Se mai scriu maxime in zilele noastre?

Da! Şi ca mitul să fie demontat chiar din start, trebuie spus că există o singură persoană tănără care scrie maxime la noi in ţară. Daniela Bogdan a scris peste 2.000 de maxime. Exigentă cu ea insăşi, consideră că n-ar fi de publicat decăt un sfert dintre ele.

Picaturi de inţelepciune - sclipiri de adevar transpuse in cuvinte

Da! Şi ca mitul să fie demontat chiar din start, trebuie spus că există o singură persoană tănără care scrie maxime la noi in ţară. Daniela Bogdan a scris peste 2.000 de maxime. Exigentă cu ea insăşi, consideră că n-ar fi de publicat decăt un sfert dintre ele.

Cu toate că n-a urmat Facultatea de Litere, ci a terminat Dreptul, Daniela scrie maxime din copilărie şi este hotărătă să continue intreaga viaţă. In timp, acest obicei i-a devenit a doua natură. Să scrie, rescrie, le slefuieşte pănă exprimă in cuvinte alese ceea ce ea simte. N-a scris numai maxime, s-a preocupat indeaproape şi de poezie sau de proză scurtă, dar maximele o reprezintă cel mai bine. Cu toate că le scrie in primul rănd pentru sine, pentru că altfel nu poate, este la fel de important pentru ea ca ideea să fie inţeleasă şi de ceilalţi. Orice formă le-ar da, urmăreşte şi frumuseţea limbajului.

Ideea. Dacă multe maxime le-a scris intuitiv, in ultimii ani sursa de inspiraţie a fost propria sa experienţă de viaţă. Acum reţine şi intoarce din condei doar ce i se pare foarte frumos. "Ca să nu pierd ideea o scriu in forma in care imi vine. După aceea, mă străduiesc să o cizelez căt se poate de bine, ca să indeplinească trei criterii: să fie o idee căt se poate de nouă, să fie accesibilă, să fie transpusă intr-un limbaj frumos", explică Daniela Bogdan.

Modestie. Dacă n-aş fi intălnit această pesoană, de o modestie exemplară, aş fi răspuns, ca toată lumea, negativ la intrebarea "Mai scrie cineva maxime in Romănia?". In secolul vitezei, a te ocupa cu scrierea maximelor pare cel puţin straniu. Cine mai are timp de aşa ceva? In plus, perlele de inţelepciune sunt apanajul marilor gănditori din vremuri demult apuse. Inseamnă că eşti prăfuit de timp, gărbovit de ani, trecut prin viaţă şi poate inrăit de ea. La fel ca Toma Necredinciosul, n-am crezut pănă n-am văzut maximele pe care le-a creat Daniela Bogdan, un om tănăr şi talentat.

Prima maxima. La şcoală, ca fiecare copil, a scris pe diferite teme. "Intr-una din zile mi-a venit o idee care suna aşa: Dacă vrei ca oamenii să-ţi păstreze o amintire neştearsă trebuie să laşi un lucru deosebit." N-a lăsat acea idee să zboare aşa cum a venit, a aşternut-o pe hărtie şi i-a prezentat-o profesoarei de romănă. I s-a replicat că e maximă şi i s-a cerut sursa. "Aşa am inceput. Totul a venit din mine, de mică imi puneam probleme existenţiale", povesteşte firesc Daniela Bogdan.

Debutul literar şi l-a făcut in 1991, cu două poezii, in publicaţia Zona. Avea 15 ani, era la un liceu cu profil uman. Nu era la prima sa "ispravă", pănă in clasa a VIII-a la Gazeta de perete a postat regulat. In 1993 a infiinţat Chihlimbar, revista Liceului "Grigore Moisil" din Tulcea, unde au apărut maximele ei. "Revista era supervizată de o scriitoare cunoscută a judeţului, Nicoleta Voinescu. Ea mi-a spus că sunt bune şi a făcut selecţia acelor maxime care au şi fost publicate. Am continuat să scriu şi in facultate, au fost aproximativ o mie, am şi acum carneţelul", spune cu nostaligie Daniela.

DefiniŢie. Maxima este un proverb. Este o fărămă de inţelepciune, o sclipire de adevăr, pe care oamenii au transpus-o in cuvinte incă de la inceputul lumii. "Problema e că adevărurile omului sunt cam aceleaşi. Ce poate să fie nou? In vremurile noastre apar foarte puţine lucruri noi sub soare, dar poţi să scrii ce ai trăit tu. Tu poţi să scrii lucruri noi, ca formă şi conţinut, dar acelea sunt foarte puţine. De cele mai multe ori maxima se referă la o valoare, cum ar fi prietenia. Tu nu o vezi cum au văzut-o ceilalţi, o vezi altfel. Dar n-ai descoperit tu valoarea. Deci, dacă tu o vezi altfel şi reuşeşti ca intr-un stil original să o transpui in cuvinte, atunci ai mai scos la iveală o formă de inţelepciune. In concluzie, este un adevăr trăit de tine sau văzut la alţii, dar e zis intr-o formă originală. N-o să spui «Prietenul la nevoie se cunoaşte», o ştie lumea-ntreagă. Pentru mine asta se poate spune aşa: Prietenul este acel om care rămăne lăngă tine după ce toţi ceilalţi au plecat", exemplifică Daniela Bogdan.

Filozofia. "La nivelul fiecărui popor au apărut proverbele, care sunt extraordinare, dar ele sunt o creaţie colectivă şlefuită şi confirmată, ca valoare, in timp. Pe de altă parte, au existat minţi strălucite care au scris maxime, care sunt o creaţie intelectuală. La noi, cele mai valorase maxime, după Eminescu şi Iorga, ne-a dăruit Ţuţea", ţine să ea să precizeze. Daniela nu neagă credinţa in Dumnezeu, dimpotrivă, credinţa reprezintă o sursă de inspiraţie. Are mai multe maxime care se referă la divinitate şi la relaţia omului cu divinitatea. "Pilda talantului" este un reper esenţial in conduita ei artistică.

Stilul. In ceea ce priveşte stilul, Daniela Bogdan precizează: "Nu există o delimitare strictă in această privinţă, nu prea se ţine cont de stil. Condiţia esenţială a unei maxime este ca adevărul pe care tu il scrii să fie inţeles de cititor. De aceea maximele trebuie să fie accesibile oricui". Dacă la inceput se poate spune că a scris aforisme sau cugetări şi maxime in formă clasică, pe parcurs inclusiv stilul ei s-a modificat. A fost o evoluţie firească, intr-un stil care o defineşte ca om. Sunt elemente imprumutate din cotidian, trăite şi trecute prin filtrul personal. Stilul in care nu s-au mai scris niciodată la noi maxime este haiku, pe care ea il apreciază in acest mod deoarece il consideră asemănator cu haiku-ul din poezie. Practic, cuvăntul sau sintagma inţială descifrează maxima. De exemplu: "Liniştea: criteriul".

Valoare. Căt de valoroase sunt anumite creaţii literare doar timpul poate decide, dar părerea unui expert in domeniu este mereu binevenită. O autoritate avizată in privinţa maximelor şi a proverbelor in Romănia este Ion Coja, conferenţiar doctor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. După ce a citit cu maxim interes creaţia Danielei Bogdan, rezultatul a fost acceptarea ofertei de a scrie prefaţa volumului acesteia. In cadrul interviului l-am intrebat ce anume l-a făcut să işi dea acordul.

Răspunsul a fost in parte surprinzător, dar cu atăt mai onorant pentru autoare. "Pentru că bănuiam că nu va găsi uşor un editor. In general, eu ii descurajez pe tinerii care aşteaptă o vorbă de susţinere. Dacă se iau după mine şi se lasă de literatură inseamnă că imi făceam un păcat cu ei dacă i-aş fi incurajat. Iar dacă au in ei flacăra talentului autentic, puţin va conta părerea mea! Mă bucur că dra Daniela Bogdan a perseverat. Inseamnă că are ceva de spus! Este un act de curaj să fii tănăr şi să dai sfaturi (pe care le crezi) pline de inţelepciune, grele de experienţa vieţii sublimată in cuvinte atăt de puţine... Mai este şi femeie autoarea! Maxime rostite de femei sunt puţine, sunt puţin consemnate, mai exact spus! Iată doar căteva din motivele pentru care demersul literar şi filozofic al Danielei Bogdan e sigur că va trezi mult interes."

Unicat. Domnul profesor ne-a mărturisit că nu mai există alţi tineri, in ţară, cu excepţia Danielei Bogdan, care să fie preocupaţi de contopirea de sens şi frumuseţe, de şlefuirea cuvintelor, pănă capătă greutatea vorbelor de duh. "Tinereţea este vărsta la care refuzi sistematic să primeşti sfaturi. «Iţi dau un sfat: să nu asculţi de sfaturile nimănui!» Este singurul sfat pe care tinerii il acceptă, amuzaţi."

Pentru a scrie maxime de valoare, specialistul subliniază necesitatea existenţei a cel puţin două calităţi: "Capacitatea de a te detaşa de văltoarea vieţii şi simţul umorului, al paradoxului. Un sfat care nu te scoate din monotonia găndirii comune nu are nici o şansă să fie băgat in seamă sau chiar să fie reţinut".

Haiku. Fireşte, inovaţia stilistică e un atu in plus pentru un autor. Maximele in stil haiku reprezintă, cu siguranţă, o singularitate novatoare in peisajul literar autohton. "Este adevărat că Daniela Bogdan imbină cu graţie şi inspiraţie cele două genuri, altminteri destul de inrudite la prima vedere. Maximele sale sunt in adevăr marcate de un anumit lirism, pe care eu il văd mai degrabă provenind din feminitate. Daniela

nu-şi disimulează feminitatea, aşa cum fac multe poetese. Nici nu se exhibă ca atare, cu violenţă şi ostentaţie, cum fac alte poetese. Ci este doar sinceră şi naturală. De aceea unele maxime sunt, de fapt, notaţii sau observaţii care consemnează unicitatea unei clipe irepetabile. Adică sunt mai mult poezie. Le putem numi şi haiku-uri", a subliniat specialistul.Â

Â

Garanţia. Profesorul Ion Coja dă asigurări că aceste cuvinte inţelepte "au valoare maximă de vreme ce sunt maxime!... Mereu alta, in funcţie de cititor. Fiecare ii va da altă notă! Eu vă garantez că fiecare lectură, fiecare recitire va pune altă notă pe textele drei Daniela". Aşa cum ii plăcea lui Nichita Stănescu să spună, Facultatea de Litere este facultate de recitire! "Noi, filologii, recitim cărţi! Abia aştept s-o recitesc pe Daniela Bogdan. N-am mai văzut-o de ani buni." Să sperăm că atunci cănd maestrul şi tănăra scriitoare se vor reintălni manuscrisul va fi deja in tipografie.

Optimism. Pănă acum, vorba domnului profesor, un editor dispus să scoată acest volum de maxime nu a fost uşor de găsit. Din păcate, propunerile de finanţare s-au dovedit a fi doar vorbe-n vănt. Cu toate acestea, autoarea este increzătoare. Ea este convinsă că mai există iubitori de cultură care să aprecieze frumuseţea unei maxime. Daniela Bogdan deţine flacăra talentului autentic, dar oare mai sunt cititori care să se "incălzească" şi să impartă şi altora din această bucurie aparte?

Nici măcar frumuseţea interioară nu are termen de garanţie!

Adevărul nu este ceea ce descoperi, ci ceea ce recunoşti.

Inţelepciunea este un lucru rar. n Feriţi-vă de capcana propriei voastre eleganţe!

Vine o vreme, a ta şi numai a ta, cănd concesiile pe care le-ai făcut altora nu ţi le mai poţi ierta ţie!

Slăbiciunile nu ocolesc pe nimeni. Vituţile - da!

Credinţa in Dumnezeu s-a invechit. Acum se poartă boala psihică.

A judeca pe cineva inseamnă a nu-l inţelege.

Inţelepciunea fără suferinţă nu există! Suferinţa fără inţelepciune, da.

Este păcat că, uneori, ne irosim frumuseţea cu oameni care nici măcar nu au noţiunea ei...

M-am săturat să simt viaţa pe pielea mea şi să o văd cu ochii altora!

Eu? Un pachet de oase care iubeşte.

In dragoste nu există tentativă.

Cel care are sufletul rupt să-şi păstreze măcar mintea intreagă!

Păcatele noastre ni se par mai mari la alţii!

Cine dispreţuieşte certarea alungă, de fapt, iubirea.

Nobleţea este lucrul cel mai firesc din lume! Şi cel mai greu de găsit...

Este un curaj să-i cunoaştem pe alţii, este o tragedie să ne acceptăm pe noi!

Frumuseţea fizică nu este meritul tău, frumuseţea interioară - da.

Ţi se pare că ai ieşit pe această poartă cănd, de fapt, intri. Deasupra scrie: dezamăgire.

Să fie reciprocitatea afectivă un lucru firesc sau doar o simplă iluzie?

Cănd omul rupe relaţiile cu Dumnezeu, atunci apare depresia.

Compromisul este o cheie.

Dar nu ştii pentru ce poartă.

Erudiţia nu este şi o dovadă de caracter!