Reteta perfectiunii

Romanul Adrian Bejan a uimit lumea stiintifica internationala formuland o noua teorie care explica perfectiunea naturii. Astfel, „teoria constructala", asa cum a botezat-o, reprezinta „instrumentul" care poate fi folosit pentru eficientizarea oricarui domeniu.

Aflandu-se, in 1995, la Nancy, la o conferinta stiintifica despre termodinamica, profesorul Adrian Bejan asculta cu mare atentie expunerea lui Ilya Prigogine, laureatul Premiului Nobel pentru chimie din 1977. La un moment dat, savantul a afirmat ca structurile in forma de arbori sunt caracteristice unui proces intamplator si nu pot fi prezise. „Atunci s-a produs declicul", povesteste astazi profesorul Adrian Bejan despre momentul in care i s-a aprins „becul". „Nu avea dreptate, pe masa mea de lucru aveam multe retele de arbori pe care le-am dedus din principiu". De atunci, profesorul roman de la Duke University a dezvoltat „teoria constructala". „Am pus in cerc trei «popoare», fizica, biologia si ingineria", defineste Adrian Bejan realizarea sa, pe care o considera accidentala. O sclipire.

„Totul curge"

Inginerul a pornit in formularea „teoriei constructale" de la ideea ca „totul curge si are configuratie de obicei de arbore". Dupa cum spune Adrian Bejan, „nu numai ca totul curge, dar si urmeaza o harta". Cand a plecat in 1969 din Romania, studentul pe-atunci de exceptie al Politehnicii din Galati avusese parte de o educatie aleasa. Ii avea alaturi pe tatal sau, medic veterinar si mama, farmacista, care ii insuflau idei. Era un „cuib al oamenilor destepti, cu menire", datorita si faptului ca intregul camin al familiei Bejan era refugiul intelectualilor din Galati. Viata lui Adrian Bejan a „curs" lin si s-a innodat in stiintele matematicii, incat in 1969 fostul olimpic a obtinut o bursa in SUA. Era anul deschiderii Romaniei spre Occident, gratie pozitiei avute fata de invazia sovietica in Cehoslovacia. „Harta" l-a dus la Massachusetts Institute of Technology (MIT) unde, de altfel, si-a luat si doctoratul.

Aminte la Euclid

„Dar spatiul in care are loc curgerea este limitat, altfel ar fi mult mai usoara. Lumea este plina de probleme de spatiu", spune profesorul de astazi de la Duke University, a cincea universitate in topul american. „Am inceput la nivelul cel mai mare si am ramas acolo", isi aduce aminte olimpicul la matematica de la jumatatea secolului trecut din Romania. „Geometria elementara pe care am invatat-o in scoala este o materie foarte pretioasa, este mult mai importanta decat credem. Pentru ca este veche, lumea nici nu o vede ca un «produs» exceptional. Desenele care ne impresureaza, cum ar fi chiar nervura frunzei, noi le luam ca evidente si ceea ce luam in abundenta, noi le luam ca ieftin", continua clar, intr-o maniera de invatator aflat pe malul Dunarii, la Galati, printre copilasi ce deseneaza cu degetele pe nisip triunghiul echilateral. Asadar, apa, lava, laptele, sangele, fulgul, acvila, pamantul, „curg", urmeaza un parcurs. „Se misca de sus in jos, de la mult la putin. Insa acest parcurs depinde de constrangeri si de inceputul inceputurilor", spune Adrian Bejan.

Arhitectul

„Nici nu stiam ca sunt un arhitect de sisteme de curgere. Cand a aparut acest «accident», lumea fizicii era preocupata de «self-organisation». Or, era, de fapt, sugestia ca o lege este responsabila pentru acest «self». Un sistem de curgere, care nu este in echilibru, un sistem de curenti si cu aceste spatii limitate isi schimba configuratia in timp. Acesta permite curentilor sa curga cat se poate de usor, iar acest lucru inseamna ca toata configuratia se schimba. Totul devine mai bun", isi expune teoria Adrian Bejan. Profesorul se asaza la masa de lucru seara, dupa dejun si isi proiecteaza pe hartie desenele care explica viziunea sa asupra lumii. Intr-o noapte s-a uitat mai cu atentie asupra arborelui din curte. „E clar ca lumea vie este rezultatul faptului ca totul e slefuit!", si-a spus atunci. Arborele, in toata maretia sa, este expresia perfectiunii, iar, conform lui Adrian Bejan, aceasta este dovada ca „tot ce traieste este optimizat". „Arborele este un fel de masina Ferrari in comparatie cu un car cu boi", defineste perfectiunea profesorul. Desenele despre care vorbea, „imaginile sunt optimizate pentru ca sunt constrangeri". Si ce altceva este arborele decat „un sistem care cauta si gaseste configuratia care ofera cel mai mult acces curentilor si interiori si exteriori".

Importanta

Adrian Bejan are acasa parte de un „zgomot intelectual", fiind sustinut in tot ceea ce face de sotia sa, doctor in stiinte economice, de fiicele Cristina si Tereza, studente la filosofie la universitati din Chicago si fiul sau, William, care este in clasa a IX-a. Cu acesta joaca baschet din cand in cand, amintindu-si de anii petrecuti in Romania cand facea parte din echipa divizionara A a Galatiului. „Eu sunt un tata critic si din cand in cand fiul meu ma mai bate la baschet. La cap vom mai vedea", glumeste profesorul. O alta forma de a se destinde este sa gateasca diferite feluri de mancare: „Doar sunt inginer termic!" Dar o data cu dezvoltarea „teoriei constructale", si-a dar seama ca pe planseta de inginer preia desenul sistemelor vii. Facand analogii intre paianjen si curentul electric si-a dat seama ca desenul sistemelor este important nu numai pentru ingineri: „Este important si pentru fiziologi, si pentru biologi, si pentru arhitecti, si pentru sociologi, si pentru politologi, si pentru cei care studiaza cultura. Este la fel de important si pentru cresterea retelei web si pentru cresterea numarului de rute aeriene". Cheia perfectiunii o reprezinta, dupa cum spune Adrian Bejan, felul in care se „balanseaza rezistenta, se distribuie optim imperfectiunile". „Imperfectiuni" vede Adrian Bejan si in lumea stiintifica de astazi, cand cercetatorii sunt, cumva, prea „teritorialisti", multi refuzand sa vada si dincolo de domeniul lor. „Un cercetator este un creator care trebuie sa fie lasat in pace", spune profesorul, gandindu-se la cei care n-au uitat sa scrie cu creionul si care au impins, prin sclipiri de geniu, omenirea.

Despre Romania

Adrian Bejan si-a dorit din clasa a doua sa devina profesor universitar. De la universitatea de prestigiu la care preda i-a facut tarii sale o analiza sincera. A analizat cum „curge" Romania: „Urmaresc Romania, vin o data sau de doua ori pe an. Din tot ceea ce vad, Romania este acum conectata la «curgeri» care merg. Niciodata nu este perfect si rearanjarea apelor se face si cu accidente. In noua arhitectura, Romania mea se conecteaza la un organism mult mai vibrant, la Occident si unii sufera din aceasta cauza. Romania este iarasi pe treapta ideilor. Ca profesor universitar observ ca primele 10 universitati din America se bat sa-i capteze pe romani. Si nu numai la matematica, fizica, ci la toate stiintele. Romania a avut o intarziere, dar acum se afla in tren. Civilizatia la noi nu a venit din Apus, ci ea creste din pamant!"

CV

Adrian Bejan

s-a nascut in 1948

A absovit Liceul „Vasile Alecsandri" din Galati

A urmat timp de doi ani cursurile Politehnicii din Galati

Pana sa plece in SUA a jucat baschet in prima divizie nationala din Romania, la echipa din Galati

In 1969 a plecat in Statele Unite ale Americii ca bursier la renumita universitate Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde a sustinut si doctoratul

In prezent este profesor la Universitatea Duke din Carolina de Nord, SUA, unde preda ingineria mecanica

Este medaliat cu titluri stiintifice si Doctor Honoris cauza la 11 universitati din lume, fiind apreciat pentru cercetarile sale in domeniul energetiei termice si al mecanicii fluidelor

Este casatorit, sotia sa fiind doctor in stiinte economice, si are doua fete si un baiat.

„Cercetatorul secolului XXI trebuie sa-si urmeze visul, idealul. Si trebuie sa nu uite sa scrie cu creionul!" Adrian Bejan, profesor la Duke University

Descoperirea profesorului, prezentata in presa internationala

Exista un obicei trist printre romani. De multe ori, oameni de exceptionala valoare, savanti, artisti, chiar si sportivi ai Romaniei nu se pot realiza decat in strainatate. O data ajunsi acolo, acestia, desi izbandesc, sunt, cumva, renegati de propriii concetateni. Adrian Bejan este un roman de exceptie, a carui valoare este de-acum recunoscuta in lumea intreaga. „Teoria constructala", o dovada a genialitatii sale, a fost pe larg prezentata in presa internationala. Dovada: revista italiana „La macchina del Tempo" sau revista franceza „Science et Vie". Incercand sa desluseasca enigmele lumii, Adrian Bejan trece peste orgolii pentru ca nu are timp. Vrea eficienta, iar noi toti trebuie sa-i urmam exemplul, luand aminte la vorbele sale, de creator: „Eu nu sunt «inventator», amator poate, curios, om cu goanga... si nu prea popular cu cei care marsaluiesc in coloana, dar imi pasa din ce in ce mai putin de ei".

SUMAR DOSAR

Inventiile romanilor

Romanul, inventator din mosi-stramosi

Deschizatori de drum

Statie orbitala pentru NASA creata de doi pusti

„Am fost inspirat!"

Inventiile romanilor iau calea strainatatii

Ion Basgan, „magicianul" petrolului

Coanda, copilul indragostit de vant

Ipoteza senzationala: Vlacicu a fost asasinat

Bula, antenele si lampa cu carbid

Stiloul oltenesc

Cucerirea cosmosului, de la vis la realitate

Dosarul „Insulina" asteapta sa se faca dreptate

Primul antivirus romanesc>

Reteta perfectiunii

Idei trasnite care au facut furori la Geneva

Eleronul de 3,7 milioane USD