Rugăciuni ortodoxe, la Nisa

Nisa. Fabulosul oras de pe Coasta de Azur poate fi parcurs, la repezeala, in lungul Promenadei Englezilor sau, pe-ndelete, scotocindu-i viata retractila din cartierele aristocrate. In cautare de urme romanesti, descoperi nenumarate: de la "Hotel Negresco" la "Parcul Carol al II-lea", insa, nicaieri, nu vei intalni o biserica ortodoxa proprie, desi la Nisa si in imprejurimi exista o bogata comunitate de romani. Cand am vizitat-o, intr-un sfarsit de iunie, ca acesta, comunitatea ortodoxa romaneasca din Nisa se aciuase intr-o catedrala straina, unde slujeau, cu randul, mai multe culte. Si asta se intampla nu departe de una dintre cele mai cunoscute catedrale ortodoxe rusesti, construita de rusi pentru rusi, dupa modelul arhitectonic al celei din Piata Rosie, de la Moscova. Povestea acestui monument religios considerat a fi, pana nu demult (veti vedea de ce nu mai e asa) cel mai vizitat obiectiv turistic de pe Coasta de Azur, ei merita o pagina de revista.

Ridicata la sfarsitul anului 1912, la initiativa si pe cheltuiala tarului Nicolae al II-lea, catedrala e unul dintre simbolurile emigratiei albe rusesti de dupa 1917. Ea face parte din romanul de dragoste a orasului Nisa pentru colonia rusa, roman incheiat, brusc, anul acesta. Istoria ne duce in timpurile cand numerosi aristocrati rusi si membri ai familiei imperiale transformau Nisa intr-o capitala de iarna si cand flota rusa, cu acordul lui Victor Emmanuel II de Savoia, isi construia singura ei baza navala din Mediterana, la Villefranche. Dupa 1917, considerand ca Patriarhia rusa colabora cu bolsevicii lui Lenin, rusii ortodocsi din Nisa au cerut sa treaca la Patriarhia Constantinopolului; lucrurile acestea au functionat normal pana in 2006, cand Moscova a cerut retrocedarea catedralei din Nisa, pretextand ca Federatia Rusa este mostenitoarea de drept a terenului si a cladirii cumparate de ultimul tar rus.

Anul trecut, la capatul unui aspru si foarte mediatizat conflict, justitia franceza a transat cazul in favoarea statului rus. Un nou paroh, Nicolai Ozolin, de la Patriarhia Rusa, a fost numit in locul parintelui Gueit, care oficia sub obladuirea Patriarhiei de la Constantinopole. Unii observatori ai vietii religioase vad in acest conflict doua conceptii bisericesti opuse. Pe de o parte, o biserica a diasporei ruse, neinfeudata puterii politice. Pe de alta, o biserica ce se reconstruieste lent si care incearca sa-si reafirme influenta asupra Europei. Semne vizibile, imediat, ale schimbarii stapanilor sunt astazi inchiderea temporara a catedralei pentru vizitatori si anularea taxei de intrare de 3 euro, care asigura salariile preotilor. De acum inainte, banii vor veni de la Moscova, asigura noii proprietari rusi, care risca sa provoace, pentru prima data, antipatie la Nisa.