x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Securitatea, pe urmele muribunzilor

0
Autor: Mihai Pelin 19 Iul 2007 - 00:00
Securitatea, pe urmele muribunzilor


In septembrie 1951, Tribunalul Militar al Capitalei a judecat procesul diplomaţilor şi clericilor catolici de la Legaţia Italiei la Bucureşti. Aceştia au primit pedepse drastice, fără a avea dreptul la un recurs corect. Dintre condamnaţi, parohul Pietro Ernesto Clemente Gatti a ajuns intr-o stare critică de sănătate, iar in aprilie 1952 regimul i-a dat voie să plece in Italia. Securitatea l-a urmărit "operativ" pănă la Curtici, deşi era pe patul de moarte.


La 10 şi 11 septembrie 1951, din partea Legaţiei Italiei, la procesul in care erau implicaţi parohul Clemente Gatti şi funcţionarul Eraldo Pintori au asistat Adriano Revel şi Altieri Zanvettor. La 13 septembrie au fost prezenţi in sala de judecată Giuseppe Puri Purini şi Vicenzo Di Martino, dimineaţa, şi Gaetano Squisito, in şedinţa de după-amiază. La 14 septembrie au asistat la dezbateri Giuseppe Puri Purini şi interpretul său, Vicenzo Di Martino. La 15 septembrie au revenit in acelaşi rol Giuseppe Puri Purini şi Altieri Zanvettor. In sfărşit, la 17 septembrie 1951 a fost emisă de completul de judecată şi sentinţa-minută nr. 1228, semnată de generalul Alexandru Petrescu, preşedinte, coloneii Lascăr Petrovici, Ioan Petreanu şi Nicolae Grigore, şi locotenent colonelul magistrat Aurel Casandra, in calitate de membri.


JUSTIŢIE ASPRĂ. Pedepsele i-au uluit, pur şi simplu, şi pe acuzaţi, şi pe avocaţi, şi pe asistenţii din partea Legaţiei Italiei. Le transcriem aici in ordinea legitimată de document: episcopul Augustin Pacha - 18 ani de temniţă grea; parohul Clemente Gatti - 15 ani de temniţă grea; funcţionarul Eraldo Pintori - muncă silnică pe viaţă; Iosif Schubert, episcop de Bucureşti, hirotonisit clandestin - temniţă grea pe viaţă; Iosif Waltner, directorul cancelariei episcopale de la Timişoara - 15 ani de muncă silnică; Adalbert Boros, episcop de Timişoara, hirotonisit clandestin - muncă silnică pe viaţă; Johannes Heber, secretarul Episcopiei din Timişoara - 12 ani de muncă silnică; Gheorghe Săndulescu şi Lazăr Ştefănescu, animatorii Partidului Social-Creştin - muncă silnică pe viaţă, şi pentru unul, şi pentru celălalt; şi medicul Petre Ţopa - 10 ani de temniţă grea. In patru zile, condamnaţii aveau dreptul să facă recurs şi chiar l-au făcut. La 18 septembrie 1951, deci inainte de judecarea recursului, sentinţa a apărut in Scinteia, cotidianul oficial al partidului comunist, cunoscut atunci sub titulatura de Partidul Muncitoresc Romăn. Recursul a fost luat in consideraţie de instanţa Tribunalului Militar Bucureşti abia la 14 decembrie 1951. Şi a fost respins.


Şi lucrurile nu s-au oprit aici. In documentele ei cu circulaţie secretă, Securitatea recomandă Ministerului romăn al Afacerilor Externe să solicite rechemarea la Roma a diplomaţilor şi funcţionarilor italieni Giuseppe Puri Purini, Antonio Spinedi, Enrico Paris, Eduardo Squisano, Leo Giacomello şi Giovanni Lanzutti şi a altora, cu toate că unii din ei deja părăsiseră ţara. In schimb, la 26 septembrie 1951, aceeaşi instituţie informativă şi represivă comunica lui Grigore Preoteasa, ministru adjunct al Afacerilor Externe, că nu avea nimic impotrivă să se prelungească viza de şedere in ţară pentru Aruistide Giulianelli, Altieri Zanvettor, Pietro Bellina, Natale Zoldan şi Oddo Bontempi. Ciudat, deoarece patru din ei, pănă in urmă cu căteva săptămăni, figurau pe lista spionilor din reţeaua pasămite coordonată de Legaţia Italiei. Şi Altieri Zanvettor, intr-adevăr, va rămăne la Bucureşti pănă la eliberarea parohului Clemente Gatti din inchisoare. Problematică era numai situaţia lui Pietro Sturoni, născut la 23 iunie 1897, la Avio, Trento, Italia, paznic la cimitirul militar italian de la Ghencea, şi Giacomo Oleva, paznic de noapte la imobilul Legaţiei italiene din str. Arhitect Ion Mincu nr. 12. Pănă la urmă, se pare că au avut un oarecare noroc şi nu au fost declaraţi spioni.


"OBIECTIVELE" SECURITĂŢII. La 11 octombrie 1951, o notă a Securităţii romăne consemna situaţia de ultimă oră din cadrul Legaţiei Italiei şi mişcările in perspectivă ale membrilor ei. Erau plecaţi in concediu, in patrie, dactilografa Emma Spagnoli, in curs de transferare la Stockholm, in Suedia, şi Enrico Paris, care va rămăne la Roma, la dispoziţia Ministerului italian de Externe. Giuseppe Puri Purini urma să plece din ţară atunci cănd ar fi venit din Italia cel desemnat să-l inlocuiască. Familia sa se pregătea să plece la Roma peste două-trei zile. Eduardo Squisano era transferat la Tripoli, in Libia, iar Aristide Giulianelli trebuia să plece din Romănia pănă la 15 octombrie 1951. Funcţionarul Monaci Galliano era transferat la consulatul de la Bordeaux, in Franţa, Leo Giacomello la consulatul din Salonic, in Grecia, Antonio Spinedi la Legaţia Italiei de la Ankara, in Turcia, iar Vito Alvaro Beltrani la consulatul italian din Seattle, in Statele Unite. Din alte documente ale Securităţii rezulta că agenţii ei capturaseră din interiorul legaţiei un buletin conţinănd textul Convenţiei de Armistiţiu incheiată intre Puterile Aliate şi Romănia, la Moscova, in noaptea de 12 spre 13 septembrie 1944. Era un document publicat in ziarele romăneşti şi rămăne de neinţeles de ce Securitatea il considera o captură de soi. Din alt document al Securităţii se putea inţelege că, de căteva luni, era interceptată corespondenţa dintre eleva Dana Crivăţ din Bucureşti şi fiul lui Bruno Manzone, student la medicină la Roma. Faptul că un temut serviciu represiv şi informativ ajunsese să-şi piardă timpul ocupăndu-se de un amor juvenil era simptomatic. Cum se va dovedi şi in viitor, multe acţiuni ale Securităţii purtau marca demenţei pure.
Din alte documente emise atunci, in octombrie 1951, se devoalau şi intenţiile din perspectivă ale Securităţii. Cei ce erau rechemaţi in Italia sau transferaţi la alte legaţii şi consulate, locuiau la Bucureşti pe străzile Popa Tatu nr. 1, Nicolae Iorga nr. 22, I. C. Frimu nr. 5, Alecu Constantinescu nr. 60, Minotaurului nr. 54 şi Aleea Mitropoliei nr. 5. Or, după scandalul declanşat in jurul Legaţiei Italiei, Securitatea solicita Ministerului Afacerilor Externe rechiziţionarea locuinţelor respective şi plasarea noilor diplomaţi şi funcţionari aşteptaţi din Italia intr-un singur bloc cu apartamente, pus la dispoziţie de Oficiul pentru deservirea corpului diplomatic. De ce aşa şi nu altfel? "Pentru a se putea instala din timp in aceste apartamente tehnică operativă." Era vorba de microfoane, fireşte, aceasta fiind tehnica operativă de vărf de care dispunea Securitatea atunci.


IZOLARE. După pronunţarea sentinţei, timp de aproape şapte luni, parohul Pietro Ernesto Clemente Gatti nu a putut fi abordat de nici un reprezentant al Legaţiei Italiei. Şi se poate subinţelege ce stări de spirit a traversat deţinutul in tot acest răstimp. Abia la 9 aprilie 1952, ministrul Alberto Calisse, insoţit de Altieri Zanvettor, a primit autorizaţia să-l viziteze pe preotul condamnat, intre orele 11:25 şi 11:55, la penitenciarul bucureştean Văcăreşti. Din ianuarie 1952, Clemente Gatti se simţea tot mai rău, dar a recunoscut că medicul penitenciarului făcea tot ce stătea in puterea sa spre a-i atenua suferinţa. La intălnirea cu conaţionalii săi, a fost adus la vorbitor purtat de gardieni pe braţe. Era pe jumătate paralizat şi i-a spus ministrului italian: "Partea stăngă nu o mai simt deloc." Şi a adăugat: "Conaţionalii mei să intervină şi să ceară libertate pentru mine." Iar nota Securităţii care consemna scurta lor intălnire mai preciza: "Cei care l-au vizitat pe Gatti au rămas profund impresionaţi de starea sănătăţii sale şi, de căteva ori, au schimbat priviri semnificative in acest sens." Numai Securitatea nu se lăsa impresionată de nimeni şi de nimic.


In ziua imediat următoare, in urma unui aranjament italo-romăn survenit la un nivel superior, deasupra Securităţii, parohul Clemente Gatti a fost eliberat din detenţie, găzduit un scurt timp la Legaţia Italiei şi tratat provizoriu de medici convocaţi din oraş de Alberto Calisse. După ce s-a intremat căt de căt, a fost urcat intr-un tren cu destinaţia Viena, insoţit de doi curieri italieni, care indeplineau şi oficiul de infirmieri. In compartimentul alăturat, Securitatea a plantat doi dintre ofiţerii ei, in haine civile, care i-au supravegheat pe Clemente Gatti şi pe insoţitorii săi pănă la frontieră. In acte, parohul era tratat ca un personaj expulzat, dar era imobilizat pe o targă şi se zbătea intre viaţă şi moarte. Fiind de neinţeles ce putea să-şi imagineze Securitatea. Credea că parohul simula maladia de care fusese cuprins in detenţie? Se temea să nu sară din trenul in marş pentru a agita spiritele impotriva regimului comunist?


EXCES DE ZEL. La intoarcerea din misiune, unul dintre ofiţerii la care ne referim a inaintat superiorilor săi următorul raport, care spune totul despre mentalitatea din epocă a unei instituţii de tristă memorie: "Subsemnatul, locotenent de securitate Mihai Grigoraş, in seara zilei de 14/15 aprilie a.c., impreună cu tov. sublocotenent Stoica de la Serviciul 18, am supravegheat pe traseul CFR Bucureşti-Curtici pe numitul Clemente Gatti. Am plecat cu tovarăşul de la Serviciul 18 la Gara de Nord, la ora 24:00. Pe la ora 23:40 şi-a făcut apariţia o maşină Skoda de Cruce Roşie, din care a fost scos preotul Gatti, insoţit de doi tovarăşi (menţionez că aceşti doi tovarăşi au fost cunoscuţi de tovarăşul de la 18), care l-au adus in vagon. La sosirea maşinii de Cruce Roşie, şi-au făcut apariţia şi doi indivizi (probabil curieri), care au inceput să-l ingrijească. (Tot ce am arătat mai sus am aflat de la unul din cei doi tovarăşi care l-au adus, intrucăt noi am venit mai tărziu.) La orele 0:40, trenul a plecat. Noi ne-am instalat alături de compartimentul lui Gatti, iar curierii ocupau al treilea compartiment de noi. In tot timpul parcursului, preotul Gatti a gemut şi s-a zvărcolit, cerănd mereu apă. Curierii, din cinci in cinci minute, veneau in compartimentul lui Gatti, unde stăteau căte 5-10 minute şi-l ingrijeau, dăndu-i mereu să bea dintr-o sticlă, probabil apă minerală. Curierii nu s-au culcat aproape toată noaptea, l-au supraveghiat in permanenţă. De abia dimineaţa, pe la orele 4, cănd a adormit popa, s-au culcat şi ei circa o oră şi jumătate. In tot timpul căt popa Gatti gemea, curierii fumau ţigare după ţigare, fiind foarte ingrijoraţi de starea lui Gatti.
Aceeaşi atmosferă a fost pănă in staţia Curtici. In toate staţiile unde trenul se oprea, am ieşit pe culoar, uităndu-ne indiferenţi pe geam, fiind foarte atenţi şi la popă. In staţia Curtici ne-am dat jos, intrucăt au venit organele de grăniceri pentru controlul paşapoartelor. Am stat in staţia Curtici şi am supravegheat in continuu vagonul cu popa, pănă la ora 14:30, cănd a plecat. In tot timpul acesta, căt trenul a stat in
Curtici, curierii au stat numai in vagon, neavănd voie să coboare jos, fumănd la geam. Nu am semnalat nimic suspect pe tot parcursul drumului, in afară de cele arătate mai sus. Totuşi, cred că curierii au simţit că sunt urmăriţi, intrucăt erau foarte atenţi asupra noastră şi, mai ales in Curtici, unde nu mai era nici o persoană in vagon. La orele 16:30 am plecat la Arad. Locotenent de securitate Mihai Grigoraş." Ce s-a intămplat ulterior cu parohul Pietro Ernesto Clemente Gatti numai in Italia se mai poate afla.


HĂRŢUIRE. Chiar la 17 septembrie 1951, cănd a luat cunoştinţă de sentinţa impotriva soţului ei, Argilia Pintori a inaintat autorităţilor romăneşti, in numele lui, o cerere de graţiere. Cererea nu a fost luată in seamă şi nu a primit nici un fel de răspuns. Oricum, era de aşteptat ca Eraldo Pintori, după ce a fost condamnat, să fie lăsat in pace şi să aibă parte de linişte măcar in detenţie. Nu a fost să fie aşa. Adevărata lui hărţuire, mult mai săcăitoare decăt cea din timpul anchetei premergătoare procesului, a inceput la numai o săptămănă după ce a fost internat in penitenciarul Jilava.


La 25 septembrie 1951, colonelul Petre Petrescu şi căpitanul Mihai Niculescu, cu adresa nr. 141/4149, au cerut Direcţiei a VIII-a de anchete penale să-l supună pe Eraldo Pintori unor noi interogatorii, spre a obţine din depoziţiile lui, in primul rănd, un istoric cu date căt mai complete al Institutului italian de cultură din Bucureşti. Cum a luat fiinţă, din ce fonduri s-a intreţinut, care au fost directorii lui succesivi pe parcursul timpului, ce activităţi oficiale şi neoficiale desfăşurase, cine il frecventa şi ce ştia Eraldo Pintori despre vizitatorii lui, toate fiind chestiuni pe care Securitatea putea să le afle din arhivele Ministerului romăn al Afacerilor Externe. Nu trebuia să mai chinuiască şi să pună la incercare memoria unui biet deţinut.


Şi iată ce-i mai interesa pe cei doi ofiţeri: schiţa topografică exactă a Legaţiei Italiei şi a clădirilor anexe, in special a aceleia care servea drept sediu ataşatului comercial, cu subsol, parter şi etaj; schiţa locuinţei ministrului şi a lui Oddo Bontempi, valetul acestuia; sistemul de pază al legaţiei; indicaţii căt mai exacte, cu schiţe detaliate, asupra uşilor exterioare, a uşilor dintre birouri, a telefoanelor, caselor de bani şi fişetelor din legaţie; referitor la subsolul legaţiei, schiţele trebuiau să descrie toate intrările, birourile, ferestrele şi poziţia cazanelor de incălzire centrală; de la parter prezentau interes camera telefonistului de la centrală şi cea a paznicului, garajul, curţile din faţa şi din spatele edificiului, precum şi străzile spre care se putea ieşi din incinta legaţiei; in ceea ce privea etajul, se solicitau informaţii despre tot ce exista acolo, indicaţii precise despre cabinetul ministrului şi celelalte birouri, poziţiile dulapurilor, fişetelor, caselor de bani şi meselor din birouri, ale uşilor şi ferestrelor; amănunte despre tipologia caselor de bani din legaţie,dacă erau cu cifru sau fără cifru şi cine se afla in posesia cifrurilor şi cheilor lor; ce conţinea arhiva legaţiei, in general; date despre incuietorile din legaţie, exterioare şi interioare, dacă erau asigurate cu broaşte yale sau simple şi dacă aveau siguranţe speciale sau dacă erau cuplate la un sistem de alarmă sonor sau optic.


Era clar că Securitatea preconiza o pătrundere prin efracţie, nocturnă, fireşte, in interiorul Legaţiei Italiei, prin incălcarea statutului ei de extrateritorialitate. Insă documentele cercetate de noi nu atestă că un asemenea abuz ar fi fost săvărşit.




Diplomaţii italieni, sub ochii informatorilor



Prin informatorii recrutaţi din Legaţie, Securitatea supraveghea cu atenţie atmosfera şi starea de spirit din oficiul diplomatic italian. Sentinţa impotriva parohului Clemente Gatti şi a funcţionarului Eraldo Pintori ii consternase pe toţi diplomaţii şi funcţionarii. "De cănd cu procesul - raporta un informator, la 19 septembrie 1951 —, ministrul Alberto Calisse este intr-o aşa stare de furie incăt funcţionarii caută să nu apară in faţa lui. Dr. Giuseppe Puri Purini este şi el de o nervozitate grozavă şi bruschează şi el pe funcţionari." Aristide Giulianelli ceruse transferul la un oficiu diplomatic din altă ţară. La inceputul lui septembrie, Mario Bottazzi revenise singur din concediul petrecut in Italia, lăsăndu-şi soţia la Roma, semn sigur că nu mai voia să rămănă la Bucureşti. Antonio Spinedi, impreună cu Pietro Bellina, tratase la intreprinderea de mesagerie Sovromtransport expedierea automobilului său la Ankara.


Presupuneri



Părerile despre procesul ita-lienilor din 1951 erau impărţite. Antonio Spinedi aprecia că, "datorită destăinuirilor sale, Eraldo Pintori va fi judecat şi in Italia, pentru divulgarea unor secrete de stat, şi i se va confisca toată averea". Dimpotrivă, Antonio Revel considera că Eraldo Pintori fusese invinuit pe nedrept atunci cănd completul de judecată i-a imputat o absurditate; anume, faptul că fişele pe care le intocmise la Institutul italian de cultură ar fi fost rezervate celor recrutaţi ca informatori ai lui Bruno Manzone şi, implicit, ai Legaţiei Italiei. In lumea intreagă, institutele italiene de cultură procedau la fel, fişăndu-i pe cei ce le frecventau sistematic, aceştia fiind socotiţi drept prieteni ai italienilor. Iar Altieri Zanvettor era pornit cu deosebire impotriva lui Gheorghe Săndulescu şi Lazăr Ştefănescu, pe care ii definea drept nişte escroci. "Cu trei partizani - spunea şeful contabilităţii Legaţiei —, nu se putea răsturna un regim bazat pe mase".

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Statul i-a închis Elenei Udrea firma care a lucrat pământurile lui Băsescu

Statul i-a închis Elenei Udrea firma care a lucrat pământurile lui Băsescu
Galerie Foto Firma pe care Elena Udrea a înfiinţat-o, în anul 2013, care a lucrat, în arendă, terenurile pe care Ioana Băsescu le-a achiziţionat în localitatea Nana, judeţul Călăraşi, a fost închisă de Tribunalul...

Povestea omului care a făcut din modă un show planetar

Povestea omului care a făcut din modă un show planetar
Galerie Foto Creatorul de geniu, personajul enigmatic şi designerul plin de vervă creatoare, Karl Lagerfeld, a plecat din această lume marți, la vârsta de 85 de ani. Stilistul şi fotograful cel mai cunoscut din lume, directorul...

Firma din Ploieşti s-a împrumutat la bănci înainte de a plăti avionul privat pentru Jakarta

Firma din Ploieşti s-a împrumutat la bănci înainte de a plăti avionul privat pentru Jakarta
Galerie Foto Compania Conti SA Ploieşti, care a plătit, la cererea lui Sebastian Ghiţă, în aprilie 2011, mare parte din contravaloarea cursei aeriene a Ţiriac Air, pentru aducerea din Indonezia a lui Nicolae Popa, s-a...

Martin Sodomka, de la inginer, la scriitor de cărţi pentru copii

Martin Sodomka, de la inginer, la scriitor de cărţi pentru copii
Oare cum se construieşte un automobil? Doi prieteni, şobolanul Arnie şi vrăbioiul Bill, îi învaţă pe cei mici care sunt piesele din care e compusă o maşină. Povestea a fost imaginată de scriitorul ceh Martin...

De ce fetele sunt predispuse la deviaţiile de coloană

De ce fetele sunt predispuse la deviaţiile de coloană
Părinţii se îngrijorează şi dau fuga la medic cum li se pare ceva nelalocul lui în coloana copiilor, la picioruşele micuţilor. Unele alarme sunt nejustificate. Interviu cu profesor doctor Mihai Jianu,...

Operaţiunea “Jakarta”. Cum a ”lucrat”  Kovesi, în aceeaşi zi, şi extrădarea lui Popa, şi arestarea lui Vîntu

Operaţiunea “Jakarta”. Cum a ”lucrat”  Kovesi, în aceeaşi zi, şi extrădarea lui Popa, şi arestarea lui Vîntu
Galerie Foto Dosarul în care Laura Codruţa Kovesi este acuzată de luare de mită, abuz în serviciu şi mărturie mincinoasă devoalează modul în care operaţiunea “Jakarta” a fost pusă la punct şi fabricată, cu scopul...

Suspecta Kovesi, la un pas de suspendarea din magistratură

Suspecta Kovesi, la un pas de suspendarea din magistratură
Laura Codruța Kovesi, urmărită penal de Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție pentru fapte deosebit de grave, legate de modul în care a fost finanțată aducerea în  țară, în anul 2011,...

Darius, micul filantrop care i-a cântat lui Dalai Lama

Darius, micul filantrop care i-a cântat lui Dalai Lama
Galerie Foto Darius Condurache (11 ani) este un tânăr saxofonist şi pianist român care cântă la diverse evenimente organizate pe teritoriul Marii Britanii, în general cu scop caritabil, debutul în cariera sa făcându-l în...

Scamatorie marca Mircea Băsescu: Din datornic la stat, să transformi statul dator la tine

Scamatorie marca Mircea Băsescu: Din datornic la stat, să transformi statul dator la tine
Mircea Băsescu, fratele fostului președinte Traian Băsescu, încearcă să pună mâna pe 1,1 milioane de lei de la stat, printr-o compensare a unei restituiri de TVA neefectuate de Direcția Finanțelor Publice cu...

Dan Voiculescu: Globalizarea forțată anulează personalitatea și creativitatea individului

Dan Voiculescu: Globalizarea forțată anulează personalitatea și creativitatea individului
Profesorul Dan Voiculescu vorbește, în cadrul unui interviu acordat jurnalistului Ion Cristoiu, despre presiunea globalizării forțate, ca efect al postcapitalismului. Dialogul, pornit de la lucrarea “Doctrina...

Respingerea cărnii şi a pâinii, semne în cancerul de pancreas

Respingerea cărnii şi a pâinii, semne în cancerul de pancreas
Cancerul de pancreas este o boală parşivă fiindcă durerile nu apar decât târziu, dar alte simptome anunţă totuşi instalarea acestei maladii maligne. Despre aceste semne explică profesor doctor Mircea Beuran, de...

Profesorul Dan Voiculescu: Trăim un moment de recalibrare politică și socială

Profesorul Dan Voiculescu: Trăim un moment de recalibrare politică și socială
Interviu eveniment acordat de profesorul Dan Voiculescu renumitului jurnalist Ion Cristoiu. Profesorul Voiculescu trage un semnal de alarmă: capitalismul devine din ce în ce mai puțin sustenabil, iar planurile pentru...

Sechestrul penal pe moșia lui Băsescu, menținut de instanță. Afacerile omului din spatele fraudei cu terenuri prosperă

Sechestrul penal pe moșia lui Băsescu, menținut de instanță. Afacerile omului din spatele fraudei cu terenuri prosperă
Galerie Foto Ioana Băsescu, fiica cea mare a fostului președinte, Traian Băsescu, încearcă, fără succes, să radieze din cărțile funciare ale terenurilor agricole achiziționate în 2013, la Nana, a sechestrelor penale...

Hoda Barakat: Fac experimente pe personajele mele ca un om de ştiinţă nebun

Hoda Barakat: Fac experimente pe personajele mele ca un om de ştiinţă nebun
Hoda Barakat este o scriitoare libaneză de succes în întreaga lume. Locuieşte în Paris de mulţi ani însă scrie doar în arabă, limba de care s-a reîndrăgostit. Autoarea a fost recent în România să-şi...

Audit pentru angajați, de la distanță

Audit pentru angajați, de la distanță
Dezvoltarea tehnologiei a dus într-o nouă eră și domeniul HR, care beneficiază astăzi de foarte multe produse mult mai ieftine și mai rapide decât în trecut. Simpla abonare la un site în spatele căruia se...
Serviciul de email marketing furnizat de