Pantelie Tuţuleasa, cineast şi fost operator de film al familiei Ceauşescu, işi aminteşte de Strada Veseliei - locul unde, la 1 Mai 1939, Elena Petrescu (viitoare Ceauşescu) a ieşit regina balului - şi de manifestaţia comuniştilor din 24 februarie 1945 - "premisa" lui 1 Mai 1945, considerat "primul 1 Mai liber".

Uneori, destinul are aspecte nebănuite. Ce probabilitate exista ca un adolescent să aibă tangenţă cu o stradă pe unde s-a perindat un personaj care, mai tarziu, va deveni oarecum parte din viaţa lui? Ce probabilitate exista ca acelaşi adolescent să fie martorul unor evenimente istorice de o anumită factură, pentru ca mai tarziu să fie martorul unor evenimente istorice de o cu totul altă factură?

Să o luăm sistematic. Inainte de cel de-al doilea război mondial, lumea sărbătorea 1 Mai cum se sărbătoreşte şi in prezent: iarbă verde, mici, bere, petreceri dansante. Un document al Siguranţei consemnează că Elena Petrescu (viitoare Ceauşescu) a ieşit regina balului la una dintre petrecerile organizate in Bucureşti la 1 Mai 1939, pe Strada Veseliei din Ferentari. "in acest mare cartier, cu bune şi rele, cu zile frumoase şi uneori triste, imi voi consuma 17 ani din propria viaţă, in mare parte sub atenta indrumare a mătuşii mele după tată, ce purta un nume frumos: Nataliţa", spune domnul Tuţuleasa, acum octogenar.

ZONA. O intamplare. "A fost o intamplare să stau exact acolo. Eu ştiu că ea, Elena Ceauşescu, a copilărit prin partea aceea a locului, nu neapărat in Veseliei. De fapt, ei doi (ea şi Nicolae Ceauşescu) s-au invartit prin Uranus, Dealul Spirii, Rahovei, `Ferentaria` , cum imi place mie să-i spun acelui cartier. Şi e normal să se fi invartit pe acolo, pentru că era o zonă mai dezvoltată a muncitorilor. Acolo erau Uzinele Vulcan, Wolf, Zimmer, Ţesătoriile Reunite, Industria Iutei, Fabrica de Uleiuri Phoenix, Metalurgia Manotehnica. Era zonă industrială mai dezvoltată, solicita şi mană de lucru ieftină."

Pantelie Tuţuleasa a venit la varsta de 17 ani din comuna Argetoaia, judeţul Dolj, la Bucureşti, in Ferentari. Mătuşa sa, Nataliţa, stătea acolo şi lucra la fabrica de ţesături, fabrică la care se va angaja şi el. Impreună cu Nataliţa va fi martor, la 24 februarie 1945, la demonstraţia de pe Calea Victoriei , ce reprezenta incercarea de inlăturare a guvernului condus de generalul Nicolae Rădescu, premierul de atunci al Romaniei, precum şi la sărbătorirea lui 1 Mai 1945, "primul 1 Mai liber".

BICICLETA. Tuţuleasa işi aminteşte: "La 24 februarie 1945 s-a organizat in Bucureşti o mare manifestaţie a oamenilor muncii". Coloana se indrepta spre Palatul Regal. Adolescentul Tuţuleasa nu prea ştia exact ce se intamplă, şi oricum avea alte treburi: "in timp ce coloana mergea spre Palatul Regal admiram o domnişoară elegantă, pe bicicletă, cu un căţel legat de cadranul bicicletei. Eu nu prea realizam ce se intamplă, nu călătoream in mod obişnuit pe Calea Victoriei, de-asta şi admiram domnişoara elegant imbrăcată: eram undeva in afară, imi plăcea bicicleta ei. Cred că era ora pranzului, bicicleta strălucea in soare, iar la roata din spate avea o plasă ca să nu se prindă in spiţe rochia domnişoarei!". Strălucirea bicicletei şi a domnişoarei se estompează: "Manifestanţii strigau de la un capăt la altul "Jos Rădescu!". Armata era pregătită ca de război, pentru ca mulţimea să nu ocupe instituţiile statului. La vremea aceea se obişnuia ca in fruntea unei asemenea coloane de manifestanţi să fie ceferiştii (pentru meritele din trecut)".

La un moment dat s-au auzit mitraliere, cand au intrat primele randuri de manifestanţi in Piaţa Palatului Regal. "Coloana s-a oprit undeva pe Calea Victoriei. La un moment dat erau şase-şapte straturi de oameni suprapuse. S-a tras de pe clădirea Ministerului de Interne (viitorul sediu al Comitetului Central al PCR). Cine a tras? Pentru că cei care erau pe acoperiş aveau armele indreptate spre cer. S-au făcut diverse supoziţii. Primele randuri de muncitori au căzut, şi acolo au rămas. I-a luat camionul de la morgă mai tarziu. Restul a fugit in toate părţile. In imbulzeală, am ajuns undeva pe o stradă pe unde este Poliţia Capitalei acum."

DEBARCAREA. La 24 februarie, seara, Rădescu va ţine un discurs la radio, in care va condamna incidentele provocate de comunişti şi ii va caracteriza pe liderii manifestanţilor: "Cei fără neam şi fără Dumnezeu, aşa cum i-a botezat poporul, au pornit să aprindă focul in ţară (...)". Era deja criză de guvern.

Generalul Rădescu devenise prim-ministru al ţării in 1944. Pe timpul scurtei sale guvernări (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945), generalul reuşise formarea unui guvern bazat pe reprezentarea paritară a trei forţe politice: Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul Naţional Liberal, Frontul Naţional Democrat (format din Partidul Comunist, Partidul Social Democrat, Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioţilor, Confederaţia Generală a Muncii).

Debarcarea lui Rădescu a fost bine pregătită, cu ajutorul agitatorilor lui Stalin , care este de la sine inţeles că nu il agrea pe general. Stalin l-a trimis la Bucureşti pe Andrei I. Vaşinski, adjunctul ministrului de Externe al URSS. In urma cererii exprese a emisarului sovietic, Regele Mihai a fost forţat să primească demisia lui Nicolae Rădescu la 28 februarie 1945. Urmărit de autorităţile comuniste, Rădescu a găsit azil la Legaţia Britanică, iar in 1946 reuşeşte să se refugieze in străinătate (moare in 1953).

REGELE. Amintirile domnului Tuţuleasa işi continuă şirul: "Deci... 1 Mai 1945. Era deja la putere guvernul dr. Petru Groza. Au scos oamenii in stradă la "primul 1 Mai liber in Romania". Aşa l-au numit. Pană in acel an, 1 Mai nu fusese altceva decat o zi de vacanţă pentru micii funcţionari. Mă aflam in Piaţa Victoriei. Pentru prima oară eram in faţa tribunei oficiale in care l-am văzut in realitate pe Majestatea Sa Regele Mihai şi suita sa de generali, imagine ce pană atunci o cunoşteam doar din cărţile de şcoală. Şi abia trecusem de 18 ani.

"Era prima manifestare de amploare la care, ca şi pe vremea lui Ceauşescu, venea şeful statului. Evenimentul a fost inscris in imagini de cinema de către inaintaşi in ale filmărilor, cum ar fi Ovidiu Gologan, Pol Menu, Carol Mihuţ, W. Ott, N. Marinescu. Peste un număr de ani eu aveam să realizez imaginile de la `marea demonstraţie a locuitorilor Capitalei de 1 Mai`, in calitate de reporter cinematografic. Aceeaşi tribună fastuos impodobită, aşezată insă in Piaţa Aviatorilor, cu alţi actori... De-a lungul timpului nu s-a mai pus foarte mare accent pe sărbătorirea lui 1 Mai, deoarece `crema` o lua 23 August, marea sărbătoare a acelui timp. Dar aceasta este deja altă poveste...".

NU VA UITA NICIODATĂ "FERENTARIA"

"Am stat in zona Ferentari (cu pestriţa ei stradă a Veseliei) pană la varsta de 34 de ani. După terminarea orelor la Institutul de artă cinematografică de pe Calea Dorobanţilor (asta era in anul 1952) nr. 99, plecam pe marele bulevard spre Piaţa Naţiunii. Acolo intalneam tramvaiul 8, ce mă ducea prin Bulevardul Regina Maria spre Calea Rahovei, pană la intersecţia Sebastian. De acolo, strada pavată cu piatră de rau o lua inspre sud, lăsand in urmă casele mai mult sau mai puţin cochete, cu pivniţă şi parter, cu o mică grădină cu flori şi viţă-de-vie, cu pomi şi caini lătrători, pană la şoseaua Măgurele, prima staţie a tramvaiului 8. Aici mă opream deseori să văd un film la cinematograful particular Barcelona. Faţă in faţă cu cinematograful se afla un restaurant cu terasă şi grădină, cu licori selecţionate din podgoria Drăgăşanilor. Aici se intalneau o dată pe săptămană (şi mai ales cu ocazia lui 1 Mai) oamenii mai răsăriţi ai cartierului, să spună palavre şi să asculte muzică lăutărească specifică acestui cartier al Bucureştiului, pe care eu l-am numit sugestiv "Ferentaria din sud-vestul oraşului". Din cartierul tinereţii mele nu voi uita stadionul Veseliei, unde am invăţat să joc fotbal, "Campul lui Dobrică", cu farmecul şi dramele lui. Din toate acestea şi de la cinematograful Barcelona s-a născut ideea unei noi profesii: aceea de cineast. Cu menţiunea următorului traseu: elev de liceu, muncitor calificat, student mai tarziu - cu deschidere spre o nouă profesiune de cineast-operator de luat vederi şi realizator de subiecte şi jurnale cinematografice la redacţia jurnalelor din Studioul Sahia Film."

O mare falsificare a biografiei reale

VREMURI. Nu se stie cat de mult a contat, mai tarziu, pentru Elena si Nicolae Ceausescu faptul ca si-au petrecut tineretea prin Ferentari

Crede că a avut vreo legătură faptul că a devenit cameramanul familiei Ceauşescu cu faptul că a stat in acea zonă, că avea "origine sănătoasă"? "Ei au venit mai tarziu in faţa aparatului meu de filmat. Eu am inceput profesiunea de cineast in `55, Ceauşescu a venit la putere in `65. Aveam deja zece ani de meserie. Nu cred că era important faptul că aveam "origine sănătoasă", ci era important faptul că eram foarte bine pregătit, făceam parte din cea dintai promoţie şcolită pe un anumit culoar al cinematografiei: aveam două meserii - operator de luat vederi (pe plan larg se spune cameraman) şi regizor de film."

Potrivit istoricilor, unul dintre marile momente ale activităţii tanărului revoluţionar Ceauşescu, care a fost şi cea mai mare operaţie de falsificare a biografiei reale, l-a reprezentat mitingul de la 1 Mai 1939. Pe atunci, breslele organizau de 1 Mai sărbători campeneşti. La un asemenea bal, organizat de bresle şi de ziarul Muncă şi voie bună, Elena Petrescu (viitoare Ceauşescu) a ieşit regina balului, conform unui document al Siguranţei. De la acest bal, de la presupusa prezenţă a lui Ceauşescu la momentul alegerii Elenei ca regina balului, s-a făcut mare tam-tam.

Tot la 1 Mai 1939 a fost organizat de către bresle şi un marş, care a pornit de la Piaţa Romană. S-a mers pe Calea Victoriei, la Palatul Regal, pentru a-l ovaţiona pe Regele Carol al II-lea. Regele a salutat mulţimea care il ovaţiona. Se spune că Nicolae Ceauşescu a strigat: "Trăiască Frontul Popular Antifascist!", atunci cand coloana a trecut prin dreptul lui Carol al II-lea. In timp, la această acţiune a fost asociată şi Elena Ceauşescu. S-a luat momentul participării lui Nicolae şi a Elenei la bal şi, falsificandu-se faptele, s-a ajuns la "marele moment de glorie a tinerilor revoluţionari Nicolae şi Elena Ceauşescu, care au organizat marea demonstraţie antifascistă de la 1 Mai".