x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Sfarsitul unui calau

Sfarsitul unui calau

27 Dec 2004   •   00:00

2004- ANUL JURNALUL NATIONAL
In 1999, Gheorghe Craciun, fostul comandant al penitenciarului de la Aiud, a fost adus in fata justitiei si acuzat de moartea a 261 de detinuti in perioada 1958-1964. Craciun a negat tot timpul ca ar fi vinovat. Cu putin timp inainte de a muri, fostul securist a incercat sa se disculpe intr-un ultim interviu. Tortionarul pretinde ca a fost drept cu detinutii pe care i-a avut in subordine.
ADRIANA OPREA, MARIUS TUCA

ILUZIA PUTERII. Gheorghe Craciun, in mijlocul subordonatilor, traind iluzia puterii absloute
DECONTUL DESTINULUI. Ultimele clipe de viata, duse intr-o saracie fara speranta

Jurnalul National: De ce ati fost retrogradat si trimis la Aiud?
Gheorghe Craciun: Am fost lucrat de un subaltern, dar nu mi s-a explicat, nu vreau sa intru in amanunte. M-a chemat ministrul si mi-a spus ca nu are multi directori de securitate ca mine. La Aiud, legionarii isi fac de cap, organizeaza revolta dupa revolta. Te duci acolo sa pui ordine. Am ramas fara vorbe. Mi-a spus ca nu ma duc acolo doar ca sef de penitenciar, ci si ca ofiter de securitate. "Du-te, studiaza, ne faci propuneri, iar noi te ajutam sa rezolvi problemele." M-am dus ingandurat. Nu imi placea.

Cine va erau superiorii de la Bucuresti?
De la Draghici am plecat la Pintilie. El m-a instruit. Pantiusa. Era un spion sovietic, avea consilier sovietic si ei fixau regimul in penitenciar, dupa cum era la ei, in URSS. Mi-a spus sa merg, sa intru in fiecare celula cu procurorul si sa spun: "Eu sunt directorul penitenciarului. Daca mai faceti semne, daca mai bateti la calorifer, daca mai faceti legaturi, va bat".

Ati avut sustinatori sau adversari in conducerea superioara a Partidului?
Unii direct, altii indirect. Cand am mers la Aiud mi-am stabilit, dupa un timp de studiu, trei prioritati: penitenciarul sa fie mai putin aglomerat, sa aduc mai multi doctori pentru cei 4.000 de detinuti, si sa fac munca informativa cu alti oameni decat cei de la MAI. Mi le-au aprobat. Am facut spital, cu chirurg, internist, radiolog, cu laborator.

"N-avem nevoie de printi"

Din ce categorii sociale si politice erau detinutii?
Diferite. Dar aveam circa 40 de intelectuali. Eu ma ocupam de 4-5 dintre ei. Poetii Nechifor Crainic si Radu Gyr. Crainic s-a angajat sa scrie o carte, "Secta Ucigasilor", care sa demonstreze ca legionarii au peste 100 de crime individual. Poetii astia mentineau starea de spirit, moralul legionarilor: rugaciuni, spuneau ca vor veni americanii si poezii. I-am determinat, discutand cu ei, sa nu mai fie legionari. A fost o mare minune. Atunci am fost chemat la Comitetul Central. M-au intrebat ce metode folosesc, cum de am reusit. Le-am povestit si mi-au spus ca au ordin de la Gheorghiu-Dej sa afle ce imi trebuie, de ce am nevoie. Le-am spus ca, daca lucrurile merg bine, vreau sa pun legionarii la munca.

La scurt timp, Draghici a inceput sa umble prin tara. Organizasem fara aprobare doua camere. Intr-una bagasem pe unii dintre sefi si in alta vreo 200 alesi pentru munca pe baza unui chestionar, nescris, pe discutii. Unul a spus: "Nu vreau". Zic: "Cine esti tu?". "Printul Ghica." "N-avem nevoie de printi. Pleaca!" Si s-a dus inapoi, din celular in zarca. Altii au zis: "Si eu, si eu!". Ca aveam detinuti in celular si in zarca. Stiam ca printul Ghica e o piesa grea, a fost seful Sigurantei Statului. Am vrut sa il recuperez si am reusit definitiv pana la urma. L-am avut pe Petre Pandrea, care a fost coleg cu el la liceul militar, un mare pamfletist, penalist, filozof.

Metoda de baza: autocritica

Petre Tutea?
A fost de stanga in tinerete cu Pandrea. Cand am aflat, i-am luat pe amandoi. Am spus: "Maestre Pandrea, de ce ai fost condamnat?". "Pentru vorbarie." "Mie nu-mi spune de vorbarie. Ce-a avut procurorul general Alexe?" "Pai, ne-am injurat." "Cum?" "Eu am zis olteneste, el a zis ardeleneste." A spus vorbele, ca Pandrea nu avea economie la vorbe.

In ce-a constat reeducarea de la Aiud?
Iata in ce consta: "Parinte Ion Dumitrescu Borsa, de ce ai dat foc orasului Borsa?", intrebam eu, intre patru ochi. "Ca sa moara jidanii." "Si e bine? Vor da vacile mai mult lapte, va fi painea mai alba? E bine? Ai gresit!" "Dumitru Groza, ai omorat 64 de demnitari si ministri la Jilava. Ia gandeste-te ce ai facut!"

Isi faceau autocritica?
Da. Niciodata n-am crezut ca o sa ii schimb si ca o sa ii fac comunisti. Dar nici nu aveam interes.

Cu ce argumente ii convingeati sa isi faca autocritica?
Le spuneam ca ce au facut a fost rau.

Cum va explicati ca in acea inchisoare tinerii romano-catolici s-au convertit mai greu?
N-am avut oameni care sa spuna: "Nu vreau, nu fac". Nu am fortat pe nimeni si dupa un timp au avut alte conceptii.

De ce erau asa incapatanati?
Din 7.000 am avut 14 care au spus ca de cand a venit Craciun era urat si greu si mizerie si cutare. Si m-au bagat la genocid si la omor deosebit de grav. De ce?

Au murit multi detinuti de cand erati comandant. Traiesc fosti detinuti care spun ca luati masuri draconice. Ce spuneti de asta?
In articolele de ziare zice ca l-am omorat pe George Manu, rectorul Universitatii de la Aiud. Si intr-o zi a spus ca nu se simte bine, ca are o stare de indispozitie. A doua zi spune ca iar nu poate vorbi. A treia zi spune ca nu are pofta de mancare. Apoi Chioreanu i-a cerut plutonierului sa trimita un doctor. Iar plutonierul i-a spus: "Ce, esti avocatul lui? Sa ceara singur daca e bolnav". Peste doua ore au venit sanitarii si l-au dus pe Manu la spital. Peste o luna a murit de cancer. Mor oamenii si afara de cancer.

Nici un regret

N-au fost doar doua cazuri, au fost 138. 35 de cazuri de TBC, opt pneumonii, noua septicemii, 21 insuficienta hepatica si hepatita, doua anemii acute, doua sinucideri si un caz de psihoza depresiva.
E adevarat. Nu au murit cat am fost eu acolo.

A fost intre 1959-1964.
Declaratia lui Badica Ilie, in 1968, spune asa: ca pana intr-o anumita data nu se faceau inregistrarile mortilor. Iar in 1956 s-a schimbat la procuratura si s-a cerut sa se faca socoteala si sa se tina evidenta de acum inainte.

Erau oameni pe care ii admirati printre prizonieri?
Cum sa nu!

Ati simtit nevoia sa cereti iertare celor pe care i-ati pedepsit in puscarie?
Eu dadeam pedepse pe drept. Regret ca au avut suferinta, din greseala mea sau din cauza lor. Nu e nici unul mort din cauza mea. N-am batut, n-am chinuit, n-am impuscat pe nimeni.

FRUSTRARE
"Din 7.000 am avut 14 care au spus ca de cand a venit Craciun era urat si greu si mizerie si cutare. Si m-au bagat la genocid si la omor deosebit de grav. De ce?"
Gheorghe Craciun

JUSTIFICARE
"Eu dadeam pedepse pe drept. Regret ca au avut suferinta, din greseala mea sau din cauza lor. Nu e nici unul mort din cauza mea. N-am batut, n-am chinuit, n-am impuscat pe nimeni"
Gheorghe Craciun

"INFERNUL"
Horia Vintila descrie si calvarul zilnic al puscariasilor: "Regimul detentiei era foarte sever. De la desteptare - ora 5:00 - si pana la stingere - ora 21:00 - (lumina electrica nu se stingea insa pe timpul noptii) trebuia sa stam la marginea patului. Nu ne era ingaduit sa ne rezemam de perete. Daca eram surprinsi intr-o asemenea pozitie, care ne oferea cateva clipe de odihna, eram pedepsiti cu multe zile la "neagra", o celula fara lumina, unde stateai pe dusumeaua goala si cu ratia de hrana injumatatita".
×
Subiecte în articol: special n-am