x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Rezistenta cu umor si poanta la final

Rezistenta cu umor si poanta la final

12 Iul 2004   •   00:00

EDITIE DE COLECTIE

Bancurile au facut cariera in anii comunismului, cand au devenit o forma de protest, singura care a supravietuit sistemului. Interesant este insa faptul ca Directia de Securitate a Statului (DSS), organismul de represiune al regimului comunist, pare ca s-a preocupat de raspandirea a cel putin o parte dintre bancuri.
DORU COBUZ

"Care este diferenta intre modul in care se amuza un american, un francez si un roman? Americanul se duce la un bar, se imbata, provoaca o bataie si distruge localul. Francezul se duce la un bordel si petrece pana la epuizare cu femeile. Romanul sta pe o banca in parc, spune cateva bancuri politice si se duce acasa sa se culce." Acest banc a fost cules de un functionar al Ambasadei SUA la Bucuresti in anii ’70. Bancul este acuzat ca le-a dat romanilor satisfactia de a se rafui cu sistemul prin zambet, dar nu si initiative sau solutii concrete.

POLITICA PRIN BANCURI. Romanca Cristina Banc a scris, in 1986, impreuna cu un renumit antropolog american, Alan Dundes, o colectie de bancuri politice romanesti "First Prize: Fifteen Years" (Premiul intai: 50 de ani). Cartea este o rememorare cu zambete amare a epocii pe care noi am cunoscut-o atat de bine, un adevarat rasu’-plansu’ al cotidianului dus spre grotesc de lipsuri materiale si cultul "personulitatii" sau prezenta terorizanta a Securitatii. Aceiasi autori continua colaborarea si, patru ani mai tarziu, publica "You call this living?" (Asta numesti tu viata?), de data aceasta adunand bancuri din tarile Europei de Est si dovedind aceeasi politica de opozitie prin luatul peste picior al regimurilor comuniste.

"Daca umorul politic este sau nu un indicator valabil al starilor de spirit, nu se poate spune", incepea telegrama expediata de Ambasada SUA din Bucuresti la 11 octombrie 1973 catre Departamentul de Stat. La rubrica "subiect" era specificat: "Bancuri politice romanesti". Mesajul era o colectie de bancuri culese in cele mai diverse situatii si care trebuiau raspandite catre mai multe institutii americane, printre care: Agentia de Informatii a Statelor Unite (USIA) - zece exemplare, Agentia de Securitate Nationala (NSA) - trei exemplare, la Central Intelligence Agency (CIA) - 16 exemplare.

Ce fel de bancuri romanesti invatau americanii prin fax? "Ceausescu se adreseaza unui grup de muncitori: "Puteti indeplini planul cincinal inainte de termen?". "Da, i se raspunde. Vom indeplini planul cincinal in patru ani si jumatate, chiar daca o sa fie nevoie de zece ani!"

CULEGATORUL. Un tanar inginer s-a apucat intr-o zi sa adune toate bancurile politice pe care le auzea, ba chiar mai facea si el cate unul. "In august ’79 mi-am dat seama ca toate aceste bancuri se pierd. Ma refer la cele politice, care se transmiteau de la unul la altul doar pe susotite", spune Calin-Bogdan Stefanescu. S-a apucat sa le noteze intr-un caiet. "Pe atunci nu eram insurat, nu aveam copii si griji, asa ca nu am realizat exact la ce risc ma expuneam." A inceput prin a le nota pe toate cele pe care le amintea, 44 la numar. Iar apoi, de fiecare data cand auzea cate unul nou, se apuca sa il noteze. In total, a cules aproape 1.000 de bancuri si diferite vorbe de duh din popor care aveau o conotatie politica. A publicat, in ’91, 960 dintre ele - a renuntat la unele dintre ele fie ca erau prea vulgare, fie prea slabe - sub titlul "10 ani de umor negru romanesc".

Se spuneau la suete, la petreceri, dar si la colturi, pe strada, in autobuz sau la coada. Calin-Bogdan Stefanescu le nota cu scrupulozitate dupa ce le repeta in minte incontinuu sa nu le uite pana acasa, adunand in medie un banc la cinci zile.

UN DECENIU DE POANTE. Cartea reconstituie necazurile si preocuparile oamenilor asa cum le traiau atunci. Evenimentele deveneau subiecte de bancuri si inginerul le nota fidel. In ’79, congresul al XII-lea al PCR si metroul erau subiectele favorite pentru hazul romanilor. Anul urmator se observa preocuparea oamenilor pentru lipsa hartiei igienice din magazine. Romanii descopera culmea reciclarii: "Sa duci hartia igienica la Nufarul". Aventura cosmonautului Dumitru Prunariu in spatiu este un subiect care apare printre traditionalele probleme sociale sau prostia cuplului din fruntea tarii, iar in ’82 lipsa carnii din galantare a devenit o tema preferata pentru bancuri.

Decretul Consiliului de Stat din ’83 privind aplicarea formei de retribuire in acord global a devenit subiectul numarul unu de bascalie, iar in ’84 conducatorul "mult iubit" primise porecla "Mamos-Voda cel Cumplit".

Evenimentul de la Cernobil din ’86 nu a scapat nici carcotasilor, iar romanii faceau de acum coada pentru impuscarea lui Ceausescu. "Daramaru" este porecla pe care si-a castigat-o dictatorul in ’87, iar ironia se concentra si pe dorinta de mutare a Capitalei la Targoviste, dupa cum se zvonea. Un alt eveniment care nu avea cum sa scape ironiilor a fost revolta muncitorilor de la Brasov. Urmarea, dictatorul a interzis, cica, folosirea cuvantului "brasoave".

Bancurile aparute in’ 88 pe tema lipsei lenjeriei intime din magazine nu pot fi puse decat pe seama lipsurilor uriase cu care se confruntau romanii. "In gradina lui Ion/A turnat Nicu beton" era un refren parodiat care circula in 1989, ca urmare a demolarilor care devenisera politica de stat. Este anul in care Calin-Bogdan Stefanescu a notat nu mai putin de sase noi bancuri care vorbeau de asasinarea cuplului Ceausescu.

EVOLUTIE
"La sfarsitul deceniului opt, bancul politic intrase intr-un rapid proces de radicalizare. Incepuse sa aiba, din ce in ce mai des, o adresa precisa" - Calin-Bogdan Stefanescu culegator de bancuri

MISIUNI
Directia de dezinformare din cadrul DSS se pare ca se ocupa cu lansarea de bancuri. "Misiunea acestui serviciu era aceea de a dezinforma Occidentul cu privire la ce se intampla in Romania, dar foarte probabil bancurile in care cuplul Ceausescu sau Securitatea dadeau bine erau lansate de acolo", spune Marius Oprea, autorul "Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente", coordonator in cadrul Institutului Roman de Istorie Recenta. "Securitatea se baza pe un aparat de 400.000 de informatori, care se ocupau si cu raspandirea bancurilor pentru a testa reactiile celor din jur. In orice dosar de urmarire poti gasi astfel de sarcini de lansare sau culegere de bancuri". Cercetatorul are si o explicatie pentru bancuri: "O metoda psihologica de control. Regimul nu raspundea orizonturilor de asteptare ale societatii si trebuia sa existe o cale de descarcare a unor suparari". O particularitate a bancurilor cu securisti este aceea ca, in cele mai multe cazuri, acestia erau mentionati doar ca personaje care apar la momentul oportun pentru a inchide gura vreunuia. "O clipa de sinceritate/O noapte la Securitate" era unul dintre refrenele care circulau in epoca, dar probabil ca nu gratis oamenii purtau si vorba ca "cel care spune bancuri primeste cinci ani, iar cel care asculta, zece." Cele mai multe dintre cele 100 de condamnari pentru propaganda impotriva oranduirii socialiste pe care le-a identificat Marius Oprea in arhive, acesta le pune pe cele mai multe dintre ele pe denunturi pentru "folosirea" de bancuri politice.

INTERDICTII
Caricatura politica, sora vitrega a bancurilor care se spuneau pe la colturi, a cunoscut o cariera de cateva zeci de ani in presa pana la instalarea regimului comunist, dupa cum o dovedeste si fotografia din saptamanalul "Pacala", aparuta in 1942. Mai tarziu insa, orice aluzie era exclusa. Stefanescu isi aminteste ca "Rebus" a publicat la un moment dat poanta cu ciorba de pui in care pui de toate, mai putin pui si, ca urmare, revista a disparut de pe piata cateva saptamani.

FOLCLOR
In incercarea lui de a gasi o modalitate pentru a publica caietul cu bancuri culese vreme de aproape 10 ani, Stefanescu s-a dus si i-a aratat notitele renumitului etnograf Mihai Pop. Acesta s-a aratat incantat de initiativa inginerului, mai ales ca in Romania, folclorul urban sufera de lipsa de analiza din partea specialistilor. Pop i-a scris "cuvantul inainte" cartii lui Stefanescu, facand importante reflectii cu privire la bancuri, "documente de istorie vie, care vorbesc despre modul in care poporul a trait in Romania o jumatate de veac comunist". "Folcloristii trebuie sa tina seama de legatura lui (n.r. - a bancului) cu anecdota sateasca traditionala de care se deosebeste doar prin nuante functionale. Cu rostul lor in actele de comunicare dintre oameni, exista fara indoiala afinitati intre Pacala si Tandala sau Till Buhoglinda si vestitul personaj al bancurilor noastre, celebrul Bula, si poate si cu cel care da raspunsuri neasteptate, pe dos, la Radio Erevan", nota Mihai Pop.

CONFUZIE
La congresul partidului, un tip picotea in spatele salii. La un moment dat, un sobolan a scapat in sala congresului. S-a produs agitatie... Toti au inceput sa strige: "Prindeti-l! Prindeti-l!"... Buimac, trezit din somn, omul nostru a inceput sa strige: "Intai pe ea, intai pe ea!"

SUPARARE
La coada, un tip mai in varsta: "Toata lumea este scandalizata ca Romania a devenit tara dezmatului". "Cum asa?", il intreaba contrariata o femeie din spate. "Pai, dumneata n-ai vazut? Barbatii beau numai sampanie, iar femeile umbla fara chiloti".

Caricatura - vizualizare

SUMAR: BANCURILE ROMANILOR

Bula e in toate

Itic si Strul erau odata...

Rezistenta cu umor si poanta la final

Varujan Pambuccian: "Acum se spun bancuri ca la gradinita"

Romanul ii face praf pe toti strainii

Glume cu politisti, militieni si... alte organe

Olteni, moldoveni, ardeleni... rade cine poate

Alinuta, nervul sadic

Blondele au un singur neuron

O fo’ fata mare? Exagerat de mare!"

Aurora Liiceanu - Trece moda bancurilor
×
Subiecte în articol: special bancuri