Scenarii si aliante

23 Aug 2004 • 00:00

EDITIE DE COLECTIE

Fortele ostile regimului Antonescu incearca sa se coalizeze in vederea iesirii din razboiul impotriva Natiunilor Unite. Intelegerea lor s-a dovedit a fi o intreprindere extrem de dificila.

DRAGOS CEPARU

Pe ultima suta de metri, la 20 iunie 1944, a fost adoptata Declaratia de Constituire a Blocului National Democrat. Din alianta faceau parte Partidul National Taranesc, Partidul National Liberal, Partidul Social-Democrat si Partidul Comunist din Romania. Alianta unor partide aflate dintotdeauna in competitie electorala contine si neobisnuitul acceptarii Partidului Comunist, un partid scos in afara legii in 1924 de catre aliatii de acum. Factorul catalizator al coalitiei a fost regele Mihai, care va organiza si legaturile cu Armata. "Regele a fost acela care a dorit aceasta unire a intregii opozitii", avea sa scrie si generalul Sanatescu, viitorul sef al guvernului dupa inlaturarea lui Antonescu. Voia si ca noul guvern sa nu fie catalogat drept un guvern regal. Responsabilitatea actiunii urma sa cada si asupra partidelor politice. "Un guvern de militari are aerul de dictatura a regelui si regele ramane prea descoperit", explica generalul Sanatescu, adaugand ca "aliatii ar dori un guvern politic, din reprezentantii tuturor partidelor, spre a fi reprezentata toata opinia publica."

SCOPUL COALITIEI. Declaratia de Constituire a Blocului National Democrat prevedea:

semnarea neintarziata a armistitiului cu Natiunile Unite in cele mai avantajoase conditii pentru tara;

iesirea Romaniei din Axa;

alianta cu Natiunile Unite;

inlaturarea guvernului antonescian si restabilirea regimului constitutional pe baza Constitutiei de la 1923;

asigurarea ordinii democratice si restabilirea pacii potrivit intereselor statului si poporului roman;

intrarea neintarziata in vigoare a acordului, cu obligatia pentru toti semnatarii sai de a actiona pentru realizarea scopurilor stabilite.

Componenta viitorului guvern se va dovedi o proba de netrecut. La 21 august, seara, regele inca mai astepta din partea liderilor politici mult-promisa lista.

PLANURI DE COMPLOT. Din declaratiile date in ancheta si in inchisorile comuniste de cei care constituisera Blocul National Democrat reiese ca actiunea de la 23 August trebuia sa se desfasoare in trei directii. Intai ar fi trebuit organizate manifestatii de strada contra regimului Antonescu. O alta directie consta intr-o actiune de convingere a regelui Mihai pentru schimbarea guvernului. In al treilea rand se planuia contactarea unor comandanti si ofiteri superiori din armata pentru a-i castiga in vederea incheierii armistitiului. In acest ultim scop, cei patru semnatari ai conventiei BND imputernicesc, la 17 august 1944, pe generalul Aurel Aldea sa semneze armistitiul cu URSS. Intentionau si solutia trimiterii acestui emisar roman peste liniile frontului, la Moscova.

"Mai in fiecare noapte ne intrunim discret in diferite case, pentru a lucra in detaliu actiunea interna in cazul cand se va pune in aplicare separarea de Germania", nota cu privire la acest plan in jurnalul sau generalul Sanatescu, la 22 iunie 1944. "In mod permanent, la aceste intalniri iau parte generalii Mihail si Vasiliu-Rascanu, col. Damaceanu, Buzesti, Styrcea, Patrascanu si Bodnaras. De acestia din urma am mare nevoie ca sa organizez muncitorii din fabrici, pe care contez sa-mi suplineasca lipsa de trupe."

In cazul in care complotul ar fi esuat, se facusera si pregatiri de emigrare a regelui si a celorlalti implicati in organizarea sa.

MANIU SI ALIATII. Din materialele aflate in arhive reiese ca persoana in jurul careia gravita responsabilitatea formarii coalitiei era Iuliu Maniu, presedintele Partidului National Taranesc.

Negocierile s-au impotmolit de mai multe ori din cauza lui. In primul rand, Maniu nu voia sa negocieze cu Partidul Comunist. Pe de alta parte, pretentiile comunistilor erau foarte mari. Dupa cum declara Mocsony-Styrcea, in viitorul guvern, din 23 mandate ministeriale, comunistii cereau trei departamente, plus trei subsecretariate.

Pentru ca o tara sa iasa din coalitia dusmana Aliatilor si sa trateze cu acestia era insa necesar acordul tuturor "celor trei mari" - Statele Unite ale Americii, Marea Britanie si Uniunea Sovietica. Ori, Stalin nu dadea "unda verde" tratativelor cu Romania decat cu conditia acceptarii comunis-tilor intre fortele interne cu care se negocia.

In decembrie 1943, serviciile speciale britanice parasutasera in Romania "Misiunea Autonomus". Membrii misiunii aveau sarcina de a-l convinge pe Maniu sa organizeze eforturile iesirii din coalitia nazista. Pana la debarcarea armatelor anglo-americane, din iunie 1944, in Normandia, Maniu inca spera in posibilitatea purtarii trativelor cu anglo-americanii in momentul in care acestia ar fi deschis un front de lupta in Balcani. Sperante desarte insa! Ofensiva armata aduce certitudinea ca din deciziile privind Romania nu vor putea lipsi sovieticii.

PLANUL LOVITURII. In februarie 1950, ca raspuns la intrebarea anchetatorului - "Cine a elaborat si a prezentat planul loviturii de stat din 23 August 1944?" - Patrascanu raspunde astfel: "Planul loviturii de stat eu l-am discutat cu generalul Sanatescu, trimis de rege, in mai 1944, in casa lui Safianu. Acolo am discutat trei ipoteze si ne-am oprit apoi asupra celei realizate, adica o lovitura in Bucuresti. Planul celor trei ipoteze a fost elaborat de mine si generalul Sanatescu, cu aceasta ocazie. Eram numai noi doi. La a doua intalnire au fost trimisi Buzesti si Styrcea, tot din partea fostului rege. Apoi s-a constituit o comisiune cu cativa generali. Sanatescu, Mihail, Damaceanu, Rascanu, la care a participat apoi si Bodnaras. Platforma politica a colaborarii in vederea loviturii de stat a constituit-o proclamatia citita de fostul rege in noaptea de 23 august, proclamatie scrisa de mine si aprobata de conducerea partidului. Conditii politice pentru perioada de dupa lovitura de stat nu au fost propuse participantilor, in afara de cele cuprinse in proclamatie".

TRATATIVE

La sfarsitul lui martie 1944, Barbu Stirbey a fost trimis la Cairo, cu acordul lui Ion Antonescu, pentru a contacta reprezentantii diplomatici ai Aliatilor. Misiunea sa era sa obtina ajutor militar impotriva germanilor si conditii mai favorabile pentru iesirea tarii din razboi. La sfarsitul lui aprilie, i se va alatura ca negociator Constantin Visoianu.

Stirbey a explicat ca Romania este gata sa iasa din Axa. Dorea sa stie insa care ar fi ajutorul aliat in respectivul moment. Brutalitatea represaliilor naziste in cazul unor defectiuni militare justifica prudenta liderilor romani.

REFUZ. Raspunsul Aliatilor soseste in aprilie. Romaniei i se cere capitularea neconditionta fata de URSS. In cazul acceptarii acestei conditii, diviziile romanesti urmau sa fie predate rusilor sau sa treaca la atacul trupelor germane. In al doilea caz, ar fi fost aprovizionate cu armament sovietic. Teritoriile romanesti pierdute urmau sa ramana in componenta Uniunii Sovietice. Transilvania insa, sau cea mai mare parte a ei, ar fi revenit Romaniei. Armata Rosie ar avea drept de trecere prin Romania. Tara va plati despagubiri de razboi. Ajutorul militar terestru solicitat de Maniu nu a fost aprobat. Au fost promise doar atacuri aeriene asupra unor obiective indicate de partea romana.

Conditiile din aprilie 1944 au fost respinse atat de Maniu, cat si de Antonescu. Debarcarea din Normandia, de la 6 iunie 1944, a dus la intreruperea negocierilor. Cum raspunsul Aliatilor in cazul indepartarii lui Antonescu n-a mai venit, coalitia democratica din Romania a trecut la fapte.