Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Uciderea fara vina si fara judecata a cronicarului Miron Costin ramane, fara indoiala, una dintre cele mai odioase crime politice din cate a cunoscut istoria Moldovei.
Un drum de tara cu sanii si zurgalai, intre satul Barbosi si cetatea Romanului. "18 decembrie 1691. Un alai marunt si tacut vine dinspre sat, iar altul, naprasnic, de la Roman mai departe, dinspre asezarea de scaun a Iasilor. Cele doua alaiuri sunt fata in fata. Se privesc in ochi, indelung, un batran cu barba alba ca omatul, cu nasul acvilin deasupra caruia se arcuiesc sprancene stufoase si inca negre, si un vataf de aprozi cu chip fugar, incert, dar plin de necugetata rautate."Capul plecat sabia il taie
"Batranul coboara din sanie tinandu-si statura nalta si dreapta. Pulpana hainei de blana scumpa matura zapada, in timp ce slujitorul se apropie de el, cu pasi de vulpe, tinand sabia in stanga negricioasa. Vel aprodul Macri e venit de pe alte meleaguri si e slujbas pentru bani de aur, iar icoana de sfant a batranului nu-i tulbura prea mult sufletul. Doar un fior de teama ii tine treaza sintirea, teama ca nu va reusi, ca batranul nu se va supune, ca ostenii trimisi de domn sa-l insoteasca pe el, pe Macri, isi vor ineca sufletul de rusine si-l vor ajuta pe osandit sa scape. Dar nu, toate acestea nu se intampla, ci batranul boier isi leapada haina de blana scumpa in zapada drumului si il intreaba pe aprod, in vreme ce-si desface gulerul camasii de in brodata cu fir de Venetia: Porunca lui Voda? Da, cinstite logofete, porunca lui Voda! Si slujitorul izbeste cu sete in ceafa bland aplecata spre pamant. Si capul se rostogoleste pe drum. Batranul se numea Miron Costin".
Captiv in itele intrigii
Capul marelui carturar a cazut din porunca lui Voda Constantin Cantemir (tatal lui Dimitrie Cantemir), care a plecat urechea la uneltirile boieresti. Intr-un veac in care Moldova era apasata de jugul greu al Portii Otomane, reputatia de om cu mare autoritate in tara si cu puternice legaturi in Polonia i-a adus lui Miron Costin multi dusmani in randul boierilor moldoveni. Acestia nu mai conteneau sa-l calomnieze pe marele carturar - mare logofat la acea vreme - in fata voievodului. Si cum Miron Costin nu se sfia sa faca observatii critice chiar la masa domneasca recomandand "mai des cu paharele si mai rar cu oranduielile, ca birul tarii este iertat de Poarta si-i vrea sa-ti dai seama Maria Ta si nu-i putea", batranul Cantemir Voda devenea tot mai usor accesibil soaptelor.
Decizie luata la manie
Expeditia lui Sobieski in Moldova (1691), urmata de cucerirea Cetatii Neamtului si fortificarea ostilor poloneze la Suceava i-au indarjit si mai tare pe adversarii lui Miron Costin. Din cauza ca nu o data isi exprimase convingerea ca apropierea de Polonia este singura modalitate prin care Moldova poate scapa de jugul otoman, carturarul a fost banuit de complicitate cu dusmanii tarii. Intamplarea a facut ca, in aceeasi perioada, Cantemir Voda sa afle ca Velicico, fratele lui Miron Costin, cauta sa-l inlature de la domnie pentru a-i lua tronul. Intr-un acces de manie, Cantemir dadu sentinta capitala pentru fratii Costin. Slujitorii domnesti fura trimisi la Barbosi, in aceeasi zi in care Miron isi inmormanta sotia. Aveau ordin sa-l aresteze si sa-l omoare. Fara judecata sau probarea vinovatiei. Au intrat in camera mortuara si l-au luat de langa catafalcul pe care zacea sotia sa.
Fuga e pentru vinovati
Cronicarul Ion Neculce spune ca, in acele clipe, un slujitor credincios ii soptea: "Boierule, da-te prins, ca nu-i alt chip; vino cu noi afara, uite colo un cal, incaleca-l si fugi la Cetatea Neamtul". Dar "fuga sa la Neamtar fi adeverit banuielile de coniventa (n.r. - complot) cu Polonii. Hotararea eroica era luata. Miron Costin prefera sa moara nevinovat, indurand moartea de martir al patriotismului sau decat sa ramana incarcat peste veacuri cu ocara tradarii de patrie", spunea academicianul Ion I. Nistor. Capul lui a cazut in zorii zilei de 18 decembrie 1691 in zapada ce acoperea drumul dintre Roman si Barbosi. In aceeasi zi fatidica, sangele fratelui sau Velicico Costin a inrosit pamantul la Iasi... In zadar a regretat Constantin Voda fapta sa pripita, "plangand in fata boierimii si blastamand pe cine l-au indemnat de au grabit de i-au taiat", nota Neculce in cronica sa.
Material preluat din memorialul "Rosu de sange in iarna moldava", scris de Ioan Chindris, cercetator stiintific la Institutul de Istorie "George Barit" din Cluj
CV
Se naste Miron(ascu)
Costin, fiul hatmanului
Alexandru (Iancu) Costin
si al Elisaftei, nepoata lui
Miron-Voda Barnoveanul.
INEDIT
Academicianul Ion I. Nistor sustinea, intr-un discurs din 1941, ca este aproape imposibil ca batranul cu barba alba, al carui chip apare in cartile de istorie, sa fie Miron Costin. Singura reprezentare a carturarului apare pe icoana ctitoriala din biserica din Burdujeni (Suceava) si a fost descoperita de folcloristul bucovinean Sim. Fl. Marian. Pictura infatiseaza doi barbati impozanti, cu caciuli inalte pe cap, impodobite cu pene de cocor, prinse bine cu agrafe si perle. Ambii apar invesmantati in mantale lungi pana la pamant, luxos ornamentate, tivite si ingulerate cu blani de jder. Barbatul din dreapta, care inchina biserica, este batran, cu barba alba, iar cel din stanga, care participa la actul inchinarii, este mai tanar si are barba neagra. Sub chipul in miniatura al bisericii se gaseste inscriptionat in greaca: "Miron Costin, parcalab de Hotin, a afiorisit ( n.r. - a inchinat) aceasta biserica Manastirii Sfantul Pavel la 7172, adeca 1664". Sim. Fl. Marian a considerat ca portretul boierului batran cu barba alba, care inchina biserica, este al lui Miron Costin si asa s-a ajuns la raspandirea si popularizarea portretului cronicarului. Mai mult chiar, in aceeasi ipostaza, chipul lui Miron Costin a fost turnat si in bronz de sculptorul Vladislav Hegel, asa cum ni se infatiseaza el de pe piedestalul monumentului din fata Teatrului National din Iasi. "Privind insa mai de aproape icoana ctitoriala de la Burdujeni, este greu de admis ca din cele doua chipuri pe care ni le infatiseaza, chipul cel batran, cu barba alba, sa reprezinte pe Miron Costin, care, la data actului de inchinare nu avea decat 31 de ani, iar chipul tanar, cu barba neagra, sa reprezinte pe postelnicul Teodor Movila, ctitorul adevarat al bisericii inchinate si bunic al sotiei lui Miron Costin, care la anul 1664 nici nu se mai gasea in viata. Este deci cu mult mai aproape cu firea lucrurilor ca adevaratul portret al lui Miron Costin sa fie infatisat prin chipul cel tanar, cu barba neagra, de pe icoana ctitoriala de la Burdujeni ", sustinea Ion I. Nistor, in discursul sau publicat in Analele Academiei Romane din 1942. In plus, intr-un memoriu adresat Academiei Romane la 20 decembrie 1941, parintele Ioan Popovici, econom staurofor al bisericii din Teodoreni din targul Burdujeni, sustine ca deasupra capului ctitorului batran, care tine in mana stanga macheta bisericii, se afla inscriptionat, tot in greaca, "Voievodul Teodor Movila", iar deasupra ctitorului celui tanar, inscriptia "Voievodul Ioanid Movila" ( n.r.- fiul lui Teodor si socrul lui Miron Costin).
Memoria marelui carturar a fost cinstita de urmasii acestuia
Inmormantat initial alaturi de sotia sa in biserica din Barbosi, Miron Costin se odihneste acum la Iasi, in cripta unui monument ridicat in cinstea sa in Piata Teatrului. Unul dintre cele doua basoreliefuri care impodobesc soclul statuii reprezinta groaznica scena a arestarii lui Miron Costin de langa catafalcul sotiei sale decedate. Inscriptia de pe monument vesteste trecatorilor ca, prin contributie publica, s-a ridicat acel monument, sub care natiunea a depus cu evlavie cenusele aflate in mormantul familiei Costin din Biserica Branisteni (odinioara Barbosi), judetul Roman.
"Unde este frica, nu incape dragoste. (...) Fericiti sunt acei domni carora tarile lor slujescu din dragoste, nu din frica, ca frica face uraciunea, si uraciunea cat de tardziu tot izbucneste" Miron Costin
"Ca nu sunt vremile subt carma omului, ci bietul om subt vremi"
"Eu voi da seama de ale mele cate scriu", spunea carturarul Miron Costin, avand grija sa-si cumpaneasca gandul si scriitura. Cu toate acestea, operele sale reuseau sa-i scandalizeze marimile vremii tocmai datorita cugetarilor drepte cuprinse in ele. "La multi domni, mari sminteli au cazut din soapte sau nesfatuinte", nota carturarul umanist in operele sale. "O! Nesatioasa hirea domnilor spre latire si avutire oarba. Pre cat sa mai adaoge pre atata rahneste. Poftile a domnilor si imparatilor n-au hotar. Avandu multu cum n-ari avea nemica le pare. Pre cat-ii da Dumnedzau, nu se satura. Avandu domnie, cinste si mai mari, si mai late tari poftescu. Avandu tara, si tara altuia a cuprinde casca si asea lacomindu la altuia, sosescu de pierdu si al sau. Multe imparatii in lume, vandu sa ia alte tari s-au stransu pre sine. Asea s-au stransu imparatia lui Darie imparatu de Alexandru Machidon; vardu sa supuie tarile grecesti si toata Machidoniia, Darie au stransu imparatiia sa, de au cadzutu pre manule lui Alexandru Machidon. Asea imparatiia Cartaghinii vandu sa supuie Ramul, au cadzutu la robiia ramlenilor. Asea Piru-imparatul, vanda sa ia Italia au pierdut tarile sale", spunea Miron Costin. Cea mai celebra cugetare ramane insa aceea care parca descrie destinul sau: "Ca nu sunt vremile subt carma omului, ci bietul om subt vremi" ( FLORINA ZAINESCU )
