Romantism - Gara pentru doi

O calatorie telenovelistica, dar interesanta cu trenul: toropeala, o fata cu pulover roz, un baiat, un martisor...

De ce se numeste "personalul" "tren de persoane" si celelalte nu? Eu sunt persoana? Eu cu ce merg? Cine, eu? Mai cumpara cineva CD-uri pirat cu "Gara pentru doi"? Afara e urat, cum o fi marea?

Noi vrem sa mergem cu rapidu’. Nu vrem dileme de genul "daca noi suntem persoane, atunci trebuie sa mergem cu personalul". Aici am folosit pluralul de majestate pentru ca: a) rapidu’ nu e tren de persoane, b) n-am fata de colet, c) n-am vazut grupuri de pinguini care sa zgarie febril geamul cu gherutele gandind sa cotaiasca vreo gaina care tusea pe peron. Deci nici persoana, nici marfa, nici bou = semizeu.

Intr-un vagon, nasu’ trage din tigare. In ciuda urii izvorate din civism, face atat de politicos smecheria cu "biletele la control" ca ma enerveaza si mai tare. Mi-a cazut si subiectu’. Si asa nu aveam. Asta ma face sa il urasc absolut.

Dupa ce ca suntem o mana de oameni in tren, toti vor intimitate. Nu-si respecta locurile de pe bilet, ci incearca sa gaseasca un compartiment gol. O entitate mare, unul dintre aceia care si-au dedicat viata ca sa le inspire celorlalti ceva, orice, oricum altceva decat sunt, a adoptat cea mai periculoasa figura de care e in stare. In asa fel cat sa nu isi doreasca nimeni sa stea cu el. Pentru ca doar simuleaza, figura sa crunta arata jalnic, parca i s-ar fi scurs fata de la caldura. Mai mimeaza o vreme si dupa ce trenul pleaca din gara, apoi adoarme, singur. Io zic ca asa si traieste.

Doua femei de etnie tuciurie trec cautand un loc sa-si resfire fustilii. Eram intr-un compartiment de clasa a doua, dar curat. Una zice ca e de clasa intai, si pleaca mai departe. Umilinta, strecurata in lantul ADN, face ca lipsa de belet sa le trimita unde e mai urat. Pai, daca tot n-ai d’ala, tot iei amenda, tot esti cum esti, mergi nene ca boeru’, cu a’ntaia, manca’t’as.

JET. Buna ziua. Stropiti? Stropim, Maria ta! Pana trece aviara

RURAL. Mergem, e cald, toropeala, se vorbeste rar. Un prasnel iureseste prin spatele nostru. N-apuc sa vad zvarluga ca a si disparut. Mai face chestia asta enervanta de vreo doua ori si m-asez la panda sa-l zaresc.

L-am prins! Titirezul are vreo 60 de ani. In ani rurali, mediu in care oamenii imbatranesc ca Fat-Frumos.

E imbracat frumos sau, ma rog, cu ce a avut el mai frumos, ca sa fim corecti si acuzati de smecherie ieftina de catre prosti. Dintr-o vointa nedeslusita a sortii a ajuns sa mearga, poate pentru prima oara in viata, cu rapidu’. Vrea sa se bucure pe de’a’ntregul de minunatiile pe care le ascunde fieratania. Face ture, nevrand sa scape nimicuta. Ar putea scrie acum un articol mult mai bun ca acesta.

MANDRIE. E cald in tren. Atat de cald ca mergem cu geamul deschis. Botonul de caldura face pe nebunul. Nasul nu mai apare. Fac ce face orice roman. Umblu la tabloul de sigurante din capatul vagonului si opresc arsita. Acum e bine. Sunt mandru ca sunt roman descurcaret.

Doi pusti cutreiera pe coridoare. Unul vorbeste tare si rade ostentativ, alalalt, mai scund, mai urat si mai neinspirat, doar hohoteste. Si ca sa compenseze, se freaca cat poate de discret, dar totusi sa simta si el ceva, de femeile de pe hol. Cosurile ii duduie, stand sa rabufneasca. Continuarea - in caseta alaturata.

Romantismul dracu’ si totusi... Cea mai frumoasa parte a calatoriei a fost o fata stearsa, dar altfel impresionanta, aproape telenovelica. O fata cu pulover roz, genul pe care il incurca mereu intre ele studentele caministe si pe care il mai deosebesc doar dupa numarul de spalari. A plecat o data cu noi din Bucuresti. A ajuns cu noi la Constanta, trecandu-si vremea cu SMS-uri, date de pe cel mai ieftin telefon de pe piata. Pe peron o astepta un baiat cu o fata cuminte. Dar ce a mai luat-o-n brate! Si cum a sarutat-o sub ochii nemultumiti si indiscreti ai unei cotoroante! Si cum a scos el un martisor dintr-o cutiuta de catifea rosie si i l-a dat! Ah! Si dupa doua ore, cand ne-am suit in trenul de intoarcere, fata era cu noi in compartiment. Casa de piatra si "Hai Rapidu’"!