Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cersetorii si infractorii romani pun pete de culoare si pe imaginea pe care Romania o are in Norvegia. In Parcul Viggeland, pe Aker Brygge, vizavi de Muzeul Ibsen, in zonele turistice ale orasului Oslo, am auzit, iesind din clape de acordeon, valsul "Valurile Dunarii" compus de Iosif Ivanovici. Stateau pe un scaun, cantau si asteptau ca trecatorii milosi sa le arunce un banut in cosulet, tiganii romani. Daniel Ionita, ambasadorul Romaniei in Norvegia, explica de ce cosuletele nu sunt tocmai goale: "Norvegienii au tendinta sa creada ca cersetorii sunt discriminati in tara lor, unde nu se face nimic pentru ei. Nu se gandesc ca ar putea fi mintiti de cei care le exploateaza spiritul crestin. Poate ca acesti cersetori sunt victime, dar nu ale statului, ci ale unor retele de trafic de persoane. Norvegienii sunt impresionati de povestea nespusa a acelor sarmani care stau la coltul strazii, nestiind ca acolo exista o multitudine de alte povesti. Si alti ambasadori la Oslo din Europa Centrala si de Est se confrunta cu astfel de probleme. Este nevoie de elaborarea si punerea in aplicare a unei strategii la nivel european pentru gestionarea acestui fenomen".
Stirea cu tiganii romani fara adapost din Oslo care mananca pescarusi, caini si sobolani, publicata de tabloidul norvegian Verdens Gang la inceputul lunii octombrie, a oripilat lumea. Ambasadorul Romaniei, ce urma sa-si prezinte scrisorile de acreditare la Regele Norvegiei chiar in ziua urmatoare, a primit acest articol ca pe o palma nemeritata: "Daca faptele descrise sunt adevarate, atunci sunt socante si oribile. Dar nu pot fi de acord cu generalizarile, cu lipsa de nuante, pentru ca orice fapta are, in fond, responsabilitati individuale. Am primit semnale din partea romanilor de aici. Multi se simteau jigniti de modul in care presa a prezentat aceste fapte, care, chiar daca ar fi adevarate, sunt facute de indivizi, nu de popoare. Un hot se reprezinta strict pe sine, dar poate stropi cu noroi in toti concetatenii". Daniel Ionita s-a intalnit cu seful Politiei, in scopul de a intari cooperarea dintre Politia din Romania si cea din Norvegia, care a inceput in urma cu doi ani, si a discutat si despre retelele de cersetori.
In clasamentul strainilor aflati in inchisorile din Norvegia, romanii sunt in top, dupa Polonia, Lituania, Irak si Nigeria. Dar de ce nu ar fura, daca, odata ajunsi in inchisoare, primesc mancare pe care o pot alege din trei categorii – normala, vegetariana sau fara porc si au, fiecare, camera dotata cu televizor si frigider, iar, daca merg la munca sau la scoala, sunt platiti cu 7 euro pe zi? Insa acum exista un acord intre Romania si Norvegia in ceea ce priveste schimbul de detinuti, asa ca infractorii romani de la Oslo, odata prinsi, vor ajunge in inchisoare in Romania.
Stig Meisler Storvik, directorul Inchisorii Oslo, spune, zambind, ca nu stie sa existe detinuti norvegieni in Romania si vorbeste despre reactia pe care au avut-o detinutii romani atunci cand au aflat despre acest acord: "N-au fost incantati deloc! Ar fi facut orice ca sa ramana inchisi in Norvegia". In aprilie 2011 se aflau 19 romani in Inchisoarea Oslo.
In cladirea aceastei inchisori de maxima securitate, ce pare din afara un castel, a fost mai demult o berarie. In spatele zidurilor rosiatice de caramida, detinutii au acces la scoala, la spatii colorate, unde, printre jucarii, isi pot intalni copiii veniti in vizita, la bucataria comuna, unde isi pot gati. Pentru cei care nu sunt sanatosi mental exista diverse activitati care sa ii ajute, pe langa terapie. Cei care vor sa se izoleze in celule si nu vor sa vorbeasca sunt adusi intr-un spatiu care sa le faciliteze comunicarea.
Am intrat in incinta inchisorii fara sa mi se ceara nici un act de identitate si fara sa las telefonul mobil la poarta, asa cum s-ar fi intamplat in orice inchisoare din Romania. Doar dupa ce am stat de vorba in biroul directorului, inainte sa plecam sa imi arate inchisoarea, el m-a rugat sa imi las la el in birou telefonul mobil.
In Norvegia, pedeapsa maxima pe care o poate primi un infractor este de 21 de ani in inchisoare. "Dupa fapta lui Breivik, lucrurile nu s-au schimbat inca, dar a fost pusa in discutie aceasta pedeapsa. Exista acum o discutie de schimbare a acestei legi, in sensul de a prelungi perioada de detentie pana la 30 de ani. Dar si acum, daca esti considerat, dupa efectuarea pedepsei, inca periculos pentru societate, judecatorul poate dispune sa fii tinut in continuare inchis", spune directorul Inchisorii Oslo.
El spune ca strainii aflati in inchisorile norvegiene ridica o multime de probleme: "Nu intelegem discutiile dintre ei, iar translatorii costa mult. Exista conflicte intre grupuri etnice. In ceea ce-i priveste pe cei care vin din afara Europei, nu stim care e cazierul lor. Vrem sa facem un film in limbile engleza, franceza, spaniola, germana, in care sa le prezentam inchisoarea, drepturile si obligatiile pe care le au aici". In anul 2000, 11% dintre detinutii aflati in inchisorile din Norvegia erau straini. In 2011, procentul a ajuns la 33%. Stig Meisler Storvik avertizeaza: "Pana in 2020 se va ajunge la 40% straini in inchisorile norvegiene daca regulile curente (atat cele norvegiene, cat si ale spatiului Schengen) vor fi aceleasi si peste noua ani".
Cel care ne-a numit "mancatori de sobolani", sanctionat de norvegieni
Ambasadorul Romaniei la Oslo, Daniel Ionita, ne-a declarat: "In urma incriminarii facute tiganilor ca s-ar hrani cu caini si sobolani si ar trai ca «porcii», opinia publica a luat atitudine si cere ca Hauger sa demisioneze, pentru ca si-a depasit atributiile". Jan Hauger, "ruskegeneralen", adica seful unei organizatii voluntare ce se ocupa de curatenia orasului Oslo, este cel care a dat declaratiile ce au stat la baza articolului.
Jurnalista Inger Anne Olsen scrie in cotidianul Aftenposten despre acest fapt si aminteste ca Reza Resaee, ce face parte din consiliul orasului Oslo, a spus ca primul lucru pe care il va supune atentiei noului consiliu va fi declaratia lui Hauger despre tigani. Reza Resaee a mai declarat ca "oameni ca Jan Hauger nu au ce cauta in Oslo". Jurnalista scrie in finalul articolului ca respectiva organizatie ar trebui sa-si faca datoria si sa curete orasul Oslo. De gunoi, nu de oameni.
Intr-o zi ploioasa, in parcul Viggeland, am auzit-o pe femeia ce canta la acordeon implorand atunci cand m-am apropiat de ea: "Hai, mama, hai..."
