Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La cateva zile dupa ce Jurnalul National a publicat in exclusivitate informatii cu privire la romanca de pe Titanic, un interviu realizat in 1912 cu Beile Moor isi face aparitia in mod absolut miraculos. A fost un interviu realizat pe 19 aprilie, la o zi dupa ce Beile si Meyer au ajuns in New York la bordul navei salvatoare, Carpathia. Cititi impresionantul interviu si detalii in exclusivitate despre momentele imediat urmatoare naufragiului.
Cititi si:
● Fabuloasa poveste a supravietuitoarei de pe Titanic nascute in Romania
● "Nici bunica, nici tata nu au purtat tricouri pe care sa scrie «Am supravietuit naufragiului Titanicului»"
● Destine de supravietuitori: Cum au reusit Bella si Meir Moor sa ajunga intr-una din barcile de salvare de pe Titanic
● Povestea locului din barca de salvare numarul 14
● "Bunicul era un fatalist: Daca ti-e scris ca mori spanzurat, nu te ineci!"
● 45 de minute: distanta dintre viata si moarte
Ce s-a intamplat dupa ce Beile a ajuns la New York, inghetata de frig si speriata de moarte. Imediat ce s-a aflat de naufragiul Titanicului si de faptul ca victimele salvate vor ajunge la bordul navei Carpathia, diferite organizatii caritabile si-au facut aparitia in Portul New York, cu scopul de a oferi o mana de ajutor celor aflati in nevoie. Asa s-a ajuns ca un membru al Societatii de Ajutorare a Imigrantilor Evrei, pe numele sau Irving Lipschitz, sa preia 20 de victime si sa le cazeze la o alta societate caritabila, numita "Hospitality Society". Intre aceste 20 de persoane preluate de pe Carpathia s-au aflat crestini, musulmani si cinci evrei. Intre cei cinci evrei s-a numarat Beile si micutul Meyer.
Un reporter local al unui ziar in limba idis a vizitat acest centru de ajutorare pe 19 aprilie 1912, la o zi dupa ce victimele au ajuns la New York. Reporterul descrie ca imigrantii salvati, nenorociti si totusi norocosi, aratau "obositi, slabiti si deznadajduiti, cu semne ale experientei inspaimantatoare inca vizibile pe fetele si in ochii lor, care au fost martori mortii". "Desi dejamagiti, ei au fost in stare sa povesteasca despre experientele de supravietuire a evenimentelor din seara duminicii trecute, cand Titanicul s-a izbit intr-un aisberg si apoi a plonjat in adancul apelor. Dupa aceea au mers cu totii sa se odihneasca in paturi confortabile pregatite pentru ei. Toti au cazut imediat intr-un somn adanc aici, in acest linistit loc de cazare."
Cand reporterul a dat de Beile Moor la Hospitality Society, romanca era in toiul compunerii unei scrisori. El o descrie ca fiind o vaduva al carei sot a murit in razboiul ruso-japonez si ca, impreuna cu fiul sau Meier, in varsta de 7 ani, a calatorit din regiunea Podolsk a Rusiei (localitatea numita Starzshtsh) in Anglia, unde a stat zece luni si de unde s-a imbarcat pe Titanic. Beile Moor, scria reporterul, doreste sa ajunga la matusa sa, numita Grune Koyfman, ce locuieste in Chicago, pe Strada West Randolph, la numarul 943.
"Am simtit ca viata mea ajunsese la sfarsit""E o femeie in varsta de 27 de ani. Fata sa inca poarta semnele unei frici intense pe care a trait-o recent. Ochii ii sunt inlacrimati, dar sunt lacrimi de bucurie in timp ce scrie celor apropiati si iubiti despre fericirea ca ea si fiul sau au fost salvati. Nu stia despre accident, si a fost trezita din somn de doua ori, dar in momentul in care a inteles pericolul, a fugit sa-si alerteze vecinii de cabina."
Reporterul a intrebat-o pe Beile Moor ce-a simtit cand a vazut accidentul Titanicului. "Am simtit ca viata mea ajunse la sfarsit, mi-am strans copilul in brate si mi-am spus ca orice va fi va fi." Beile ofera detalii despre ce a vazut pe puntea vaporului. "Oamenii alergau disperati si innebuniti. Sunetele vocilor jeluitoare, era inmarmuritor. In acele momente nu te puteai gandi la tine deloc."
"Ce ai simtit in momentul in care te-ai vazut in barca de salvare?", a intrebat-o reporterul. "Am asteptat moartea. Nici unul dintre noi nu stia daca vom mai fi gasiti vreodata."
Cand reporterul a intrebat-o daca a vazut Titanicul scufundandu-se, Beile i-a raspuns:"Cine se putea uita la dezastru? Fiul meu mi-a spus, aratand cu degetul catre nava: Mama, mama, vezi? Luminile se sting si nava se scufunda. Dar eu am intors capul. Era infiorator de privit, dar cand am intors privirea catre cealalta parte, scena era pur si simplu inspaimantatoare. Oamenii inotau dezorientati cu voci disperate, cu strigate delirante. Orinde te-ai fi uitat, vedeai aceleasi imagini infricosatoare. Daca ai fi inchis ochii, acele strigate infioratoare ti-ar fi spart timpanele, asa cum am patit si eu. Oriunde ai fi intors capul, moartea te-ar fi privit direct in ochi."
Acestea au fost cuvintele Beilei Moor la doar o zi dupa ce ajunsese pe uscat.
Pe partea stanga ii astepta moartea. Pe partea dreapta mai exista speranta
Conform cercetatorului Robert Bracken, autorul celei mai complete liste de pasageri de pe Titanic, Beile Moor a fost norocoasa de mai multe ori. In primul rand, pentru faptul ca ea si Meier locuiau intr-o cabina foarte apropiata de Clasa a 2-a. Astfel, cand si-a dat seama de dezastru, Beile a avut timp sa-si imbrace copilul si sa fuga spre barcile de salvare. "Pur si simplu avea de deschis usa dintre Clasa a 3-a si Clasa a 2-a si sa urce scarile pana pe punte." Al doilea motiv a fost faptul ca s-a indreptat catre partea stanga a vaporului. Acolo, spune Bracken, se afla ofiterul Lightoller, care interpretase ordinul "Femeile si Copiii primii", dat de capitanul vasului, ca insemnand ca doar femeile si copiii aveau voie sa urce in barcile de salvare. Dar ca barbatilor le era strict interzis. Situatia statea diferit pe partea dreapta a vaporului, unde ofiterul Murdoch intelesese ca femeile si copiii au prioritate, iar ca barbatii au voie sa se imbarce doar atunci cand nu mai sunt femei si copii dornici sa intre in barca de salvare. "Practic, barbatii care se indreptau pe puntea barcilor de salvare isi pecetluiau soarta inainte de a-si da seama. Daca se indreptau catre partea stanga a vaporului se indreptau catre moarte. Asa au murit milionari precum Astor si Straus. Daca se indreptau catre partea dreapta a vaporului, puteau spera sa se salveze."
Cititi in urmatoarea editie a Jurnalului National un interviu detaliat cu Robert Bracken, despre informatiile adunate de el cu privire la Beile si Meier Moor si alte lucruri fascinante despre istoria supravietuitorilor de pe Titanic.
