Revolutia ungara - Tragedie cu lustru

Revolutia ungara din 1956 a redat lumii spiritul libertatii si a legitimat dorinta de suveranitate a popoarelor, demonstrand ca nu poti sechestra, pentru totdeauna, un intreg popor intr-un sistem politic strain si neviabil. Aspiratia catre democratie, libertate nationala si libertate politica au fost platite cu o mare jertfa de sange. De aceea, tratarea tragediei de acum cinci decenii cu superficialitate, conformism sau nesinceritate echivaleaza cu o blasfemie.

REPRESIUNE. Scene de groaza pe strazile Budapestei in urma interventiei trupelor Armatei Rosii

Revolutia ungara din 1956 a redat lumii spiritul libertatii si a legitimat dorinta de suveranitate a popoarelor, demonstrand ca nu poti sechestra, pentru totdeauna, un intreg popor intr-un sistem politic strain si neviabil. Aspiratia catre democratie, libertate nationala si libertate politica au fost platite cu o mare jertfa de sange. De aceea, tratarea tragediei de acum cinci decenii cu superficialitate, conformism sau nesinceritate echivaleaza cu o blasfemie. Este cazul unor episoade ale documentarului "1956", difuzat pe postul public de televiziune in doua parti: "Revolutii esuate" si "Afacerea Imre Nagy", la 4 si 11 noiembrie.

Cel mai reprobabil este folosirea dramei traita de Imre Nagy, prim-ministrul guvernului revolutionar din 1956, pentru a promova un fals istoric. Astfel, in a doua parte a documentarului TVR, printr-o manipulare grosolana se incearca acreditarea ideii ca azilul politic oferit lui Nagy si a apropiatilor sai in Romania (de fapt, un domiciliu obligatoriu strict supravegheat) a fost parte a unui troc intre Hrusciov si Gheorghiu-Dej. In urma acestuia s-ar fi obtinut, nici mai mult, nici mai putin decat retragerea din Romania a trupelor sovietice! Aceasta ineptie a fost lansata prin intermediul numeroaselor "promo-uri" care au anuntat "Afacerea Imre Nagy". Spre finalul documentarului, este evocata dramatica transformare a gazduirii la Snagov intr-o adevarata detentie, urmata de transferarea lui Imre Nagy in Ungaria de agentii politiei politice ungare si executia sa, la 16 iunie 1958, de regimul lui János Kádár. Dupa o pauza de efect, se accentueaza ca in acelasi an are loc si retragerea trupelor sovietice din Romania. "Afacerea Nagy s-a dovedit profitabila pentru toti partenerii!" comenteaza insinuant o voce din off... Bazata pe efectul falsei consecutii dintre cauza si efect ("post hoc, ergo propter hoc" - "dupa aceea, deci din acea cauza"), formularea este o mostra de dezinformare.

"INEXACTITATI". De fapt, arata istoricul Florin Constantiniu, cererea retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul Romaniei fusese initiata de Biroul Politic al CC al PMR inca din august 1955. Dupa inabusirea Revolutiei ungare de sovietici, reluarea cererii devenea foarte delicata. Totusi, la 15 aprilie 1957 a fost semnat un acord romano-sovietic privind "stationarea temporara" a trupelor sovietice pe teritoriul Romaniei cu conditia ca acestea "sa nu se amestece in treburile interne ale tarii". In iunie 1958, Moscova va consimti sa-si retraga cei 25.000 de militari. Motivele sunt doua, precizeaza istoricul. Primul era ca interventia sovietica in Ungaria inghetase cursul destinderii lansat dupa moartea lui Stalin, iar pentru Moscova aceasta destindere era imperioasa pentru a castiga un ragaz necesar intariri potentialului sau militar. Retragerea trupelor sovietice din Romania se inscria in acel gen de actiune care ar fi demonstrat bunele intentii ale Moscovei. Al doilea motiv era ca stationarea trupelor sovietice in tarile satelit era foarte costisitoare, in timp ce Uniunea Sovietica avea nevoie de fonduri pentru a pune la punct productia sa de rachete intercontinentale si pentru dezvoltarea productiei bunurilor de consum necesare propriei populatii care incepuse sa dea semne de nemultumire. (O istorie sincera a poporului roman, Ed. Univers Enciclopedic, 1997, pp. 491 - 492)

O alta "inexactitate" a documentarului este cea referitoare la manifestarea unor atitudini iredentiste privind Transilvania. Documentarul ne asigura ca acestea nu au existat, ceea ce este neadevarat. La 30 octombrie, sub acoperirea unei misiuni de Cruce Rosie, fusesera trimisi la Budapesta Valter Roman, directorul Editurii Politice, si Aurel Malnasan, ministru adjunct de Externe, fost ambasador in capitala ungara. Intr-o culegere de documente intocmita de istoricii Corneliu Mihai Lungu si Mihai Retegan (1956 Explozia, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti 1996, p. 168) se arata ca in raportul facut la intoarcere pentru Biroul Politic al CC al PMR, Malnasan reda o convorbire pe care a avut-o cu Zoltán Vas, comisarul cu probleme de aprovizionare al guvernului Nagy. Acesta il informeaza ca in Ungaria a fost relansata vechea lozinca revizionista "Nem, nem, soha!" (Nu, nu, niciodata!) si il avertizeaza de "primejdia izbucnirii unui val sovinist, iredentist si antiromanesc". La randul sau, Valter Roman sustine ca a simtit "o stare de spirit antiromaneasca in conducerea ungara", cauzata probabil "de o presiune de jos", si ca János Kádár, care inca nu dezertase din guvernul Nagy, i-ar fi spus "dati autonomie Ardealului".

CONVORBIRE. Asertiunea lui Roman a fost pusa la indoiala de unii istorici, dar documente din arhivele ungare atesta ca la 3 noiembrie, intr-o convorbire avuta la Moscova cu Nikita Hrusciov, in care era pusa la punct interventia militara sovietica in Ungaria, Kádár va aborda atat problema Transilvaniei, cat si pe cea a "Provinciei de sus" (partea de sud a Slovaciei locuita si de o importanta minoritate maghiara) ca pe unele care "au ranit frecvent sentimentele nationale". (Arhivele Nationale Ungare, documentele Ministerului de Externe, XIX - J - l - k, insemnarile fostului ministru de Externe Imre Horváth, dosarul 55).

GOMA. In ceea ce priveste existenta unor atitudini iredentiste in Romania, scrierile lui Paul Goma - care in 1956 a fost aruncat in puscarie pentru ca isi exprimase solidaritatea cu Revolutia ungara - sunt revelatoare. Redau un fragment dintr-un eseu intitulat Ungaria ’56 prezentat la colocviul international Budapest 1956-1996, tinut la Paris intre 28 si 29 octombrie 1996: "(...) Lucrurile nu s-au aranjat deloc dupa octombrie 1956, cand au inceput a fi arestati si «banditi» unguri. In inchisori, in deportare, am avut nu doar colegi de celula, de domiciliu obligatoriu, ci si prieteni unguri. Nici unul dintre ei - tarani, militari, preoti, intelectuali - nu declara fata de noi, fratii lor de suferinta, ca ar fi fost arestati pentru anticomunism, pentru antirusism, ci pentru ca cerusera "Ardealul la Ungaria!" (...) Spuneam ca ungurii nu aveau nevoie de solidaritatea nemaghiarilor, cel putin asa s-au comportat in Romania. Revolutia din 1956 era a lor, numai a lor: priveau cu mirare si cu agasare la numerosii detinuti nemaghiari care umplusera inchisorile sub denumirea de «ungaristi», studentii din ’56 de pilda (...)".

1956. Ungaria sub teroarea "fratilor de la Moscova"

TRUNCHIERE. O alta incercare de a mitiza dramaticele evenimente petrecute la Budapesta in toamna lui 1956 consta in falsificarea prin omisiune a continutului telegramei transmisa de Ambasada Romaniei de la Budapesta la data de 24 octombrie. Pe imaginea unui teleimprimator care transmite chiar continutul telegramei (in scopul potentarii impresiei de autenticitate), o voce din "off" descifreaza textul. Doar ca acesta e aproximativ si trunchiat. Continutul corect al telegramei, asa cum apare la p. 74 a culegerii de documente stranse in volumul 1956 Explozia, este: "Demonstratia a capatat un caracter antisovietic si huliganic. A fost daramata statuia lui Stalin, s-a strigat «afara cu rusii», s-a dat foc la vitrina cu carti ideologice si s-au strigat lozinci antisemite". Ultima parte a telegramei, cea care cuprinde referirea la lozincile antisemite, este omisa cu buna stiinta. Or, asa cum se poate citi la p. 17 a volumului "Der Aufstand in Ungarn und das ungarnländische Judentum" (Revolutia ungara si evreii din Ungaria) a lui Johann Weidlein, aparuta la Ulm in 1957, in seara de 23 octombrie glasuri din multimea stransa in fata parlamentului au scandat: "Vrem un nou guvern, fara evrei si fara svabi!". Faptul ca asemenea iesiri au avut loc este confirmat de Simon Bourgin, corespondentul revistei Time. Aflat in acele zile la Budapesta, el relateaza ca a auzit numeroase comentarii referitoare la cresterea popularitatii lui Imre Nagy in cazul in care va alcatui un guvern fara evrei si ca "multa lume a insistat ca daca se va intampla sa dispara comunismul din Ungaria, va avea loc o teribila razbunare din cauza ca multi dintre conducatori sunt evrei". (The Hungarian Quarterly, vol. 37, 1996, p. 7) Un alt autor, Tibor Meray, reda o depesa a Agentiei France Presse in care se conchide ca "antisemitismul pluteste in aer". (Budapesta 1956, Ed. Compania, 2000, p. 258) Meray accentueaza ca intr-o tara in care timp de un sfert de secol antisemitismul fusese ridicat la rang de politica de stat de regimul Horthy "faptul ca mai toti sefii stalinisti au fost de origine evreiasca a incins iarasi spiritele", facand sa se auda vocile unor "elemente fasciste". Din pacate nu numai vocile: in timpul Revolutiei ungare din 1956 au avut loc si 26 de atrocitati indreptate impotriva evreilor, cea mai grava fiind pogromul de la Máteszalka, asa cum releva Robert Szab" in studiul sau "A komunista párt es a zsid"ság (Partidul comunist si evreii) 1945-1956", Windsor kiad", 1995.

Trebuie accentuat ca nici atitudinile antisemite si nici cele iredentist-revizioniste nu au fost caracteristice Revolutiei ungare din ’56. Ele au fost promovate de cercuri nationaliste si de extrema dreapta insa trecerea lor sub tacere, sau chiar negarea lor, este descalificanta.

Istoria arata ca revolutiile sunt fenomene incontrolabile, ca si eruptiile vulcanice. Si, asemenea eruptiilor in care lava incandescenta poarta cu sine zgura, revolutiile sunt insotite de excese de tot felul, ideologice, politice si, nu de putine ori, de evenimente sangeroase. De aceea, orice incercare de a prezenta ceea ce s-a intamplat in urma cu 50 de ani in Ungaria drept un fenomen "politically correct", in toate aspectele sale, tine fie de domeniul gogomaniei, fie de cel al manipularii.

Documentarul "1956", realizat de Alin Gelmarean si Emese Vig de la TVR Cluj, este o ilustrare a tristei butadei care spune ca deosebirea dintre Dumnezeu si istorici este ca, spre deosebire de acestia, Atotputernicul nu poate schimba trecutul...