Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Făceam un interviu cu Ştefan Iordache undeva în prispa casei lui din comuna Gruiu, o casă păstrînd toate semnele casei ţărăneşti. În fundul curţii, Ştefan Iordache îşi reparase o odaie ţărănească avînd cuptor din lut şi o ladă de zestre ţărănească veche de 100 de ani. În jurul nostru mişunau pisicile pe care le îndrăgea, amintind pe undeva de vremurile lui Creangă.
Făceam un interviu cu Ştefan Iordache undeva în prispa casei lui din comuna Gruiu, o casă păstrînd toate semnele casei ţărăneşti. În fundul curţii, Ştefan Iordache îşi reparase o odaie ţărănească avînd cuptor din lut şi o ladă de zestre ţărănească veche de 100 de ani. În jurul nostru mişunau pisicile pe care le îndrăgea, amintind pe undeva de vremurile lui Creangă.
Îşi punea vin din strugurii storşi şi crescuţi în bătătura casei ţărăneşti pe care şi-o amenajase în comuna din preajma Snagovului şi vorbea simplu, stînd pe un scăunel de o şchioapă, scaune din acelea joase, ca în curtea ţăranilor olteni. Ofta şi parcă într-o teribilă premoniţie îşi rostea dorinţa cu mult timp în urmă, acum vreo zece ani, în timpul unei emisiuni pe care o făceam la Antena 1.
Rostea apăsat Ştefan Iordache: "Vreau să fiu îngropat în pămînt românesc, aici, în pămîntul de ţară al comunei, să crească pe mine iarbă românească şi să mă calce talpă de român. Iar cînd păşeşte românul meu peste mormînt să-şi amintească doar atît, aici stă un actor român, Ştefan Iordache". Era de o modestie tulburătoare. Înaintea fiecărui interviu te ruga să nu cumva să-l numeşti maestru, să nu cumva să i te adresezi cu marele actor, să-i spui pur şi simplu Ştefan Iordache. A jucat sute de roluri în teatru şi în film. L-a interpretat pe Richard al II-lea, dar a jucat şi rolul unui barman, a jucat rolul unui actor care-şi refuză asfinţitul drumului, dar a jucat cuceritor şi în muzical. "După ce joc şi un actor, şi un rege, şi un ziarist, şi un profesor băgat la puşcărie, adesea nu mai ştiu nici eu cine este Ştefan Iordache."
L-am întrebat cum reuşeşte să se scuture de personalitatea jucată în seara spectacolului de teatru, pentru ca a doua zi să îmbrace haina altui rol. M-a privit adînc în ochi şi s-a destăinuit: "Rămîn în teatru după ce se trage cortina, rămînem doar eu şi femeia de serviciu. Şi mă poartă paşii înapoi pe scenă, în sala întunecată şi pustie, unde rostesc o replică din piesă. Apoi mă întorc acasă pe străzile nopţii pustii şi încerc să mă scutur de rolul abia jucat. Iar acasă, în ceas de noapte, încep să învăţ rolul viitoarei premiere, pentru repetiţia de a doua zi de dimineaţă".
Într-o noapte nu a pătruns în toate subtilităţile unei replici şi i-a dat telefon prietenului său, alt munte de teatru românesc, lui George Constantin. N-a pregetat o clipă George Constantin, s-a îmbrăcat şi a venit în miez de noapte acasă la Ştefan Iordache, analizînd pînă în zorii zilei fiecare silabă a replicii din viitoarea piesă.
Tot aşa povestea într-o noapte Ştefan Iordache că nu putea căţeluşa sa să nască. Şi i-a dat telefon altui prieten uriaş, lui Amza Pellea, care a tras o cămaşă pe el şi a venit în viteza a cincea, cu Dacia, ducînd căţeluşa la veterinar, unde amîndoi marii actori au stat pînă în zori, cînd a putut să fete căţeluşa lui Iordache. Există atîta simţire românească în Ştefan Iordache, atîta mîndrie de român, atîta har şi dăruire, încît Ştefan Iordache nu poate muri niciodată.
