Rodica Mandache: "Ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!"

Asa scria pe un banner in Piata Universitatii. Am fost atat de tulbura­ta! Cine sa fi nascut asta? Stu­dentii? E trist, e dramatic, e poetic!

Iesirea in strada inceputului de an 2012 e tragica. E ca-n marturi­si­rea lui Dostoievski: "Am vazut lucruri ingrozitoare, raniti carora li se taia piciorul la operatie, fara anes­te­zie, insa nimic nu mi s-a parut mai in­gro­zitor decat ochii unui copil batut pe nedrept". Pentru mine, oamenii curajosi care au iesit in strada sunt "un copil batut pe ne­drept". Popoare migratoare, cu­tre­mure, turci, rusi, ocupatii, foamete, tradari, inselaciuni, razboaie au fa­cut sufletul acestui popor "sa mocneasca cu junghitura franta" si mai e si marea noastra toleranta. La noi, oricine vine il primim cu bucurie si-i dam tot ce avem, chiar si pe­tro­lul, aurul si padurile.

Dumnezeu ne-a dat de toate si de ce oare credem ca ele n-au sfar­sit? Spunea Eminescu: "Un popor e ca si un copil si, ca oricare fiinta or­ga­ni­ca, nu poate inainta decat din sine insasi. Blandetea covarsitoare a poporului romanesc dovedeste ca-n trecut el a trait economiceste multumit si ca a avut tot ce-i trebuia. Si cine va merge pe firul istoriei va vedea ca orice revolutie, rascoala, razmerita are cauze economice". Cauze eco­no­mi­ce, cauze economice, Doamne!

"Muntii nostri aur poarta,/ Noi cersim din poarta-n poarta."
Era o gluma in care Dumnezeu scoate din traista Lui si munti, si ape, si clima temperata, si paduri, si ape minerale (stiti ce bogatie de izvoare fermecate avem noi ro­ma­nii!), si petrol, si aur si ne da... mama! S-avem! Si Sfantul Petru il intreaba mirat: Ce faci, Doamne? La astia le dai de toate?
Si Dumnezeu raspunde: Le dau de toate, dar ce istorie si ce caracter le dau nu ma intrebi?

Suntem la inceput de an. Eu spun ca l-am inceput bine. Pentru ca, tot cu Dumnezeu, e si alta parabola: Se spune ca intr-un sat bogat era un fecior frumos, cinstit si destept, dar cel mai sarac. Dumnezeu, induiosat, ii pune o oala cu galbeni pe un pod pe care flacaul il trecea in fiecare zi. Si-n ziua de luni, ducandu-se la camp, flacaul isi spune: Ia sa vad, oare pot trece cu ochii inchisi pe podet?
Anul 2012 a inceput bine. Nu trecem cu ochii inchisi pe podet.

Trebuie sa ne reinventam. Daca vrei sa supravietuiesti, trebuie sa te reinventezi. Si sa respecti legea. A fi liber inseamna sa te supui doar legii, spune Albert Camus.
Sunt si raul si durerea o ispasire. Poate ca raul nepedepsit se razbuna.

Am mers dupa ce am terminat spectacolele in Piata Universitatii si, de fiecare data, am plecat ravasita si trista si ma gandesc la Caragiale. Cat de trist era si spun ca si el: "Fie-i data-n omenire parte cat mai frumoasa neamului romanesc". Dumnezeu sa ne aiba in sfanta lui paza.