Romanii pun gaz mai bine ca italienii

Pe Via Albeti din Milano, romanii nostri care pun gaz si apa lucreaza mai bine decat italienii, si asta pen-tru ca, daca esti pe meleag strain, trebuie sa fii de doua ori mai bun, ca sa nu aiba nimeni ce comenta.

Christian Silva/JURNALUL NATIONAL "MACARONAR". Daca fura de la italieni meserie, baietii pot castiga 12 euro pe ora

Pe Via Albeti din Milano, romanii nostri care pun gaz si apa lucreaza mai bine decat italienii si asta pentru ca, daca esti pe meleag strain, trebuie sa fii de doua ori mai bun, ca sa nu aiba nimeni ce comenta. Emil Pop este cel care i-a strans azi pe cei cincisprezece confrati la munca onesta. I-a educat in grai si meserie la firma unui italian. Aici si-au facut "stagiatura" tineri absolventi de liceu, padurari, muncitori simpli din Targu-Mures.

Mihai Suceava e din Targu-Mures si lucreaza cu Emil de prin 2000, de cand a dat Bacalaureatul. Emil nu ia pe oricine la munca, iar pe Mihai l-a verificat in prealabil, sa vada daca-i om de incredere ori ba. L-a trimis la firma prietenului sau, italianul, ca sa invete meserie.

IEFTIN, PASTE CU PAINE. Arhitectul Asti prefera sa isi ia ucenici romani pe care sa-i invete cum se branseaza la conducta de gaz si apa si asta pentru ca "italienii sunt lenesi", ar spune Emil Pop. "Firma respectiva are nevoie de personal. Pana nu de mult a lucrat cu o cooperativa unde se duc toti somerii italieni, dar ei sunt fara chef, nu pun mana pe matura, pe lopata. Vor sa conduca doar camionul. Nu au «voglia di lavorare»." Romanii, in schimb, merg pe incredere, sunt ieftini si dau randament. Mihai a stat la firma italianului cam trei ani, timp in care a invatat limba, meseria. "Daca te integrezi bine, poti evolua si castiga mai bine", spune Emil despre muncitorii sai. Printr-un parteneriat incheiat cu firma arhitectului, Emil le plateste pe timpul "studentiei" salariul romanilor, insa banii vin, de fapt, de la italian. Mihai castiga la inceput cam 5 euro pe ora. Acum a ajuns la 10 euro. I-a fost greu, mai ales cu mancarea lor, dar acum n-ar refuza specialitatile din branza si carne de porc. "Mancam paste cu paine, toti radeau, dar altfel nu le puteam manca deloc."

DE LA ZERO CU RESPECT. Pe Via Alberti picamerul e in actiune pentru cei sase care s-au specializat. Noua dintre ei invata meserie pe alta strada. "Italienii sunt primitori, cel putin in fata", este de parere Marcel, care s-a descurcat de minune patru ani la italian. "Daca ar fi trebuit sa vina un strain la noi in tara cu siguranta nu am fi stiut ce sa facem cu el, oare l-am fi acceptat printre noi cum ne accepta ei?". Inca din prima zi de Italia a fost indrumat cu grija si rabdare. Gresea mai mereu, nu intelegea limba, saritor era ca sa nu dezamageasca.

Marcel lucra intr-o fabrica de textile din Targul-Mures, cand a auzit printr-un amic ca Emil i-ar putea gasi servici. Nici n-a ezitat sa spuna "da" hotarat, desi "dorul de tara inca il roade". Fata cea mica, de un an si opt luni, a fost facuta asa, "intre deplasari", insa de cinci ani de cand e la Milano a luat-o de la zero cu tot. Si-a pus pe picioare apartamentul, nu-i mai lipseste nimic. "Ne mai certam noi aici, dar cand ajungi acasa totul se uita."

De aceeasi parere e si Doru Floroaia, care a lasat drujba de padurar din Gorj si a luat drumul Italiei in ’95, castigand putin la o pizzerie. Pe Emil l-a intalnit pe cand recicla gunoaie si de atunci se ajuta unul pe altul. Acasa si-a investit toti banii in terenuri, are vreo trei case la tara si, ca orice muncitor care lucreaza la Emil, isi doreste sa-si deschida o mica afacere. "In Romania nu te mai poti intoarce la munca, e prost platita. Mai bine iti deschizi ceva mic, dar stii ca e al tau." Aici Doru si-a botezat fetita, Alicia Izabela. Si-a cumparat o casa atunci cand italienii au dat legea pentru extracomunitari pe care o imparte in mod egal cu sotia, angajata la fabrica de conserve de tonno.

STAT IN STAT. Prin anii ’80, pe cand se afla la Reghin si lucra in industria carnii, Emil a cunoscut un grup de sase medici italieni printr-un amic roman. Zice ca a pastrat legatura cu ei prin ilustrate, iar in ’92 a trecut fraudulos in Italia, in munti, la Trento. A lucrat la cules de mere cu polonezii si cehoslovacii, gazduit in casa medicilor. Cu timpul, a fost pe rand om de ordine intr-o discoteca, muncitor in constructii, bucatar intr-o pizzerie. In ’93 s-a angajat la o fabrica de carne unde a reusit sa-l convinga pe sef sa-i faca actele. In ’97 a venit la Milano ca sa munceasca intr-o fabrica de cosmetice. Cu ajutorul amicilor sasi din Germania si-a deschis o firma de masini. Aducea autoturisme pe care le vindea mai apoi italienilor, la pret redus. Firma si-a schimbat profilul in urmatorul an, cand Emil s-a gandit sa restructureze apartamente. De la apartamente la gaz nu a fost un drum atat de lung. La inceput, mergea in gara centrala din Milano pentru a-si gasi muncitorii. Multi ani a lucrat doar cu moldoveni de peste Prut si romani ucraineni. Cand a venit "senatoriala" (n.r.: Sanatoria, lege pentru combaterea muncii la negru), in 2002, le-a facut acte, insa a renuntat la serviciile lor in scurt timp. "Voiau la un moment dat sa faca stat in stat, sa ma domine." Astazi aduce numai din partile lui oameni.

Christian Sliva/JURNALUL NATIONAL SEFUL. Emil Pop ii invata pe romani sa munceasca in stil european

JINDUL ITALIENILOR. Ca sa ajungi sa lucrezi pentru Emil trebuie sa fii recomandat, caci odata lucrand cu italienii nu-si pune cuvantul pentru "neseriosi, drogati si betivi, aroganti". Seriozitatea muncitorilor sai il face pe italian sa jinduiasca. Emil a avut de altfel diverse si repetate sicane din partea unor firme mari de gen. "Cine e romanul asta care ne-a luat noua lucrarile?!" Emil a castigat licitatia cu firma Thuga, reprezentantul E.on in Italia, fata de care va presta servicii timp de 12 ani. "Calitatea muncii noastre e asa, mai ingrata. Calitatea muncii noastre e ingropata in pamant", spune Emil, insa asta nu-i opreste pe cei de la primarie si politie sa ii viziteze zilnic la locul de munca, pentru a se asigura ca astupa ordonat asfaltul. "Ne cauta nod in papura, sunt presiuni." Problemele lui Emil cu italianii se tin lant de cand a venit in Milano. "E inexplicabil pentru ei sa vada romani care violeaza si nu le vine sa creada cand te vad pe tine cu o masina scumpa, imbracat bine, ca folosesti anumite expresii. «Ti va bene, ti va bene, hai fatto soldi.» Pentru ei ar fi bine sa ramai acolo, sa nu scoti capul, nu suporta asta." Chiar si in cercuri mai inalte Emil a auzit vorbindu-se astfel. E constient de faptul ca sunt destui care pangaresc, chiar a patit-o de multe ori cu romii. I-au furat o data, intr-o duminca pe cand lucra, aparatul de sudura, in valoare de 4.500 de euro. S-a dus sa-l recupereze. "Hai, sunt roman de-al vostru, cat costa la voi marfa furata, va platesc." Tiganii il vandusera. Carabinierii i-au recunoscut accentul si-au rezolvat cazul pe loc. "Conationalii tai ti l-au furat, de ce vii la noi?" Cand comisarul-sef l-a intrebat "de ce sunteti toti asa de hoti", n-a stiu ce sa-i mai raspunda, a zis doat atat: "Nu toti dom’le. Uite, eu lucrez duminica".

BAZA SI IGNATUL DE VARA

Baza este casa muncitorilor romani. Pe cand se ocupa cu redecoratul apartamentelor, Emil a facut langa magazia de scule camere muncitorilor. Le-a pus caldura, apa si astazi stau cam toti acolo. E mult mai simplu, spun baietii. Nu platesc chirie, nu dau bani pe transport, iar mancarea nu e o problema, caci la Emil se stie ca te vei simti mai tot timpul roman. De Sarbatori patronul scoate din buzunar bani pentru porci. Ii transeaza cu baietii si fac pomana porcului. Cheama invitati, fac carnati si caltabosi. Fiecare mai aduce de acasa cate ceva. Doru e un mare petrecaret cand vine vorba de porc, iar cei de acasa stiu, caci ii trimit lunar slana, vin, branza de burduf si moare de varza. "Pai, cum, daca nu e acritura aici!" Daca raman fara bautura, baietii si-au gasit o "hasienda" de unde cumpara vin italienesc, "dar cu gust asa, mai apropiat de al nostru". La baza dau cele mai tari petreceri, cand nu pleaca cu totii la restaurantul lui Florin, unde mananca pe saturate preparate de peste. Prin august, mai taie o data porcul, la "ignatul de vara". Atunci pun carnea in butoaie, ca nu cumva sa duca lipsa de mirosul de soric afumat.