Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cunoscutul scriitor George Şovu a reuşit să-şi surprindă cititorii cu iniţiativa unei cărţi speciale: "Lumina neuitării". Aici a adunat o parte din clipele vieţii sale, unele dintre cele îmbrăcate în cuvinte şi risipite prin paginile câtorva zeci de volume pe care le-a scris în ani nicioadată uitaţi."Tu cu cine râzi?""cu ăştia din carte!"Astfel răspundea soţiei scriitorul de nenumărate ori. Chiar dacă vremurile sunt schimbate, prea dure pentru cei care-şi ţin sufletul în palme, romantismul lui George Şovu continuă surprinzător să facă adepţi. Oamenii sunt dornici de "îmbrăţişările"cuvintelor, pentru că a fi romantic nu înseamnă vetust, desigur. Autor de manuale, inspector şcolar, preşedinte de comisii didactice, toate acestea pălesc în faţa succesului pe care George Şovu l-a avut cu scenariul de la "Liceenii". Admirat evident pentru dinamismul narativ, de multe ori a fost întrebat cum a reuşit să surprindă atât de bine lumea liceului acelor ani. George Şovu are dinamism, vervă, descrieri proaspete, dar şi armonie cât cuprinde.
Apariţia acestei cărţi, "Lumina neuitării", Editura RawexComs, ne reaminteşte ce înseamnă a fi om. A râde şi a plânge, a trăi deziluzii sau împliniri, a iubi şi a urî, a avea încredere sau nu, optimism sau pesimism. Toţi ne reîntoarcem la perioada adolescenţei, din ea ne tragem puterea, bucuriile. Nimeni nu uită măruntele fericiri de liceean, deşi drept e că astăzi cuvântul are altă semnificaţie. Pentru George Şovu, cartea a fost aceea care a avut un cuvânt hotărâtor în curgerea existenţei sale. Cărţile l-au făcut, treptat, treptat, omul care este. La rândul său, a fermecat la fiecare întâlnire cu miracolele ce se năşteau din logodna cuvintelor. Povesteşte în cartea sa, "Lumina neuitării", cu o sinceritate copleşitoare, lucruri reale.
George Şovu şi-a scris frumos declaraţia de lumină şi iubire adresată lumii întregi. "La început a fost o dorinţă!... Apoi a mijit lumina unei speranţe. Iar după o vreme, cu drum în sus, de trudă, au apărut altele... Dorinţa era veche, de demult... Cânta în mine ca o stare ce nu-şi găsea silabele spre a fi exprimată.... Timp de 18 ani, cât au trecut prin zarea de soare şi de emoţii a diferitelor şcoli pe care le-am urmat, am primit un popor de note, iar apoi, într-un alt timp, care a măsurat peste patru decenii, le-am oferit eu - altora, aş spune - dacă ar fi vorba şi despre evaluare - că dorinţa de a face ceva care îţi prelungeşte existenţa fie şi cu o clipă peste hotarul clipei merită o notă bună." Cartea îţi lasă în urma citirii ei un zâmbet pe buze şi lumina unui gând în plus pe frunte...
Membru titular al Uniunii Cineaştilor din 1985 şi al Uniunii Scriitorilor din 1980, George Şovu "face parte" dintr-o familie numeroasă, cu şapte copii. A plecat la liceu, la Câmpulung Muscel, prin 1944. A terminat studiile preuniversitare şi a ajuns la Iaşi, Facultatea de Limba şi Literatura Română - Universitatea "Al. Ioan Cuza". A devenit dascăl, apoi angajat al Agerpres, la Bucureşti, director la Liceul "Dante Alighieri", şef al inspectorilor de limba română din Inspectoratul Şcolar, membru al Consiliului profesoral al catedrei de Limba şi literatura română din Universitatea Bucureşti. În 1992 s-a retras din învăţământ, dar pensionarea i-a dat posibilitatea de a-şi relua ocupaţia preferată. A scris romane de dragoste, mai ales inspirate din lumea adolescenţilor, stilul său constituind reluarea unei "tradiţii" interbelice. Din '74 a scris în "cadenţa generaţiei", cu o uşurinţă pe care o mărturiseşte.
"Declaraţie de dragoste" - 1978; "Furtuna de mai" - 1985; "Jarul din palmă" - 1986; "Extemporal la dirigenţie" - 1987; "Dans în foişor" - 1993; "Liceenii în alertă" - 1993; "Romanticii" - 2003, reeditate, s-au vândut cu zecile de mii.
