Visul spaniol - Intreprinderile romanesti puiesc

Pana la 1 ianuarie, emigrantii care voiau sa intre in afaceri in Spania erau obligati sa se asocieze cu un spaniol sau sa deschida o filiala a unei firme deja existente in Romania. Chiar si asa, multi romani au facut pasul inainte.

Gabi Boholt/JURNALUL NATIONAL ASCENSIUNE. Ionel Scrofan a reusit sa-si implineasca visul

Pana la 1 ianuarie, emigrantii care voiau sa intre in afaceri in Spania erau obligati sa se asocieze cu un spaniol sau sa deschida o filiala a unei firme deja existente in Romania. Chiar si asa, romanii care si-au dorit sa nu mai stea "la mila" occidentalilor au facut pasul inainte. Afacerile le merg bine, iar acum, dupa integrarea in UE, micile "empresas" romanesti se inmultesc vazand cu ochii.

In comunitatea spaniola cu cel mai mare numar de emigranti romani, Castellon de la Plana, afacerile "made in Romania" s-au dezvoltat si au succes in ciuda greutatilor pe care legislatia le impunea. Dovada stau cele trei discoteci, cinci restaurante, o pizzerie, doua cofetarii, peste 30 de firme de constructii si 10 macelarii si magazine de produse romanesti, precum si "Asociatia oamenilor de afaceri romani din Castellon".

AU VRUT SA POATA. Nici unuia dintre romanii care azi se pot declara patroni cu acte in regula in Spania nu i-a fost usor sa ajunga in acest punct. Ca cetateni ai unei tari care nu era membra UE, ei nu aveau dreptul sa inceapa o afacere pe cont propriu. Se puteau asocia cu un spaniol, pe numele caruia infiintau business-ul, sau puteau deschide o filiala a unei firme deja existente in Romania. Unora le-a fost teama de esec, altii au ramas la ideea cu care plecasera din Romania - sa lucreze la patron, pe un salariu mai mare ca in tara - , chiar daca acest lucru a insemnat ca uneori sa stea zile intregi fara munca sau sa lucreze fara sa fie platiti. Printre cei care "au vrut sa poata" se numara si Ionel Scrofan, un tanar de 30 ani din Arad, care este in prezent presedintele Asociatiei oamenilor de afaceri romani din Castellon. A ajuns in Spania "din intamplare", spune el, in urma cu cinci ani. Terminase specializarea kinetoterapie la Universitatea din Oradea si gasise un post, printr-o firma de intermediere, in Italia. Inainte sa plece la munca si-a luat insa o scurta vacanta la mare, in Castellon. "Mi-a placut atat de mult aici, incat am decis sa raman. Am muncit un an in meseria mea, fara acte, apoi stand de vorba cu un prieten ne-a venit ideea sa deschidem o firma de constructii. Nici unul dintre noi nu avea acte, asa ca am apelat la un alt cunoscut, din Romania, care ne-a ajutat sa deschidem aici o filiala a firmei pe care el o avea acolo", povesteste Nelu. N-a fost singurul cu firma de constructii, asa ca anul trecut i-a venit ideea sa faca o asociatie a oamenilor de afaceri romani, care are in prezent 40 de membri. "Am infiintat asociatia la 1 martie 2006, iar 80% dintre membrii ei au firme care se ocupa de constructii sau de curatenie pe santiere. Restul sunt din domeniul prestarilor sau ofertelor de servicii. Prin intermediul asociatiei, oamenii de afaceri reusesc sa se cunoasca, chiar daca sunt concurenti pe piata. Noi facilitam schimbul de informatii si intermedierile intre firme", explica Ionel Scrofan.

TEORIE SI PRACTICA. Incepand cu 1 ianuarie, romanilor le e mult mai usor sa isi deschida o afacere pe cont propriu in Spania. Cel putin teoretic. Nu trebuie decat sa mearga la Politie si sa ceara un NIE (numero de identificacion del extranjero), sa se inscrie la autoritatea fiscala ca autonom si sa-si plateasca impozitele, care se ridica la 240 de euro lunar. Pentru ca acum isi poate vedea visul cu ochii, Nelu a renuntat la constructii si si-a infiintat la inceputul anului un cabinet de masaj si fizioterapie aproape de centrul Castellonului. Are si clienti spanioli, dar si romani si spune ca afacerea incepe sa-i mearga destul de bine. Tot el povesteste insa ca intre teorie si practica, in ceea ce priveste infiintarea unei firme, sunt cateva diferente. La autoritatea fiscala romanii trebuie sa prezinte si actul de cadastru al imobilului in care isi vor desfasura activitatea, ceea ce inseamna ca trebuie sa aiba un spatiu inchiriat sau cumparat. "Alti bani, alta distractie", spune Mihai, un tanar pe care il incanta ideea de a-si deschide un bar, dar se teme ca va da gres si va ramane si fara investitie. "Ca sa te apuci de afaceri trebuie ori sa ai ceva bani pusi deoparte, ori sa faci un imprumut la banca. La fel ca si in Romania. E riscant...", crede baiatul. "Daca nu risti, nu ai cum sa castigi. Si, in plus, aici nimic nu e ca in Romania. Investitia initiala se amortizeaza repede, pentru ca nu stau toate organele de control cu ochii pe tine, ca ai afacere nou deschisa si esti vaca de muls. Aici nu exista «controale de rutina», care sa-ti caute nod in papura, ca sa castige si inspectorul ceva. In Spania, institutiile abilitate vin in control doar daca cineva te denunta ca ai facut ceva ilegal. Iar aici nimeni nu are timp de asa ceva. Nu se practica rautatile gratuite", spune Nelu Scrofan.

Gabi Boholt/JURNALUL NATIONAL

CASE MOBILE. Catalin Nitu e de 10 ani in Castellon si se poate lauda ca a pus umarul la dezvoltarea orasului. "Cand am ajuns aici, am lucrat ca toata lumea, in constructii, pe santier. La un moment dat, un unchi de-al meu din Austria mi-a dat un pliant al unei firme care construia case din lemn si mi-a zis: «Ia vezi, ma, si tu pe acolo prin Spania nu vrea nimeni din astea?». Nu l-am luat in seama... Am zis, cine sa vrea case dintre astia pe care ii cunosc eu? Noi stateam atunci 12 intr-un apartament... Intr-o zi, un spaniol a vazut pliantul aruncat pe un birou, pe undeva, si m-a intrebat daca stiu cine face casele. Cand am vazut ca lumea era interesata, am zis sa incerc sa intru in afacere. M-am asociat cu un procent de 30% intr-o firma din Romania si am deschis, acum cinci ani, o filiala aici. Am fost primul pe piata cu asa ceva", isi aminteste Catalin. Spaniolii s-au inghesuit sa-si ridice case din lemn, pentru ca, in conformitate cu legislatia lor, acestea pot fi construite si pe terenuri extravilane, fiind considerate bunuri mobile. "Casa din lemn are aici acelasi statut ca si un cort", rade directorul firmei de constructii. Pentru ca afacerea a avut succes, firmele de constructii romanesti au inceput sa apara ca si ciupercile dupa ploaie. "Acum in Castellon deja sunt prea multe si au dat preturile peste cap. Eu nu-mi pot permite sa scad costurile si sa lucrez la acelasi standard de calitate. Asa ca mi-am mutat aria de activitate si m-am extins inspre Madrid, Leon si Barcelona", spune Catalin. Cand il intrebi despre inceputurile afacerii sale, isi pune mainile in cap. Nu i-a fost deloc usor, dar toate au trecut. Acum e multumit, desi are extrem de putin timp liber. Telefonul ii suna la fiecare cinci minute - ba un client, ba un partener de afaceri, ba prie-teni cu care nu mai are vreme sa se intalneasca.

DE-ALE NOASTRE. Tot el a deschis, prin firma din Romania, si cofetaria Transilvania, o alta afacere de succes din Castellon. S-a ocupat de ea cat a avut timp, iar cand firma de constructii a inceput sa se dezvolte, a cedat-o unor prieteni romani. Acestia sunt acum pe punctul de a deschide cea de-a treia "pastelerie" cu acest nume din oras. "Ne-am dezvoltat, pentru ca lumea ne cauta si ne cere. Cofetarii nostri sunt romani si fac prajituri ca la mama acasa. Acum sunt si foarte multi spanioli care ne calca pragul. Intre ei, localul e cunoscut ca «pasteleria de los rumanos» (n.r. - cofetaria romanilor)", povesteste Maria Apostol, actuala proprietara a "Transilvaniei". Si are dreptate. Dupa-amiaza, cofetaria se umple de copiii iesiti de la cursurile scolii din apropiere. Cei mai multi sunt romani, dar isi aduc si colegii spanioli, marocani sau ecuadorieni sa incerce eclerele, savarinele sau placintele cu mere si scortisoara.

CLIENTUL NOSTRU, STAPANUL NOSTRU

In localitatea Alcora, sotii Moldoveanu si-au deschis de curand un "locutorio". Termenul se traduce "cabina telefonica", dar Lili si Razvan, pe langa faptul ca le ofera posibilitatea romanilor sa sune in tara la tariful de 18 eurocenti pe minut, au incropit in incinta si un mic magazin cu produse specific romanesti. "De la noi poti sa trimiti bani in tara printr-un serviciu de transfer international, sa dai telefon, sa intri pe internet, dar si sa-ti cumperi produse de acasa. Eu incerc sa aduc tot ceea ce cere lumea. Uite, de exemplu, a venit un roman zilele trecute si a intrebat daca avem carne de mici. Nu aveam, dar acum am adus", spune Razvan Moldoveanu. Pe rafturi mai poti gasi malai, gris, dulceata, condimente, turta dulce, halvita, dar si cateva ziare romanesti si reviste cu integrame. Afacerea e la inceput, dar proprietarii au incredere in viitorul ei. "Multi spun ca produsele noastre sunt mai scumpe ca in supermarket. Dar nu se gandesc ca acolo nu gasesc produse romanesti", zice Lili. "E greu acum, la inceput, mai ales ca de dragul romanilor nostri, mai dam si «pe caiet». Uite, am aici unul cu o datorie de 20 de euro. Eu maine trebuie sa platesc la banca. Pot eu sa spun acolo «stai, domnule, ca nu am bani acum, dar are Florin sa-mi dea 20 de euro»? Nu pot...", o completeaza Razvan.