Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La trei luni de la găsirea în pădure a cadavrului preotesei din Creţeşti, strangulată, după ce urcase într-o maşină de ocazie, s-au mai descoperit scheletele altor două femei care, se pare, au avut aceeaşi soartă. Anchetatorilor din Vaslui li se creiona deja profilul unui criminal în serie.
CRIMINAL DE OCAZIE ● Maria BiRu a murit pentru că trenul nu circula
La trei luni de la găsirea în pădure a cadavrului preotesei din Creţeşti, strangulată, după ce urcase într-o maşină de ocazie, s-au mai descoperit scheletele altor două femei care, se pare, au avut aceeaşi soartă. Anchetatorilor din Vaslui li se creiona deja profilul unui criminal în serie.
În inima pădurii Mitoc din comuna Costeşti, la zece kilometri depărtare de cea mai apropiată localitate, un bărbat care tăia lemne a descoperit la câţiva metri de drumul forestier craniul unui om. A anunţat imediat Poliţia, iar oamenii legii au periat zona, scoţând la iveală un al doilea craniu şi mai multe resturi osoase răspândite pe o lungime de un kilometru. "Capul era într-o parte, membrele, în altă parte. Nici nu s-au găsit multe segmente din schelet. Dar acolo unde au fost găsite era pădure şi erau animale destule, porci mistreţi, vulpi. Femeile erau descompuse efectiv până la os (n.r. – deşi muriseră cu 2-3 luni înainte). Puteau ajunge aşa şi datorită condiţiilor meteo, dar şi pentru că erau animale pe acolo. Eu am văzut om mâncat de câine şi nu-i rămăseseră decât oasele pe faţă. Scheletele au fost clar dezmembrate de animale", specifică poliţistul care s-a ocupat de caz, Constantin Bărbieru. În afara faptului că pe craniu şi pe alte segmente osoase nu s-au identificat semne ale unor lovituri, prea multe despre cauzele morţii nu se cunosc. După luni de cercetări, anchetatorii au reuşit să identifice scheletele. Aparţineau unor femei despre care se presupune că făcuseră autostopul în ziua dispariţiei.
Maria Bîru, prima victimă, era o femeie straşnică. La cei 46 de ani ai ei se putea mândri că a făcut doi copii, că a ridicat o casă în Răchitoasa, Bacău, şi că ţine în spate întreaga gospodărie. La 28 august 2000 s-a hotărât să plece la o soră a ei în Vaslui: voia să ia nişte medicamente mai ieftine şi sora o putea ajuta. La şase şi un pic a ajuns la destinaţie, lucru confirmat de şoferul autobuzului, şi s-a grăbit apoi să ia trenul spre Bârlad. În ziua aceea trenul nu a mai circulat, au aflat rudele ulterior. Din acest moment, ce i s-a întâmplat femeii rămâne o taină.
Cert e că Maria Bîru nu are multe în comun cu celelalte trei victime ale presupusului criminal în serie, preoteasa din Creţeşti, Safta Ciubotaru şi Mioara Manea. "Femeia asta era total diferită de celalalte: mult mai în vârstă, mult mai corpolentă, mică de statură. Tot aşa, plecată la ocazie. E posibil să fi venit cu ocazia de la Berheci. Ori a venit pe bucăţi de la Berheci la Bârlad şi de la Bârlad a luat altceva spre Vaslui, ori a mers direct", face supoziţii poliţistul Bărbieru. Cronologic, Maria Bîru este prima din cele patru femei luate cu autostopul şi ucise. În afara hainelor, nici unul din lucrurile personale ale femeii nu a mai fost găsit. Nu există nici un martor şi nici un suspect.
SUFLET FÅRÅ LINIŞTE. Într-o casă săracă din Răchitoasa, Bacău, trăieşte unul din fiii Mariei Bîru. La aproape 8 ani de la moartea ei, nimeni nu s-a îngrijit să-i facă parastas sau să o îngroape creştineşte, fiul motivând că nu e convins că oasele găsite aparţin mamei sale. Sărăcia e un alt argument bun. Singura urmă a existenţei acestei femei e o poză mărită la rangul de tablou, ce tronează în una din camerele scunde ale casei bătrâneşti în care locuiesc fiul Mariei cu nevasta şi cei trei nepoţei pe care ea nu a mai apucat să-i cunoască. Iată ce îşi mai aduce aminte Liviu Bîru de atunci. "A treia zi de la plecarea mamei la sora de la oraş a sunat mătuşa din Vaslui că mama n-a ajuns. Noi nu ne-am alarmat că n-a apărut a doua zi, pentru că ne zisese: «Dacă nu reuşesc să mă întorc mâine, poimâine apar negreşit». După vreo 4 luni ne-a anunţat cineva că mama a fost găsită într-o pădure şi să venim la identificare. Avea la ea poşeta cu vreo 7 milioane înăuntru, un lanţ şi un inel. Astea n-au mai apărut."
O amintire de când avea 15 ani îl împiedică pe Liviu să creadă că acele oase aparţineau mamei lui. "În pozele pe care mi le-a arătat Poliţia, în 2000, craniul avea dinţii intacţi, dar eu am o amintire clară că am mers cu mama la dentist şi i s-a scos o măsea. Cum probe ADN nu s-au făcut, n-am certitudinea că acele oase erau ale mamei. Pentru că eu cred că e încă în viaţă, nici nu i-am scos certificat de deces."
ACEEAŞI SOARTÅ. Cea de-a doua victimă, ale cărei resturi de schelet s-au găsit risipite la 800 de metri depărtare de rămăşiţele Mariei Bîru, se numea Safta Ciubotaru, avea 30 de ani şi locuia într-un sat prăpădit de lângă Bârlad. Muncea sezonier în Turcia. La data de 10 octombrie 2000 plecase din garsoniera surorii sale din Bârlad să se intereseze la o agenţie de turism din Vaslui când se putea reîntoarce la muncă în străinătate. A luat ocazia din Bârlad. "S-a trezit pe la ora 7:00 dimineaţa, s-a îmbrăcat şi ne-a spus că pleacă la Vaslui cu treabă. Voia să scoată 1.500 de dolari de la bancă. Nu ştiam că o să ia ocazia", ne povesteşte fratele Saftei, Valerică Ciubotaru, de 25 de ani. Conform anchetatorilor, cel mai probabil victima a făcut autostopul în faţă fabricii de rulmenţi din oraş.
CU OCAZIA MORŢII. Rudele s-au tot consolat cu ideea că era posibil ca Safta să fi plecat, de fapt, direct în Turcia, deşi nimeni nu credea cu adevărat în varianta aceasta. Abia după trei săptămâni s-au gândit să anunţe la poliţie dispariţia. În decembrie, un frate şi o soră ai Saftei, erau 7 fraţi la părinţi, au fost chemaţi la poliţie pentru a vedea dacă hainele găsite în Pădurea Mitoc sunt ale Saftei. Cei doi au recunoscut îmbrăcămintea, dar şi dantura unuia dintre schelete, după cei doi dinţi de aur pe care sora lor îi avea pe maxilar. Ca şi la Maria Bîru, nici la Safta nu s-au găsit obiectele de valoare pe care le avea asupra ei, dar anchetatorii nu exclud posibilitatea ca ele să fi dispărut când cadavrele au fost mâncate de animalele sălbatice. Conform Elenei Ciubotaru, sora care a fost de faţă când Safta a plecat de acasă, victima purta în ziua dispariţiei o verighetă de jumătate de centimetru din aur şi un lănţişor de argint. Nici geanta Saftei nu a fost găsită. Şi în cazul acestei femei criminalul parcă a fost invizibil: nici un martor şi nici un suspect. "N-a putut nimeni stabili în ce maşină s-a urcat. Dacă se stabilea, eram chiar la autor", spune comisarul de poliţie Constantin Bărbieru.
Identificare
Comisarul Adrian Dumitrescu, şef Birou Urmăriri Inspectoratul General de Poliţie, explică procedura de identificare a unei persoane, în momentul în care ceea ce se mai găseşte din ea sunt doar fragmente osoase. "Cercetarea standard este următoarea: se face o verificare amănunţită la faţa locului, pentru a descoperi urme: chei, acte, îmbrăcăminte. De obicei aflarea hainelor e un mijloc, un indiciu ce poate duce la identificare, dar depinde de la caz la caz. Apoi se merge pe recunoaşterea de către rude a obiectelor găsite. De doi ani s-a introdus testul ADN, care se poate face la cererea familiei sau a procurorului de caz, dacă există indicii că ar fi vorba de omor. Testul se face la IML, e o procedură îndelungată, se pun oasele la macerat – durează, şi costă în jurul zecilor de milioane de lei.‘‘
Prezentare caz
Între 2000 şi 2004, patru femei au fost găsite moarte între Vaslui şi Bârlad. Toate plecaseră să ia ocazia şi au sfârşit strangulate sau sugrumate. La şapte ani de la prima crimă, criminalul sau criminalii se află încă în libertate. În Vasluiul anului 2008 autostopul a devenit un sport local. Zeci de femei singure aşteaptă în fiecare zi la "ia-mă, nene".
Orfani
Când a murit, Safta a lăsat în urmă doi copii. Bogdan avea 11 ani, iar surioara lui, Andreea, 8. Moartea mamei lor avea să schimbe total destinele celor doi. "Bărbatul ei murise cu o lună şi ceva înainte, avea o boală, nu ştiu cum se numea, îi apărea ceva pe piele, cred că era cancer. După ce a murit şi Safta, copiii au rămas pe drumuri", povesteşte fratele victimei, Valerică. Pentru că nimeni din familie nu se putea ocupa de ei, băiatul a fost dat la o casă de copii din Tulcea, iar fata – dusă la Bârlad, tot într-un centru de plasament.
Nu rataţi!
Citiţi mâine despre cea de-a patra victimă a strangulatorului care ucidea "la ocazie".
Citiţi şi:
