Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"PERLA VRANCEI" ● Reţeta dezastrului: apă potabilă lipsă, aer şi fraieri
Două staţiunii din munţii pe care odinioară Ştefan cel Mare i-a
împărţit fiilor Vrîncioaiei pentru vitejia lor au avut destine
diferite. La Soveja, cunoscută în epoca ei de aur drept "perla
Vrancei", nu vezi ţipenie de om, iar noaptea numai urletul cîinilor şi
manelele vreunui paznic beat mai sparg liniştea muntelui. La 15
kilometri, Lepşa freamătă de bunăstare şi turişti.
"PERLA VRANCEI" ● Reţeta dezastrului: apă potabilă lipsă, aer şi fraieri
Două staţiunii din munţii pe care odinioară Ştefan cel Mare i-a împărţit fiilor Vrîncioaiei pentru vitejia lor au avut destine diferite. La Soveja, cunoscută în epoca ei de aur drept "perla Vrancei", nu vezi ţipenie de om, iar noaptea numai urletul cîinilor şi manelele vreunui paznic beat mai sparg liniştea muntelui. La 15 kilometri, Lepşa freamătă de bunăstare şi turişti.
Înainte şi după. Sînt erele între care s-a desfăşurat viaţa staţiunii Soveja. "Înainte", dacă te îmbolnăveai de o boală de nervi sau de silicoză, statul te trimitea la tratament în staţiunea ce se poate lăuda cu cel mai ozonat aer din Europa. În Hotelul "Mioriţa" sau "Zboina" te cazai printre brazi şi te bucurai de liniştea pădurii. Astăzi, la Soveja ai toate şansele să te îmbolnăveşti de nervi văzînd paragina în care a căzut "perla Vrancei". La 15 kilometri peste deal, profitînd de vadul staţiunii îmbătrînite, a înflorit o altă staţiune, care pînă acum 20 de ani nu era cunoscută decît pentru păstrăvăria ei.
DRUMUL SPRE NICĂIERI. Singurul avantaj pe care Soveja îl mai are faţă de Lepşa este drumul. După ce le-a mîncat sufletul autorităţilor locale care nu-l puteau cîrpi de niciunde, primarul s-a hotărît să facă lobby la Capitală, iar Claudiu Săftoiu, sensibil la frumuseţea Vrancei, a făcut lobby mai departe, pentru ca drumul ce leagă oraşul Panciu de Soveja să fie ca în palmă. Drept mulţumire, Primăria i-a "recomandat" acestuia o fîşie de teren ca să se bucure de peisajele sovejene. "Ar fi trebuit să-i donăm pămîntul, chiar să-i facem o statuie", nu se dă îndărăt de la a-şi arăta recunoştinţa referentul agricol al Sovejei, Nicuşor Roşu. Ce folos că acum drumul e bun dacă la căpătul lui găseşti hoteluri cu mochetele mucegăite, fără apă potabilă?
De la Soveja nu mai poţi ajunge la Lepşa pe drumul scurt de 15 kilometri peste munte. Ca să străbaţi, măcar din curiozitate, drumul dintre cele două localităţi trebuie să te întorci la Panciu şi să parcurgi în jur de 100 de kilometri. Ca să nu se strice maşinile scumpe ce se îndreaptă de cîţiva ani buni spre Lepşa, momentan se munceşte frenetic pe ambele sensuri de mers. Porţiunile de drum dificile nu împiedică totuşi şi turiştii să meargă la sora mai bogată a Sovejei.
MĂRGĂRITAR LA PORCI. Pustiul care domneşte acum la Soveja are mai multe cauze. Şi reprezentanţii Primăriei, şi cei ai SIND România care administrează clădirile din caricatura de staţiune spun că lipsa apei potabile e principalul motiv al dezastrului. "Prin faptul că acum nu există canalizare şi apă potabilă acolo, Soveja ar deveni o bombă ecologică dacă ar funcţiona hotelurile pentru turişti", spune referentul pe probleme de mediu de la Primărie. Cu toate acestea, reprezentanţii Primăriei sfidează realitatea moartă de pe teren şi spun că "brandul Soveja" e doar în adormire, că va fi reabilitat, că există fonduri de mediu şi în două luni se va da drumul unei staţii de epurare. Pe de altă parte, viceprimarul Sovejei spune că e imposibil ca Primăria să poată face ceva pentru salvarea "perlei", pentru că terenul staţiunii aparţine Consiliului Judeţean, iar clădirile sînt administrate de sindicate. SIND România spune că de edilii locali depinde alimentarea cu apă şi că de trei ani ei n-au putut face nimic. "Am încercat noi ceva cu o sursă de apă, dar am discutat cu cei de la Direcţia de Sănătate Publică şi ne-au spus că nu ne pot da avizele de funcţionare dacă treaba nu e făcută ca lumea. Am încercat şi un parteneriat public-privat, dar, momentan, e la nivel de discuţii", a declarat şefa serviciului comercial SIND România, Maria Vlăsceanu.
STAŢIUNEA-FANTOMĂ. La faţa locului, vizitatorul se minunează de cît de eficient se poate distruge o staţiune într-un timp-record. După ce treci de sate, căci Soveja e alcătuită din două localităţi, Dragosloveni şi Rucăreni, dai peste o pădure de brazi. Din loc în loc vezi nişte căbănuţe, pitite printre copaci. Întrebăm un creştin cu o coasă pe umăr cît mai avem pînă intrăm în staţiune. "Păi asta e!", rîde de uimirea noastră. Bănci goale pe aleea principală, leagăne pustii, lacăte puse pe toate hotelurile. Hotelul "Mioriţa", care forfotea de turişti, îşi arată faţada de lemn mutilată de săteni, "Zboina" nu se simte nici ea prea bine, o cabană cochetă în care un suflet rătăcit prin staţiune ne-a spus că Ceauşescu obişnuia să vină, e la pămînt, clubul a ruginit şi s-au pus pînze de păianjen pe la geamuri. Mausoleul Soveja e închis, deşi, conform programului, ar trebui să nu fie.
Speri ca măcar indicatorul care te îndreaptă spre Pensiunea "Perla Vrancei", ce are teren de fotbal, piscină etc., să găseşti ceva de mîncare. La uriaşa clădire se munceşte de zor, nici vorbă să fie deschisă încă. La motelul unde doar se bea şi se fumează te gîndeşti de două ori dacă să rămîi, pentru că atmosfera e destul de dubioasă. La cabana "Rustic" dăm de proprietar, dar nici el nu ne poate ajuta decît cu o toaletă cît o debara la etajul doi al clădirii, în capătul coridorului, ca dintr-un film horror.
LA CURĂ DE NERVI. Cînd am auzit glasuri în marginea staţiunii, am năvălit ca însetatul la rîu. Două familii din Focşani petreceau un week-end relaxant în ceea ce a fost cîndva staţiunea Soveja. "Am venit acum două zile şi am plîns", ne mărturiseşte un bărbat mustăcios, cu lanţ de aur şi cruce la gît, care nu a vrut să-şi dea numele. Soţia îl completează şi spune că de-aia se cheamă staţiune, de la verbul "a sta". "Vin de la 18 ani aici şi nu pot să compar. Azi vilele sindicatelor s-au topit, s-au dărîmat, noapte ţi-e şi frică aici, că nu e nici o luminiţă. Explicaţi-mi dumneavoastră de ce Lepşa înfloreşte dincolo şi de ce moare asta aici?", vorbeşte ca de un om ce-şi dă duhul vrînceanul.
EXISTĂ O EXPLICAŢIE. Pentru a explica proporţiile calamităţii de la Soveja, autorităţile locale s-au înarmat şi cu alte argumente în afara lipsei apei potabile şi conflictului dintre cei care o administrează. Ba că Soveja e o comunitate închisă, conservatoare şi cea mai îmbătrînită din judeţ, ba că după Revoluţie culoarea politică a primarilor a fost pe dos faţă de cea de la judeţ. Mai mult, cu toţii privesc cu jind la înflorirea Lepşei, unde, spun ei, sînt interese mari la mijloc şi localitatea e promovată artificial, că nu poate sta alături de frumuseţile şi de calităţile curative ale Sovejei.
Concurenţa
La Lepşa nu treci doar un munte, treci deja în altă lume. După atmosfera adormită undeva la începutul anilor ’90 sau în epoca de piatră, te trezeşti în capitalism sălbatic. Chiar de la intrare ofertele de pensiuni se îngrămădesc pe stîlpii de electricitate. În localitatea cunoscută pentru Păstrăvăria ei, anul acesta a fost un sezon prost şi turistul o va găsi închisă. Aici poţi vizita cascada Putna, Rezervaţia Tişiţa. Vilele au devenit loc comun, de te întrebi dacă aici au fost vreodată localnici. "Avem oameni care şi-au făcut vile la noi din Focşani, Constanţa, Galaţi, Tulcea", spune o bătrînă din faţa unei case rămase nearătoase. Localnicii, dacă s-au văzut năpădiţi de venetici, s-au adaptat şi ei: unii cazează fără să aibă aprobări, la preţuri de dumping pentru vilele frumoase. "Ne descurcăm cum putem. Unii lucrează la drumul care se repară acum, alţii mai cazează. Nu prea avem noi loc de cei mari, că ei oferă mai multe şi turiştii îi preferă, dar ne mai pică şi nouă cîte ceva", ne lămureşte o altă femeie din sat. Turismul înfloritor a venit cu o injecţie masivă de capital, dar şi cu cîteva neajunsuri la Lepşa. Unii spun că noaptea nu e recomandat să ieşi pe străzile Lepşei, că mai dai peste vreunul beat şi o poţi lua pe cocoaşă. Plus gălăgia de fiecare noapte de la numeroasele petreceri ce se iscă în jurul grătarelor.La Lepşa au apărut şi vînzători de suveniruri. Kitschoase, ce-i drept, dar totuşi suveniruri. Vînzătorul mărturiseşte că în lunile iulie-august merge treaba mai bine, că atunci vin turişti de peste tot: Bucureşti, Constanţa, Braşov, chiar Galaţi, Brăila. De Soveja se vorbeşte ca de o rudă bolnavă, care nu mai are ce aştepta de la viaţă. "Şi-a trăit traiul, şi-a mîncat mălaiul".
Nu rataţi!
Ascultaţi "Ciulinii Bărăganului" azi, la ora 17:30, la Radio România Actualităţi.
