Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În fiecare duminică, în multe dintre orașele țării sunt deschise târgurile de vechituri. Cei care își vând acolo marfa sunt în general oameni cu probleme financiare. Unii nu știu, alții cu bună știință vând produse de contrabandă, marfă furată sau lucruri interzise.
În acest sfârșit de octombrie, la talciocul din Iași am găsit fel de fel de minunății pentru care, în mod obișnuit, ai fi reținut în secunda doi, dacă le-ai scoate la vânzare: sprayuri paralizante, arme albe, cărți de propagandă nazistă, titluri legionare (Cărticica șefului de cuib și Pentru legionari, de Corneliu Zelea Codreanu), reviste și DVD-uri pornografice, jucării sexuale expuse în văzul tuturor, inclusiv în fața copiilor. Sticle de cognac vechi de 30 de ani, produse expirate, opere de artă furate, aduse din Anglia sau Suedia, fără acte de proveniență. CD-uri și DVD-uri piratate. Am aflat că din două în două luni apare o mașină plină cu produse din Danemarca. Electronice nou-nouțe, la preț de dumping, CD-uri, pantofi, haine. Toate sunt aduse de la „produs”, de peste hotare, cu sudoarea ingeniozității românești.
De la „termite cumpărătoare” la profesori universitari
Evident, există cumpărători pentru toate acestea. Unii s-au specializat și, pentru a prinde „crema” produselor, se scoală cu noaptea în cap, pentru a se număra printre primii în târgul acestui vest sălbatic al comerțului. Aceste „termite cumpărătoare” și-au cumpărat șepci cu lămpaș, cum au minerii, pentru a-și păstra mâinile libere. Nici nu apucă bine „contrabandiștii” să scoată marfa din gențile burdușite, că ei le înșfacă. Își fac buget din timpul săptămânii și vin aici să-și facă plinul cu produse la prețuri de nimic, duminica. Pentru cărți, printre cumpărătorii de rând se strecoară inclusiv buchiniștii, patronii de anticariate, lacomi, să ia înaintea tuturor, tot ce e mai prețios. Am văzut și profesori universitari cum căutau bănuți din argint, monede din aur, doar-doar vor da peste o capodoperă supervaloroasă la preț de nimic.
Ritualul distrugerii
Tot acest vacarm de nedescris, animat de cântece de manea, de fum de mici și strigăte disperate, chiar certuri între „tonetarii” ce își dispută locurile în fiecare dimineață, capătă un aer trist la finalul unei zile de duminică. Pe terenul din cartierul CUG sunt împrăștiate cărți rupte, reviste deoacheate, haine zdrențuite, fel de fel de lucruri aruncate. Există chiar un obicei ai „târgoveților de talcioc” triști care, ca să nu se întoarcă acasă cu produsele, le strâng într-un morman și le dau foc. Alții le rup sau le sparg, ca să-și răcorească inima, să-și înece amarul. De altfel, mulți dintre cei care au reușit să vândă ceva încă de dimineață își cumpără băutură și până la prânz sunt deja beți. Spre sfârșit auzi deodată un zgomot surd, ca de cutremur. Sunt boschetarii care nemulțumiți că nu au vândut cât trebuie își rup discurile de vinil, joacă țonțoroiul pe un „Louis Vuitton second hand”, cu o mică spărtură în colț. Joacă șotron pe viața lor de mizerie, strivind marfa adunată din cerșit sau din bătut pe la porțile celor pricopsiți.
