x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Revoluţia din decembrie ’89: curajul asumării trecutului

0
21 Dec 2010 - 18:47
Revoluţia din decembrie ’89: curajul asumării trecutului /Reuters
Vezi galeria foto


Restituirea adevărului istoric, o reparaţie adusă demnităţii naţionale
Emil Constantinescu
preşedintele Rom~niei (1996-2000)

Este necesară rememorarea Re­vo­lu­ţiei din decembrie ’89 într-o Românie membră a Uniunii Europene şi a NATO, care se confruntă astăzi cu efectele crizei financiare mondiale? Nu e momentul să întoarcem paginile însângerate ale Revoluţiei din decembrie ’89 şi pe cele controversate ale tranziţiei post-comuniste pentru a ne ocupa de un prezent şi mai ales de un viitor care se anunţă neliniştitor? Este importantă conturarea unei strategii pe termen lung pentru progresul României, dar cred că înainte de a întoarce paginile istoriei recente trebuie să le citim cu atenţie. Pentru că vremurile grele cer o solidaritate socială şi naţională care nu poate fi clădită pe minciună. Realitatea existenţei instituţiilor democratice nu poate ascunde lipsa de încredere în cei care le reprezintă. Performanţele econo­mice nu pot ascunde corupţia. Stabi­litatea politică nu poate ascunde lipsa unor ideologii bazate pe idealuri politice care separă partidele de grupurile de interese. Stabilitatea socială nu poate ascunde lipsa de demnitate a celor care acceptă să fie cumpăraţi sau mituiţi la un preţ de­rizoriu. Şi nici realitatea unei profunde crize morale generate de confuzia valorilor şi de o lipsă a respectului de sine. Toate acestea îşi au originea, după părerea mea, în lipsa de curaj întru asumarea unui trecut pe care nu-l putem schimba, dar pe care, dacă îl înţelegem, îl putem folosi pentru a-i evita erorile şi a construi un viitor mai bun.
Conspiraţia tăcerii şi a minciunii, care a sugrumat istoria adevărată a ultimelor decenii, şi nu numai, are temeiuri mult mai adânci decât teama de pedeapsă a celor care au comis crime şi abuzuri sau au profitat de ele. Ele nu se explică nici prin interesul material personal sau de grup al celor care au furat sau au beneficiat de jaful avuţiei naţionale. Sunt resorturi mult mai adânci, care vin din psihologia individuală, din mentalul colectiv. Ele merg de la acceptarea cu uşurinţă a unor falsuri evidente, care pot înjosi viaţa cuiva, până la contestarea unor dovezi clare, care pot înălţa demnitatea cuiva, de la plăcerea inventării minciunilor până la acceptarea perversă de a fi minţit frumos. În acest sens, restituirea adevărului istoric va fi o reparaţie adusă demnităţii naţionale reprezentate de o majoritate tăcută care trăieşte onest, cu conştiinţa respectului de sine.

1989 a fost un an hotărâtor pentru prăbuşirea dictaturilor comuniste în Europa Centrală şi de Sud-Est şi în zona baltică şi pentru eliberarea lor de sub dominaţia sovietică. Datorită radicalizării mişcărilor populare, URSS a fost obligată să accepte noii conducători impuşi de popor din rândul elitelor intelectuale anticomuniste, cu orientare ideologică de centru dreapta şi prooccidentale.

De ce Revoluţia Română din Decembrie 1989 a fost o tragică excepţie şi de ce tranziţia postcomunistă în România a fost mai lungă şi mai dureroasă decât în alte ţări? După părerea mea, putem găsi un răspuns la aceste întrebări dacă luăm în considerare mai multe fapte şi le privim ca un tot unitar.
• Specificul României a constat în persistenţa, până în ultimul moment, a unui regim dictatorial extrem de dur (mai dur chiar decât starea de asediu decretată de gene­ralul Jaruzelski în Polonia).

• Supravegherea totală de către Securitate a întregii societăţi, dar cu precădere a intelectualilor umanişti (scriitori, filosofi, artişti, muzicieni), foarte activi în celelalte ţări comuniste, a împiedicat organizarea civică şi politică a unei mişcări anticomuniste.

• Conspiraţiile anticeauşiste şi anticomuniste s-au limitat la simple contacte personale. Conspiraţia filosovietică militaro-civilă nu a putut racola persoane active din nomenclatură, armată şi securitate, astfel încât rolul ei în căderea regimului Ceauşescu a fost nul.

• Doborârea dictaturii lui Nicolae Ceauşescu s-a realizat printr-o revoltă populară anticomunistă.

• O tentativă de realizare a unei revolte, cu participarea muncitorilor, a fost iniţiată la Iaşi de un grup de intelectuali curajoşi şi fără legătură cu vreo influenţă exterioară, dar ea a eşuat din cauza arestării liderilor şi contracararea ei de către Securitate.

• Revoluţia de la Timişoara din 16-21 decembrie a parcurs toate etapele unei revoluţii: revolta spontană a unui grup de oameni curajoşi, reprimarea sângeroasă executată de către forţele conjugate ale Securităţii şi Miliţiei, intervenţia Armatei cu TAB-uri şi tancuri, arestarea, torturarea şi asasinarea liderilor spontani, lichidarea martorilor incomozi, extinderea protestelor de stradă, greva generală, atacarea sediului puterii de partid şi de stat şi ocuparea acestuia, fuga conducerii locale şi a reprezentanţilor conducerii centrale, înfrângerea armatei în stradă şi obligarea acesteia să se retragă în cazărmi, crearea unui nou centru al puterii, alegerea publică a liderilor de către masa manifestanţilor, crearea unui partid politic şi a unui program politic şi publicarea acestuia într-un ziar special editat. Ea s-a încununat cu declararea Timişoarei ORAŞ LIBER în plină dictatură comunistă şi a conducerii lui Nicolae Ceauşescu.

• Revoluţia a continuat la Bucureşti în 21-22 decembrie după acelaşi scenariu: revolta spontană în timpul mitingului organizat de Ceauşescu iniţiată simultan de mai multe grupuri de oameni curajoşi, unii dintre ei veniţi de la Timişoara pentru a ridica Bucureştiul.

• Manifestaţia din Piaţa Romană înăbuşită cu brutalitate prin ridicarea şi apoi torturarea participanţilor la Miliţie şi încarcerarea lor la Jilava

• Manifestaţia din Piaţa Universităţii în jurul baricadei de la INTER a determinat concentrarea unor enorme forţe militare Armata, Securitatea, Miliţia, precum şi gărzi patriotice şi activişti de partid sprijiniţi de TAB-uri, tancuri şi elicoptere.

• Rezistenţa eroică a mani­festanţilor neînarmaţi în faţa acestei forţe total disproporţionate care a declanşat un război împotriva unor oameni care cereau doar libertate şi democraţie marchează pentru ziua de 21 decembrie ca şi pentru 18-19 decembrie, la Timişoara, una din paginile de glorie ale istoriei României şi a lumii civilizate.

• Acţiunea revoluţionară a fost amplificată în 22 decembrie de către muncitorii de pe marile platforme industriale care au neutralizat armata, determinând-o să se retragă în cazărmi. Revoluţionarii au pătruns în sediul Televiziunii şi Radioului naţional, au ocupat sediul Securităţii, au impus un acord de capitulare Miliţiei şi au ocupat sediul Comitetului Central, obligându-l pe Ceauşescu să abandoneze puterea.

• În vidul de putere creat, puterea a fost preluată în 22 decembrie de o fracţiune din conducerea Armatei, care şi-a subordonat Securitatea şi Miliţia, precum şi conducerea noilor autorităţi administrative create în ţară printr-un transfer paşnic de pu­tere de la organele comuniste locale.

• În aceeaşi zi, 22 decembrie, conducătorul de facto al Armatei, gene­ralul  Victor Athanasie Stănculescu, a cedat formal puterea politică lui Ion Iliescu, recunoscut ca lider de către o conspiraţie militaro-civilă anticeauşistă aflată în legătură cu structurile de spionaj sovietice, dar al cărui rol în căderea regimului Ceauşescu a fost nul.

• Din 22 decembrie 1989, puterea politică a fost exercitată în numele unui Front al Salvării Naţionale în care au fost incluse şi nume ale unor oponenţi anticomunişti, însă decizia efectivă a aparţinut exclusiv repre­zentanţilor complotului filosovietic compus din marginalizaţi ai regimului comunist, în acord cu fosta nomenclatură comunistă ceauşistă din Armată.

• Pentru a scăpa de răspunderea represiunii criminale din perioada 16-21 decembrie, cadre din condu­cerea Armatei au organizat, în perioada 22-25 decembrie, folosindu-se de Direcţia de Informaţii a Armatei şi a altor structuri de informaţii, o uriaşă diversiune mediatică, aşa-numita afacere a "teroriştilor" români şi străini, care ar fi acţionat în favoarea fostului dictator, ceea ce s-a dovedit a fi un fals.

• Diversiunea mediatică a avut rolul de a acorda legitimitate membrilor complotului filosovietic, lipsiţi de orice merit în căderea dictaturii. Ea a avut şi rolul de a distrage atenţia de la responsabilitatea vârfurilor nomenclaturii comuniste din România, singura dintre ţările cu condu­cere comunistă (Polonia, Cehoslovacia, RDG, Ungaria, Bulgaria, Albania, Rusia şi celelalte republici sovietice) care nu a întreprins nimic asemănător cu acţiunile din cadrul altor partide comuniste precum debarcarea liderilor compromişi în plenarele Comitetului Central, negocieri cu opoziţia, reforme economice transparente, democratizare treptată.

• Cele trei zile şi nopţi de confuzie şi teroare din 22 până în 25 decembrie au avut şi rolul de a deturna tendinţa anticomunistă a mişcărilor populare şi de a controla sau înlătura pe cei care puteau concura noua pu­tere cu un program de reforme reale.

• Manevrele criminale ale Consiliului Militar au condus direct sau in­direct, în perioada 22-25 decembrie, la uciderea a 942 de oameni şi ră­nirea gravă a 2.245 de persoane. Dacă în perioada 16-21 decembrie, mor­­ţii şi răniţii au fost civili neînarmaţi, morţii şi răniţii din perioada 22-25 decembrie sunt în cea mai mare parte militari ucişi şi răniţi de alţi militari şi în mică măsură civili uci­şi de militari sau de civili înarmaţi de către Armată. Aceasta în condiţiile în care în România nu existau nici un fel de arme şi muniţie la dispoziţia civililor.

• Represiunea împotriva revoltei populare ordonată de Ceauşescu şi executată de Armată, Miliţie şi Securitate, în strânsă cooperare cu organele de partid în perioada 16-22 decembrie, s-a soldat cu uciderea a 162 de persoane şi rănirea gravă a 1.107 oameni neînarmaţi.

• Pentru cele 162 de persoane ucise până în 22 decembrie ’89, Nicolae Ceauşescu a fost condamnat la moarte şi executat, membrii CPEx au fost judecaţi şi condamnaţi la pedepse între 10-20 de ani închisoare, generalii Stănculescu şi Chiţac au fost, de asemenea, judecaţi şi condamnaţi la câte 15 ani închisoare.
• Pentru cele 942 persoane ucise după 22 decembrie 1989, ora 12:00, au fost judecaţi şi condamnaţi numai câţiva făptuitori direcţi. Iniţiatorii, conducătorii şi profitorii loviturii de stat au reuşit până acum să evite orice răspundere: şi penală, şi politică.

• După prăbuşirea dictaturii Ceauşescu, în decembrie 1989, s-a realizat rapid o reconciliere între toate fracţiunile nomenclaturii comuniste şi toate zonele de interese din Securitate şi Armată care s-au raliat rapid noii conduceri a FSN.

• Pe această bază a luat naştere încrengătura de tip mafiot care a devalizat România în perioada 1990-1996. Preţul pentru ca această
re­conciliere internă a nomenclaturii comuniste şi a vârfurilor compromise ale Securităţii şi Armatei să pară reconciliere naţională a fost plătit de morţii şi răniţii de după 22 decembrie.

• Teribila solidaritate la vârf a componenţilor oligarhiei româneşti de-a lungul a două decenii este legată de implicarea lor (directă, indirectă) sau de acceptarea beneficiilor rezultate din acţiunile criminale ale loviturii de stat.

• A considera că "armata" a dat o lovitură de stat este un fals. Nu armata, ci un grup de conspiratori cinici a pus la cale un puci şi a preluat pu­terea folosindu-se de armată. 

• A considera că "armata a înfăptuit revoluţia română" şi a vorbi despre "revoluţionari" din rândurile armatei este la fel de fals.

• Represiunea efectuată de trupele MApN la ordinul comandantului suprem  Nicolae Ceauşescu, împreună cu trupele de securitate şi miliţie ale Ministerului de Interne, se încadrează în conceptul de tero­rism de stat şi în categoria crimelor împotriva umanităţii din cauza amploarei infracţiunilor de omor deosebit de grav, tentativă de omor deosebit de grav, lipsire de libertate, tortură şi tratamente neomenoase.

• În perioada 22 decembrie – 27 decembrie, acţiunile armatei – care înglobase şi forţele de securitate şi miliţie ale Ministerului de Interne – au fost executate la ordinele miniştrilor Apărării Victor Stănculescu şi Nicolae Militaru, sub pretextul "luptei cu teroriştii" oficializate de Consiliul Frontului Salvării Na­ţionale şi de Consiliul Militar Superior. Ele se încadrează tot în conceptul de terorism de stat, plasându-se în aceeaşi categorie de infracţiuni a crimelor împotriva umanităţii ca şi cele din perioada 16-21 decembrie.

• În ceea ce priveşte acţiunile criminale din 16-25 decembrie, nu poate fi invocată o responsabilitate co­lectivă a Armatei ca instituţie; este vorba despre responsabilităţi individuale ale făptuitorilor direcţi, precum şi ale celor care au iniţiat, organizat şi ordonat acţiunile sângeroase sau distrugerile de bunuri publice şi private.
• Dorinţa de schimbare a mulţimilor care au participat la revolta populară din decembrie 1989 s-a materializat într-o Românie membră UE şi NATO, recunoscută ca o democraţie consolidată, cu economie de piaţă funcţională la finalul unui proces care poate fi numit pe drept cuvânt o REVOLUŢIE.

Cred că o problemă pe care nu o putem evita este cea a respon­sa­bilităţii. Într-o revoluţie care a fost marcată, în mod tragic, de pierderi de vieţi omeneşti şi de mutilarea pe viaţă a mii de oameni, cineva este responsabil pentru acestea. Responsabilitatea nu poate fi scoasă din contextul analizei revoluţiei române. Va trebui să fim însă capabili să facem o distincţie clară între responsabilitatea penală, politică şi morală, pentru că modul de a răspunde perso­nal sau colectiv la aceste trei tipuri de responsabilitate este diferit.

La două decenii de la revoluţia care a pus capăt celui mai criminal sistem dictatorial din istoria lumii şi care a eliberat peste două sute de mi­lioane de oameni, cercetarea ade­vă­ru­lui istoric este mai mult decât o investigaţie ştiinţifică: este o proble­mă de demnitate naţională.

Cercetarea adevărului despre re­voluţie trebuie privită ca o misiune care să ne adune în jurul interesului naţional, şi care nu mai depinde de interese economice politice, administrative sau militare. Este grav că după 20 de ani percepţia asupra Re­voluţiei Române continuă să fie deficitară pe plan internaţional. Este nevoie acum de o sinteză clară care să pună odată capăt unor nesfârşite aprecieri aproximative sau chiar peiorative la adresa Revoluţiei Române. Dacă vom reuşi, mai ales la nivelul cercetării, să eliberăm dezbaterea de luptele politice, de obsesia prezentului, de nemulţumirile zilei şi să descătuşăm pasiunea pentru cercetarea intelectuală a adevărului pentru a lămuri tenebrele trecutului, vom fi toţi în câştig.

În 17-21 decembrie 1989, unul din dezideratele clamate de mulţimea care invadase pieţele publice la Timişoara, Bucureşti, Sibiu, Cluj, Arad a fost "alegeri libere!". Pentru acest ţel au murit, au fost împuşcaţi, arestaţi şi torturaţi mii de oameni. În alegerile din mai 1990, dezideratul alegerilor libere, chiar dacă s-a produs sub o manipulare intensă a televiziunii, s-a îndeplinit, şi o dată cu el o lecţie dură pentru români. Fără structuri civice puternice, alegerile libere sunt doar premise ale unei democraţii adevărate.

Pentru România, chiar dacă se bucură de statutul unei democraţii consolidate, cu economie de piaţă funcţională, această lecţie continuă să fie valabilă şi azi.
Citeşte mai multe despre:   dosarul revolutiei,   emil constantinescu

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Riscul mare de crize cardiovasculare apare între orele 6 şi 9

Riscul mare de crize cardiovasculare apare între orele 6 şi 9
Hipertensiunea este una dintre cele mai răspândite boli cardiovasculare, cauzatoare de accidente vasculare cerebrale, care omoară sau lasă în urmă paralizaţi. Câte dintre părerile care circulă în rândul...

România, refuzată pe bandă când vine vorba de extrădarea corupţilor

România, refuzată pe bandă când vine vorba de extrădarea corupţilor
Galerie Foto Condamnaţi celebri, cu ani grei de închisoare, dintre care unele sentinţe sunt definitive, iar altele sunt supuse căilor de atac, sau care au fost doar trimişi în judecată, şi-au luat lumea în cap şi s-au refug...

Preşedintele Iohannis a închiriat una dintre casele din Sibiu pentru firma asociatului unui penal

Preşedintele Iohannis a închiriat una dintre casele din Sibiu pentru firma asociatului unui penal
Galerie Foto Preşedintele Klaus Iohannis, al cărui mesaj public este bazat exclusiv pe un discurs „anti-penali” şi care apreciază în mod pozitiv activitatea DNA şi cea desfăşurată, până de curând, de Laura Codruţa...

Investiții la sat rămase de căruță. Cele opt minuni ale lumii din Cungrea

Investiții la sat rămase de căruță. Cele opt minuni ale lumii din Cungrea
Galerie Foto La 11 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, satul românesc a rămas tot în epoca medievală: cu 70 la sută din drumuri cel mult pietruite, cu doi din trei săteni cu wc în fundul curții și cu cea mai...

Falcon Security, o afacere socru-ginere de succes, pe banii statului

Falcon Security, o afacere socru-ginere de succes, pe banii statului
Galerie Foto Falcon Security SRL, o firmă de pază din Bucureşti, a primit milioane de euro de la instituţii de stat din Capitală, majoritatea contractelor fiind primite direct, fără licitaţie. Ascensiunea economică a...

Platfusul copiilor, spaima părinţilor

Platfusul copiilor, spaima părinţilor
Mulţi părinţi se îngrijorează că micuţii lor au platfus sau sunt crăcănaţi. Ortopedul Mihai Jianu explică, însă, că până la 4 ani, toţi copiii au platfus, apoi la 90% dintre ei se topeşte grăsimea din...

“Săgeata lui Cocoș“, spaima ANRP, şi-a pus la adăpost afacerile controversate

“Săgeata lui Cocoș“, spaima ANRP, şi-a pus la adăpost afacerile controversate
Unul dintre cei mai controversați afaceriști, Gheorghe Stelian, zis “Stelu”, apropiat al lui Dorin Cocoș și al Elenei Udrea, a demarat, încă din 2015, un plan având ca obiect punerea la adăpost a grupului de...

Moartea judecătorului Stan Mustaţă se adaugă unui şir de decese suspecte în puşcăriile din România

Moartea judecătorului Stan Mustaţă se adaugă unui şir de decese suspecte în puşcăriile din România
La fix patru ani de la pronunţarea sentinţei definitive în Dosarul “Telepatia”, judecătorul Stan Mustaţă, cel care a fost scos din proces, cu ajutorul DNA, a murit în condiţii suspecte, după ce a fost...

Firma unei apropiate a PDL, contract de 19,3 milioane de euro cu Metrorex

Firma unei apropiate a PDL, contract de 19,3 milioane de euro cu Metrorex
Metrorex SA a atribuit, la începutul acestei luni, un contract de aproape 20 de milioane de euro, pentru întreţinerea şi curăţenia în staţii, birouri, trenuri şi alte locaţii. Banii reprezintă contravaloarea...

Dorica Dan, preşedinte ANBRaRo: „Vrem să îmbunătățim accesul pacienţilor cu boli rare la o îngrijire optimă”

Dorica Dan, preşedinte ANBRaRo: „Vrem să îmbunătățim accesul pacienţilor cu boli rare la o îngrijire optimă”
Galerie Foto O persoană afectată de o boală rară are nevoie de circa șapte ani de chinuri, pentru a fi diagnosticată, şi este văzută, în medie, de cel puţin şapte medici înainte, relevă un studiu realizat la nivel...

Medicul Ovidiu Băjenaru: „Reabilitarea pacientului după un accident vascular cerebral este esenţială”

Medicul Ovidiu Băjenaru: „Reabilitarea pacientului după un accident vascular cerebral este esenţială”
Galerie Foto Statisticile privind accidentul vascular cerebral (AVC) sunt îngrijorătoare pentru lumea medicală internaţională, afecţiunea reprezentând a treia cauză de deces, după bolile de inimă şi cancer. În România,...

Legea manualelor şcolare, declarată neconstituţională pentru un viciu de procedură

Legea manualelor şcolare, declarată neconstituţională pentru un viciu de procedură
Una dintre legile importante, adoptate de Parlament, în privinţa manualelor şcolare din învăţământul preuniversitar, a fost declarată neconstituţională, în ansamblul său, de către CCR, pe motiv că a fost...

Plângeri penale „fără număr” pentru fostele vedete ale DNA

Plângeri penale „fără număr” pentru fostele vedete ale DNA
Galerie Foto Foștii procurori anticorupție, deveniți celebri pentru scandalurile în care au fost implicați și abuzurile de care sunt acuzați că le-au săvârșit, Emilian Eva și Mircea Negulescu, zis “Portocală”, vor...

Cum a „spart” Preşedinţia aproape 40 de milioane de lei, în 3 ani şi jumătate de mandat al lui Klaus Iohannis

Cum a „spart” Preşedinţia aproape 40 de milioane de lei, în 3 ani şi jumătate de mandat al lui Klaus Iohannis
Galerie Foto Recenta rectificare bugetară, anunţată de către Cabinetul Dăncilă, soldată cu reducerea cu peste 20 la sută din fondurile Administraţiei Prezidenţiale, erodează şi mai mult, dacă era posibil, relaţiile...

Cât de „vinovată” este tiroida, cea arătată cu degetul în obezitate

Cât de „vinovată” este tiroida, cea arătată cu degetul în obezitate
Întrebaţi de ce glandă endocrină au cunoştinţă, cei mai mulţi oameni răspund tiroida. De fapt, foarte mulţi spun chiar „glandă” tiroidei, deşi nu ea este împărăteasa glandelor, ci hipofiza. Tiroida...
Serviciul de email marketing furnizat de