încăpățânat, ideea aia va deveni într-o zi produs. Căci așa a făcut și atunci, demult, în 2000, când s-a trezit că vrea să-i atașeze Daciei lui filtrul de aer din care trăiește astăzi.
