Orasul de Sus, Orasul de Jos. Orasul vechi, orasul nou. Rupt in doua, dar cu un singur suflet cosmopolit. Cu parfum de istorie de opt secole si animat de un prezent respectabil, dar care, uneori, a crescut gaunos pe paginile trecutului. Aroma de absint, cantec de pian, fatade proaspete, pavaje noi, ganguri ponosite, praf de santier, asfalt gaurit.

Orasul de Sus, Orasul de Jos. Orasul vechi, orasul nou. Rupt in doua, dar cu un singur suflet cosmopolit. Cu parfum de istorie de opt secole si animat de un prezent respectabil, dar care, uneori, a crescut gaunos pe paginile trecutului. Aroma de absint, cantec de pian, fatade proaspete, pavaje noi, ganguri ponosite, praf de santier, asfalt gaurit.

Fara contur, ca niste naluci, se ridica umbrele negustorilor de odinioara, fosnesc matasurile vieneze din rochiile damelor, bocane surd trapul calestilor si se deslusesc, o clipa doar, clevetirile cofareselor venite sa-si etaleze boarfele. Iar pe inserat, la lumina felinarelor, parca auzi soptit fagaduintele de iubire, mincinoase, se zice, ale tinerilor dandi. Aici, pe Podul Minciunilor, mai mult decat in orice alt loc din Sibiu, te patrunde pana la piele picatura de esenta a orasului. Pe dedesubt, fosta Strada Fingerling innoada Orasul de Sus, al carturarilor, cu Orasul de Jos, al negustorilor. Aici secolele se leaga unul de altul si se amesteca in peisaj ca un sirag de matanii rotite de-o mana nevazuta.

MANDRIE ARDELENEASCA. Doar cateva voci si un tropait de tocuri metalice tulbura linistea, alungand visul. In micul burg decretat capitala este o zi de sfarsit de saptamana inghetata de soare. De oriunde imprejur, printr-un soi de empatie misterioasa, Sibiul te priveste asa cum il privesti si tu. Casele se uita la tine pe sub pleoape de tigla, blajin, cu doi ochi de pisica, amenintator, cu unul singur, ca un urias antropofag, cu cinci sau chiar cu mai multi deodata, veghind parca necontenit, ca miticul Argus, cel cu 100 de ochi. Din Evul Mediu si pana azi, "Ochii Sibiului" au vazut cum s-a scris destinul orasului. In Piata Mare, multe dintre aceste lucarne de pe acoperisuri au fost renovate, celelalte privesc insa chioras la viata cetatii. Sus, cladirile inalte care stau inlantuite umar langa umar, sprijinindu-se una de alta, respira in culori proaspete, din pavaj ard ochiuri de sticla, trei feluri de steaguri infoiate de vant flancheaza strazile: unul al UE, tricolorul si cel al Capitalei Culturale Europene Sibiu - 2007. In Orasul de Jos, doar o privire iti spune ca tavalugul renovarilor nu a trecut pe aici. Treptat, imaginile capata un aer ponosit, prin ganguri sunt ziduri care se scurg a tristete, colturile strazilor sunt ranjite de gropi. Pe la orele pranzului, Piata Mare e animata doar de un stol de porumbei motivati de o mana care le arunca graunte si de panoul publicitar ce anunta evenimentele culturale. Cativa trecatori merg agale, fara tinta. Din Piata Huet, trecand prin Piata Mica, pe sub Turnul Sfatului, apoi in Piata Mare si pe Corso, sa tragi cu tunul si nu pica 20 de oameni. O babuta senina si eleganta, cu palton lung si boneta, trece cu ceva cumparaturi in sacosa: "Sibiul a fost intotdeauna frumos, e cel mai frumos", zice.

Dupa cateva vorbe schimbate, tanti Maria ne si invita acasa. Nu putem acum!? Nu-i nimic, ne asteap-ta la vara! Sa ne povesteasca despre strada pe care a copilarit laolalta cu unguri si sasi, cu care a impartit de toate. Pe cateva strazi mai incolo, un magazin pitulat intre doua ganguri ne capteaza atentia. Locul e intesat de steaguri de toate marimile si culorile, vopsite sau brodate, de fanioane, ecusoane, sepci, catarge. Un batran care-si poarta cei 80 de ani cu patos iese sprintar din pravalie cu doua steaguri in brate: unul al Uniunii Europene, celalalt cu blazonul orasului. Ca asa se cuvine. "Suntem romani, suntem sibieni si acum mai suntem si europeni", rade. "Si e bine, sa stiti ca e bine asa. S-au mai facut si la noi strazile, centrul arata altfel… sunt si bube, da’ despre astea sa nu mai zicem. Stiti vorba aia… «Sa nu facem viitorul Sibiului cu romanul la piciorul podului?!»", zice susotit, facandu-ne complice cu ochiul si zambind sugubat. Tace apoi cateva clipe a cugetare, uitandu-se iscoditor sa priceapa daca noi am inteles ce a vrut sa zica.

LUMINI SI UMBRE. Spre seara, centrul se insufleteste, sibienii au iesit la promenada pe Corso. Orasul a capatat la orele astea ceva din farmecul vremurilor in care pe bulevard era o parada a femeilor frumoase si elegante care tintuiau privirile invataceilor scolilor militare. Te smulg din trecut bannerele Capitalei Culturale, steagurile si firmele luminoase. Undeva, un acordeonist boem intoneaza un vals vienez. Cafenelele isi aduna clientii.

Mergem spre orasul nou, pe strazi gaurite. Un hotel in renovare, altul in constructie, banderole de plastic, semn ca trebuie sa evitam zona. Farmecul care ne invadase se disipeaza o data cu lumina. Un pasaj pietonal ne teleporteaza direct in anii de "glorie socialista". Afise smulse, pavaj cariat, miasme. In fata unui fast-food, un calic sta avangardist cu o lopata in mana, racnind o manea. E noapte. Tinerii se indreapta in grupuri spre cluburi, de unde razbat inabusit pana in strada vibratii house. Cel mai cunoscut se gaseste undeva in Piata Mica. Pe amatorii de gen ii atrag aici DJ renumiti si chefuri cu tema.

E o zi obisnuita de sfarsit de saptamana. Sibiul isi traieste viata in ritmul lui firesc. Deocamdata, rangul de Capitala i-a adus prea putina rumoare in plus. O data cu noaptea, strazile se cufunda in liniste, iar miile de ochi ai orasului raman deschisi ca la un priveghi neintrerupt. Intr-un colt, sub un felinar, miroase a absint, suna un preludiu de pian si parca se aude trecand o caleasca…

Argument - Pod spre Europa Prin anii ’90 umbla o povestioara cu iz de banc. Un american a zburat pAna n Principatul Transilvaniei pentru a vedea cu ochii lui animalul ala fabulos, din care (credea el) se face minunatul salam de Sibiu. Dincolo de aceasta poveste, Sibiul, orasul din marginimea muntilor a devenit dintr-o data, potrivit presei britanice, una dintre cele mai atractive destinatii turistice din lume. Iata o stire care trebuie macar sa va fi clintit o sprAnceana. Cum a reusit orasul de pe Cibin sa detroneze Iasul din fruntea culturii romAnesti, devenind dintr-o data borna pe harta europeana? Am stat cAteva minute si ne-am imaginat ca pe strazile Sibiului au pogorAt toate cele noua muze ale artelor si stiintelor. Ne-am propus sa va zugravim cum se descopera acum Sibiul celor atrasi de campaniile de promovare sustinute la cele mai importante tArguri internationale de turism. Cum vor navali cei aproape un milion de turisti straini (cifra estimata de autoritati) ntr-un oras fara aeroport, fara tren international (nici macar gara mai de Doamne-ajuta) sau autostrada? Cine i va primi si ce le va oferi? Am luat la rAnd muzeele, strazile, cafenelele si librariile. Am discutat cu toti cei care ne-au iesit n cale. Am numarat steagurile de pe stAlpi si am facut o colectie de pliante. Am luat la pas drumurile din Marginime. Ne-am ntors n Bucuresti cu un sac mai putin plin decAt ne asteptasem. Capitala Culturala a Europei nu a terminat gateala. Cetatea s-a primenit, dar Sibiul prea aduce a oricare alt oras de provincie. Infratirea cu Luxemburgul nu a adus n burgul ardelean acea prospetime princiara a Marelui Ducat. Si, totusi! Sibiul este la ora asta un punct de atractie si multe sunt povestile ramase nespuse. IntAlnirea culturii sasesti cu oaza de romAnitate de la poalele muntilor merita privita de aproape, cercetata si nteleasa. Sau macar admirata. Sibiu - Capitala Culturala Europeana este abia n sezonul de ncalzire. Va invitam sa descoperiti mpreuna cu noi patria celor mai europeni dintre romAni. Inainte de a va antama concediile pentru o calatorie n Antalia sau Hawai, nu uitati: la Sibiu se ntAmpla ceva! Doru Cobuz

CITITI MAINE Despre radacinile sasilor si fratele mai mare al culturii sibiene, Marele Ducat de Luxemburg.