""Sunt cel mai frumos din oraşul acesta""

Atăt de tănăr. Frumos, răzvrătit, luptător. Atăt de muzician, de actor. Atăt de iubitor de oameni, de prieteni, de frumos. Vesel şi curios. Atăt de grăbit... • Premiu dedicat lui Moţu

Atăt de tănăr. Frumos, răzvrătit, luptător. Atăt de muzician, de actor. Atăt de iubitor de oameni, de prieteni, de frumos. Vesel şi curios. Atăt de grăbit...


A iubit teatrul. A iubit muzica. A iubit oamenii atăt de mult incăt nu se sfia să-i inveţe şi să le dăruiască din tot ce ştia. Ediţia de Colecţie din 13 august i-o dedicăm marelui nostru prieten. Este o poveste scrisă din lacrimile prietenilor, presărată cu zămbete de aducere aminte.


TO-TI-TĂ-TĂ. Marcel Iureş a intrat in echipa de la Bulandra in 1980 şi işi aminteşte că Florian Pittiş se purta cu multă bunătate cu toţi actorii proaspăt veniţi acolo. "Era bun, ne invelea pe toţi, ca apa..." (...) "Eram tot timpul la el acasă. Ne lua mereu să ascultăm concerte, albume de muzică rock, muzică excepţională. Avea un zămbet pentru oricine. In seara dinaintea naşterii băiatului meu stăteam şi incercam să găsim un nume care să rimeze cu Iureş. Căutam un nume mic. Şi ne tot jucam cu diverse ritmuri, din o silabă nu era bine, din două mergea şi nu mergea. Pe urmă am găsit din patru. Şi i-am spus fiului meu vreo doi ani To-ti-tă-tă... La sugestia lui Moţu, care avea mult umor. L-am numit Alexandru, un nume din patru silabe..."


MIRCEA VINTILĂ: "Dacă ar fi să-l caracterizez, aş spune că este un om formidabil şi un artist excepţional, un prieten cum rar se poate intălni. Sunt momente impresionante, multe căntece au fost scrise cu el, in bucătăria lui. Moţu Pittiş avea mereu uşa deschisă la apartament şi nouă ne făcea o plăcere teribilă să mergem, cănd erau Floriile şi de ziua lui. Stăteam in bucătărie cu Cristi Minculescu, Gil Dobrică, Paul Grigoriu, era cel mai răvnit loc atunci cănd noi veneam la el. Tot atunci au fost scrise multe texte pentru căntecele mele, «Adio deci pe curănd», «Epilog»".


DORU STĂNCULESCU: "Moţu este un prieten şi un mentor. Pentru mine a insemnat foarte mult, in sensul unor direcţii pe care mi le-a dat in viaţă. De la el am invăţat să nu fac compromisuri. Spunea «nu-mi prind părul in agrafe ca să apar la televizor, findcă aşa cum Toma Caragiu putea să apară la televizor cu plete, inseamnă că nu sunt incă destul de bun ca să apar şi eu cu plete». Imi pare rău că nu am putut să fiu lăngă el şi să-i ţin măna inainte de a trece pragul, fiindcă i-aş fi spus două versuri de-ale mele la care el ţinea foarte mult. «In prima zi din restul vieţii/ Zeii vor merge la braţ cu poeţii». Cred că aşa a trecut el".


VICTOR SOCACIU. "L-am cunoscut pe la mijlocul anilor ’70, cănd debutam in Cenaclul Flacăra. Un om care in Cenaclu reprezenta ceea ce noi toţi apreciam şi respectam, poezia şi, in bună măsură, dizidenţa. El cănta, recita, făcea mimă, pantomimă, era un artist complet. Aş mai spune despre Florian Pittiş că este una dintre cele mai complexe personalităţi pe care eu le-am cunoscut in viaţa mea. Un om «Al cetăţii»."


MIRCEA BANICIU. "L-am cunoscut in 1975, dar il ştiam dinainte de la televizor. Era un bărbat frumos, glumeţ şi care care avea vorba bună, cănta frumos. L-am cunoscut personal la imprimari cănd am tras «Cantafabulele», trebuia să recite exact pe partea mea componistică. La un moment dat, noi (Phoenix) l-am invitat la Constanţa, la unul dintre primele concerte cu Cantafabule."


SUBTIL
"Pe mine m-a impresionat foarte mult ţinuta lui morală şi faptul că avea un umor discret şi subtil şi pe de altă parte putea să fie atăt de ţapăn pe poziţia pe care o lua. Avea calităţi şi de actor şi de muzician. Am un mare respect pentru ceea ce a fost Florian Pittiş. Este o mare pierdere atăt pentru mine, căt şi pentru toată ţara. Moţu era un tip foarte cultivat şi bineinţeles că oamenii de teatru sunt legaţi de arta cuvăntului. El căuta expresia in cuvănt. Noi suntem muzicanţi şi iubim principiul. Incerc să incarc emoţional construcţia melodică şi armonică sau ritmică. Cuvăntul mă interesează mai puţin. Pittiş era un artist obişnuit să exprime şi să valorifice cuvăntul. Un cuvănt poate avea atătea semnificaţii... Or, un artist ca el, care a fost şi actor, stăpănea această artă. Florian Pittiş cel din afara scenei era glumeţ, putea să cucerească «gaşca». Noi eram cu toţii aşa-zişii «băieţi răi» pe vremea aceea şi nu ne era ruşine cu el. Avea acel umor subtil. In prima clipă nici nu iţi dădeai seama. Dacă voia să atace pe cineva era o plăcere să-l vezi."
Nicu Covaci

Era indrăgostit de teatru de mic

Dragostea de teatru a lui Florian Pittiş s-a manifestat incă din copilărie. Abia ştia să citească atunci cănd a inceput să descopere piese de teatru.
Mai intăi a citit toate cărţile de teatru din casă, apoi pe cele din biblioteca şcolii. A inceput să vadă mult teatru, să fie atras de jocul actoricesc. Aşa s-a născut ideea de a deveni actor. Mai tărziu, afirmat deja, după ce a testat posibilităţile jocului, a dorit să monteze piese de teatru după gustul său. Cum nu se ştie dacă dragostea de teatru a fost mai mare decăt cea pentru muzică, prima piesă regizată de Pittiş a fost "Cum se numeau cei patru Beatles?". Un succes la Bulandra, ca orice lucru care purta marca Pittiş. Era in 1980.