Uzinele sodice Govora, vandute la fier vechi

Situatia financiara a Uzinelor Sodice Govora (USG) nu sta deloc pe roze, desi au trecut aproape doi ani de cand acestea au fost privatizate. Noii proprietari, controversatii frati Cristescu, au descoperit cum pot scoate bani din agonia uzinei.

Afacerea aduce profituri colosale, avand in vedere ca pretul tonei de fier ce urmeaza a fi reciclat variaza intre 120 si 130 de dolari. Astfel, pe portile uzinelor din Valcea au inceput sa iasa camioane incarcate la refuz cu asa-zis material casat. Daca o parte din acesta este comercializat in regim de deseuri, in schimb multe dintre componentele defunctelor instalatii sunt vandute in regim second-hand altor firme.

Protectie politica

Fratii Cristescu au cumparat de la APAPS, in anul 2002, USG, cel mai important producator de soda din tara. In momentul perfectarii contractului de achizitie a uzinelor valcene, cei doi erau deja patronii unui alt mamut industrial profilat pe acelasi domeniu de activitate: UPS Ocna Mures (UPSOM). Si istoria acestei privatizari este destul de tumultuoasa, afaceristii beneficiind de sprijinul constant al controversatului prefect de Alba-Iulia, Ioan Rus, si de cel al deputatului PSD Codrin Stefanescu. Se pare insa ca prietenia cea mai profitabila pentru clanul Cristescu este cea cu Ovidiu Musetescu, seful APAPS. Relatia lor este de notorietate.

Cert este ca achizitionarea USG a prezentat la randul ei multe ciudatenii. Cea mai flagranta a presupus raportarea catre FMI a privatizarii, cu cateva luni inainte de semnarea contractului cu Bega Com, membra a Bega Grup. Prin crearea acestei situatii, s-a justificat o tranzactie facuta in pripa prin care APAPS, fortat de timp, a trebuit sa vanda USG, fara prea multe pregatiri. Dar nu oricui... Surse din APAPS ne-au confirmat insa ca toate acestea au fost gandite intr-un ingenios scenariu.

Un contract ciudat

Prin achizitionarea USG, fratii Cristescu au pus mana pe monopolul industriei nationale producatoare de soda (USG-UPSOM). Contractul de privatizare a uzinelor valcene, incheiat de APAPS si Bega Com, prin care aceasta din urma si-a insusit pachetul majoritar de actiuni, pare destul de dur pentru cumparatori. Valoarea tranzactiei a fost de 5.700.000 de dolari din care pretul pachetului de 83,91% din actiuni a reprezentat 2.000.000 $. In clauzele contractuale au fost prevazute o serie de obligatii pentru Bega Com, care s-a angajat ca pe o perioada de cinci ani de la data semnarii sa nu vanda activele si sa nu schimbe profilul societatii. Afinitatile lui Musetescu pentru fratii Cristescu s-au evidentiat mai abitir ca oricand in epoca post-privatizare, cand cei doi au uitat sa mai plateasca contravaloarea pachetului de actiuni. Pana la cele doua milioane de dolari au fost incasate de APAPS dupa tergiversari indelungate care au durat pana in 2003. In mod normal, in aceste conditii orice contract se reziliaza, mai ales atunci cand are o asemenea miza. Nu insa si daca te numesti Cristescu.

Bani aruncati pe fereastra

Prin preluarea USG, cei doi „rechini" timisoreni au facut o dubla afacere. Au reusit sa redreseze UPSOM, pentru care USG a servit drept carja financiara si sursa de materie prima. Unde mai punem ca USG era singurul concurent incomod de pe piata nationala al UPSOM? Ulterior, spre acesta din urma au inceput sa se directioneze majoritatea contractelor profitabile. In plus, uzinele din Valcea beneficiasera de o investitie de proportii in urma contractarii recente a unui credit de la BCR, pe vremea cand USG se aflau inca in patrimoniul statului. Imprumutul de 9 milioane de dolari a fost investit pentru echiparea uzinelor cu un utilaj de monohidrat adus din Germania, extrem de costisitor, dar foarte eficient in activitatea de productie. Mare parte din banii imprumutati de la BCR au fost cheltuiti pentru modernizarea Uzinei 2, o componenta a USG axata pe fabricarea sodei caustice. Numai ca prin aceasta investitie au fost aruncate pe apa sambetei milioane de dolari. La scurt timp, Uzina 2 a fost inchisa definitiv cu tot cu noile instalatii.

Masinaria care aduce bani

Dupa inchidere, Uzina 2 a fost gajata la BCR, in contul datoriei, iar noii patroni nu sunt prea interesati sa lichideze imprumutul. Mai precis, gajul a fost pus pe alti „monstri" de metal a caror unica valoare nu se constituie decat in pretul tonelor de fier vechi care ruginesc sub sigiliul bancar.

Daca banca a luat teapa, fratii Cristescu au iesit bineinteles in profit. Lor le-a ramas expensiva instalatie de monohidrat, cumparata cu bani de la BCR. In jurul acesteia s-a grupat tot ce mai functioneaza in uzina. Fara respectivul utilaj, USG ar fi complet paralizata. Cu ajutorul acestuia produc soda grea folosita la detergenti si la geamul „flot". Desi aceste produse erau fabricate si la UPSOM, calitatea celor din urma nu se ridica la standardele obtinute de USG cu ajutorul masinariei mentionate.

„Se dezafecteaza tot ce este fier vechi"

Ca sa vedem cu ochii nostri cum se taie bucati din USG si se vand drept fiare vechi, ne-am deplasat la fata locului. Informatiile pe care le detineam ni s-au confirmat intru totul. Fratii Cristescu scot multi bani din aceste operatiuni, care sunt la muchia prevederilor contractului de privatizare. Directorul de productie, Constantin Popescu, reprezentant al Bega Com, ne-a recunoscut ca fierul din uzine se comercializeaza in aceste conditii. „Nu se lichideaza nimic. Instalatia este intacta. Se dezafecteaza absolut tot ce nu functioneaza, tot ce este fier vechi si nu este utilizabil. In ceea ce priveste fierul gajat de BCR, banca poate face ce vrea cu el. Valoarea lui este de sute de miliarde. Noi nu taiem din fierul bancii, si din ce avem noi. Ce sa facem, aici au fost tot felul de interese. Pana la urma s-a oprit uzina mai buna", ne-a declarat omul fratilor Cristescu. Apoi, intocmai ca la vizitele de lucru ceausiste, ne-a insotit in uzina spunandu-ne cu fermitate ca ne va arata el ce anume sa pozam si ce nu.

VERA ALBULESCU, MIHAI MUNTEANU

Nerespectarea contractului ar fi „penalizata drastic"

Prin preluarea Uzinelor Sodice Govora de catre Bega Com, fratii Cristescu detin monopolul asupra industriei producatoare de soda calcinata a Romaniei. Referitor la modul in care acest control exclusiv ar putea dauna structurilor de piata, reprezentantii Consiliului Concurentei sunt de parere ca „operatiunea de concentrare economica va conduce la imbunatatirea politicii manageriale a societatii achizitionate, cu implicatii pozitive in cercetare-dezvoltare, cresterea productivitatii muncii si reducerea costurilor de productie". Avand in vedere metodele de afaceri ale patronilor Bega Grup prin care diferite ramuri ale industriei de stat au fost transformate de-a lungul timpului in simple combinatii imobiliare, exista riscul ca si industria sodei sa sufere de acelasi „tratament". Reprezentantii Consiliului Concurentei sustin insa ca „achizitorul este impiedicat sa ia masuri care ar aduce modificari activitatii desfasurate in cadrul USG, iar neindeplinirea acestor conditii, conform prevederilor contractului de vanzare-cumparare, va fi drastic penalizata, ramanand in continuare in sarcina achizitorului indeplinirea obligatiilor contractuale". (Catalin Budescu)