Un satiric nealiniat

O lucrare pe care nu o recomand analiştilor politici este cartea lui Ion Cristoiu “În vestă, printre fracuri. Note de călătorie satirice din străinătate”.Să mă explic....

O lucrare pe care nu o recomand analiştilor politici este cartea lui Ion Cristoiu “În vestă, printre fracuri. Note de călătorie satirice din străinătate”

(Editura Historia, 2007).

Să mă explic.

Nu recomand car­tea celor care jură că fiecare şedinţă a Consi­liului de Securitate al ONU marchează un pas hotărât înainte în edificarea păcii şi securităţii internaţionale, atâta vreme cât autorul scrie: “Premierul nostru, şef peste şedinţă, a dat cuvântul unui negru. Acesta a pie­rit cu totul într-un discurs de adân­cimea unui hău. Nu-l ascultă nimeni. Şi, chiar dacă din în­tâmplare cineva s-ar apuca de aşa ceva, tot n-ar înţelege nimic?”. Totul culminând cu observaţia: “Nu ştiu să fi apărut până acum vreo carte, vreun articol sau, hai să zicem!, vreo notiţă măcar despre altă instituţie importantă a ONU, dacă nu chiar cea mai importantă: restaurantul de la parter”.

DISCUŢIE. Aşadar, Ion Cris­toiu, ziarist român, aflat la ONU pe banii contribuabilului român, relatează în mod ten­den­ţios despre o discuţie purtată la casa restaurantului. “Despre ce?” – se face că întreabă. “Despre rolul şi locul României în lume?/ Despre parteneriatul strategic dintre Bucureşti şi Washington?/ Sau despre ce idei socotim că vor fi prezentate în mult aşteptatul discurs al preşedintelui nostru?” Şi răspunde cu un rictus duşmănos: “Nici vorbă! Casiera murea de curiozitate să ştie de unde îşi luase colega noastră cizmuliţele pe care respectiva le remarcase dintr-o ochire!”.

Scrie Ion Cristoiu: “Muream de curiozitate să văd cât de mult diferă Rusia lui Elţîn şi Putin de cea a lui Leonid Ilici Brejnev”. Iată însă ce afirmă el despre motivele păstrării mausoleului lui Lenin: “Oricum, deşi a fost acuzată de nostalgii bolşevice, noua Putere a fost mai mult decât inspirată păstrând Mausoleul. Aprigul lup­tător împotriva capitalismului intrat în faza sa ultimă – imperia­lismul – a fost pus la lucru pentru triumful capitalismului în prima sa fază: cea a exploatării sălbatice. (...) Graţie Mausoleului, aşezarea cea mai filmată şi fotografiată din Rusia, Piaţa Roşie, găzduieşte începuturile, chiar timide, ale industriei turistice”. Pe bună dreptate, deontologii societăţii civile se întreabă: aşa se scrie despre “trecerea de la socialismul real la ca­pitalismul ideal”?

LICURICIUL. Nici despre “noile raporturi dintre România şi SUA” nu aduce Ion Cristoiu susţinerile aşteptate. Când toată presa din România fremăta de emoţie la vederea steagului ţării noastre fluturând două zile în şir pe clădirea Casei Albe, el şi-a găsit să scrie doar atât: “De ce sunt preşedinţii mai deştepţi ca noi?”. Tot el se face că răspunde: “Pre­şedinţii surprind prin permanenta lor prospeţime. /Şi nu în­tâmplător. /Simplul cetăţean e obligat clipă de clipă să-şi consume inteligenţa cu tot felul de fleacuri cotidiane. / (...) Preşedinţii sunt scutiţi de astfel de fleacuri. (...) Scutită de fleacuri, inteligenţa lor se poate apleca exclusiv asupra unor fapte măreţe, menite a rămâne în istorie”. Dacă faţă de preşedintele României o asemenea atitudine mai poate fi tolera­tă, nu credeţi că Ion Cristoiu întinde coarda atunci când se referă la “licuriciul cel mare”? Dacă vorbea despre “Marea Neagră – lac sovie­tic”, treacă-mear­gă. Dar aşa?...

Lui Ion Cristoiu totul i se trage de la refuzul de a privi lumea po­liticii într-o oglindă aburită ideolo­gic. El însuşi se diagnostichează ca “irecuperabil” la încercările de reeducare venite de la organisme ale lumii civice şi care au vrut să îl vindece de mentalităţi învechite.

Ion Cristoiu nu se referă însă la păreri unanim obligatorii acum două decenii. Pur şi simplu, el nu vrea să se alinieze la “noua unanimitate”. De aceea (nu) recomand cartea aceasta servanţilor noului dogmatism. I-ar pune pe gânduri şi i-ar soma să caute contraargumente. Ceea ce, evident, nu se mai poartă!

“Urăsc regula unanimităţii. Mersul înainte al omenirii are ca motor controversa, confruntarea, fie şi de idei. Unde toată lumea gândeşte şi spune la fel, dar mai ales unde părerea diferită e tratată drept eretică se instalează stagnarea”

Ion Cristoiu