Săptămîna patimilor

În urmă cu 68 de ani, Uniunea Sovietică impunea României cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, printr-un ultimatum acceptat uşor de autorităţile de la Bucureşti.

 
Acest eveniment s-a datorat Pactului Ribbentrop-Molotov, semnat la Moscova pe 23 august 1939 de Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, teritoriile româneşti devenind monedă de schimb între cele două puteri dictatoriale. Respectivul pact a devenit activ la nici un an de la parafarea sa, după ce la 22 iunie 1940 maşina de război germană a înfrînt Franţa, aliata tradiţională a României. Astfel că, Stalin l-a anunţat pe Hitler că are de gînd să solicite României cele două teritorii, începînd o adevărată dramă a retragerii populaţiei şi armatei din Basarabia şi nordul Bucovinei.

 
APARIŢIE EDITORIALĂ. Regretatul scriitor Mihai Pelin s-a preocupat intens de acest subiect istoric de-a lungul carierei sale. În ultimele luni de viaţă, bolnav fiind, a lucrat “pe brînci” la reeditarea lucrării “Antonescu, mareşalul României, şi războaiele de reîntregire” (Veneţia, 1988), apărută de curînd la Editura “Compania” din Bucureşti cu titlul “Săptămîna patimilor (23-28 iunie 1940). Cedarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei”.

Putem spune că Mihai Pelin s-a documentat toată viaţa pentru această carte, deoarece evenimentul cedării nordului Bucovinei coincide cu momentul naşterii sale, familia lui retrăgîndu-se şi cunoscînd calvarul românilor ocupaţi de sovietici în vara anului 1940.

Cartea lăsată de Mihai Pelin înainte de a trece printre cei drepţi este o adevărată istorie locală, personajele sale fiind nu numai politicienii cunoscuţi ai timpului, ci şi oameni simpli – ţărani, mici funcţionari sau intelectuali – a căror poveste a aflat-o din arhive sau din conversaţiile purtate pe parcursul a zeci de ani cu bucovinenii săi.

 
“CUTREMURUL”. Vestea pretenţiilor sovietice faţă de Basarabia şi nordul Bucovinei a venit ca un cutremur peste locuitorii acestor provincii şi a conducătorilor vremii. Istoricii de ieri şi de azi surprind de obicei numai cele două ultimatumuri ale Moscovei din 26 şi 28 iunie 1940, fără a trata starea de spirit dinaintea acestui moment, oarecum previzibil după “căderea Franţei”, la 22 iunie 1940. Exact acest aspect l-a tratat în ultima sa carte Mihai Pelin, istorisind viaţa de zi cu zi a basarabenilor şi bucovinenilor – ţăranii erau ocupaţi cu munca la cîmp, elevii de liceu îşi susţineau Bacalaureatul, funcţionarii statului se “luptau” cu arşiţa verii. Însă deodată monotonia vieţii lor a fost ruptă de tot mai desele raiduri de intimidare ale armatei sovietice, care prevesteau ceva rău. Pe marginea Nistrului încep să apară tot mai multe decese accidentale – copii care se îneacă în Nistru, agricultori care sînt omorîţi de animalele lor de povară etc.

Pînă cînd la 26 iunie inevitabilul se produce – Moscova anunţă oficial guvernul de la Bucureşti că trebuie să se retragă “urgent” din Basarabia şi din nordul Bucovinei! În acel moment începe drama retragerii dezordonate a armatei, a funcţionarilor şi a populaţiei care nu dorea să înfrunte ocupaţia sovietică.