x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Tcaciuc, ultimele cinci minute

Tcaciuc, ultimele cinci minute

de Andreea Tudorica    |    25 Mar 2008   •   00:00
Tcaciuc, ultimele cinci minute
Sursa foto: Mihai Burlacu/

• FUGIŢI DIN ROMÂNIA
O fugă luată din filmele de duzină, nişte poliţişti suceveni demni de “Zmeura de aur”, autorităţi bâlbâite, mai multe condamnări  pentru furt şi evaziune  fiscală, cinci minute buclucaşe şi austriecii care refuză extrădarea. Cam acesta este filmul prost al fugii omului de afaceri sucevean Severin Tcaciuc.

 

 

O fugă luată din filmele de duzină, nişte poliţişti suceveni demni de “Zmeura de aur”, autorităţi bâlbâite, mai multe condamnări  pentru furt şi evaziune  fiscală, cinci minute buclucaşe şi austriecii care refuză extrădarea. Cam acesta este filmul prost al fugii omului de afaceri sucevean Severin Tcaciuc.

 

La ora actuală, Severin Tca­ciuc este dat în urmărire generală, dar el se află bine mersi în libertate undeva prin Europa, după cum declarau autorităţile române în urmă cu trei ani. Paginile ziarelor nu au mai fost pline cu detalii despre Severin Tcaciuc de mult timp, el dispărând din atenţia opiniei publice aşa cum a dispărut şi din România. Ultimele “noutăţi” sunt că Severin Tcaciuc ar fi în Austria, de unde autorităţile austriece refuză să-l extrădeze, întrucât nu există motive. Ba, mai mult, dosarul poliţiştilor care l-au scăpat inexplicabil printre degete a fost închis în noiembrie anul trecut, după ce mai-marii Poliţiei sucevene şi procurorii i-au declarat pe aceştia nevinovaţi.

 

ODISEEA PENALĂ. Poves­tea începe undeva în luna mai 2001, când Tcaciuc, pe atunci de­putat din partea minorităţilor, fost preşedinte al Uniunii Ucrainenilor din România, este arestat pentru evaziune fiscală, fals şi înşelăciune. O lună mai târziu este condamnat pentru că în anii 1993-1994 a faci­litat obţinerea de paşapoarte de serviciu unor persoane care nu aveau dreptul de a poseda astfel de acte, dar se constată că fapta a fost graţiată, astfel că Tcaciuc scapă basma curată. În aceeaşi lună, Garda Financiară din Suceava constata că firmele omului de afaceri produseseră în ultimii doi ani un prejudiciu de peste 40 de miliarde de lei. După o eliberare, urmează o rearestare. Astfel că Tcaciuc nu a apucat să se bucure de libertate nici măcare câteva ore, întrucât la puţin timp după ce judecătorii au decis eliberarea sa, omul de afaceri este rearestat într-un nou dosar, în care era acuzat de prejudicierea statului cu 5 miliarde de lei prin introducerea în ţară, printr-o firmă înscrisă în zona defavorizată a judeţului Suceava, a mai multor utilaje pe care le-a înstrăinat ulterior. Au mai urmat două trimiteri în judecată pentru ultraj comis asupra unui poliţist în anul 1997 şi pentru o fraudă de patru miliarde de lei şi ultima eliberare din 13 decembrie 2001.

 

FUGA. 25 noiembrie 2002. Hotelul Bucovina din Suceava. Proprietate a omului de afaceri Severin Tcaciuc. Forţe de intervenţie rapidă din cadrul IJP Suceava au năvălit în clădirea hotelului pentru a pune în aplicare două mandate de adu­cere pe numele lui Tcaciuc şi al soţiei sale, Aneta. Şi acum începe dis­tracţia. Sub pretextul că are de luat câteva lucruri din altă cameră, de la alt etaj, Tcaciuc îi lasă pe po­liţişti să aştepte în holul hotelului. Minutele se scurgeau şi poliţiştii aşteptau. Cu ajutorul telefonului mobil şi-a chemat rudele, care au blocat accesul în hol şi în camera în care ar fi trebuit să fie Tcaciuc... Poliţiştii aşteptau în continuare în holul hotelului. După vreo juma’ de oră de aşteptări, începe agitaţia. Chemaţi la faţa locului, poliţiştii Detaşamentului pentru Intervenţie Rapidă Suceava, după o serie de parlamentări cu aproape 40 de persoane, rude şi angajaţi ai hotelului ai omului de afaceri care blocau accesul în cameră, au reuşit să spargă uşa. Evident că era prea târziu, iar Tcaciuc, ajutat de “aş­tep­tările” poliţiştilor şi de apropiaţi, era deja la zeci de kilometri distanţă sau pitit bine în vreo as­cunzătoare.

La numai două zile, într-un interviu luat prin telefon de reporterii unui post de televiziune, Tca­ciuc susţinea sus şi tare că în timp ce poliţiştii îl căutau la Hotel Bucovina el era internat într-un spital din Constanţa încă de la data de 11 noiembrie şi că oricum nu ar fi avut cum să sară geamul (aşa cum poliţiştii au lăsat să se în­ţe­leagă), pentru că are ambele picioare amputate.

Actele medicale ale omului de afaceri sucevean au dovedit ulterior însă că în timp ce Tcaciuc sus­ţinea că se află într-un spital din Constanţa, tocmai se interna la Spitalul Clinic de Urgenţă “Bagdasar Arseni” din Bucureşti, unde a fost supus unor intervenţii chirurgicale, aspecte confirmate chiar de medicii spitalului din Capitală. După trei luni, Tcaciuc părăseşte spitalul, iar la 28 februarie 2003, cu doar câteva minute înainte să fie dat în consemn la frontieră, cu un autovehicul având numărul de înmatriculare SV 1220, a părăsit România prin Vama Borş.

 

CONSEMN TARDIV. Mi­nistrul de Interne de atunci, Ioan Rus, a aflat despre fuga din ţară a lui Tcaciuc la aproape trei săp­tămâni de când aceasta se comisese deja. El spunea că responsabilitatea în acest caz revine în exclusivitate Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava, iar împotriva poliţiştilor care au greşit se vor lua măsuri drastice. Gheorghe Neamţu, şeful IJP Suceava, sugera la vremea respectivă că vinovaţi de fuga omului de afaceri nu se fac neapărat oamenii din subordinea sa, ci mai degrabă medicii care i-au informat că Tcaciuc ar fi urmat să părăsească spitalul la data de 27 februarie şi nu 18, aşa cum a făcut-o. Acelaşi şef de inspectorat preciza că în momentul în care Tcaciuc n-a mai fost găsit a fost dat imediat în consemn la frontieră, dar a fost prea târziu. Cu doar cinci minute. Aşa că Tcaciuc a plecat legal şi nestingherit. Procurorul general de atunci, Tănase Joiţa, a sărit imediat la gâtul poliţiei locale din Suceava, acuzând Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Suceava că nu a retras paşaportul lui Tcaciuc, deşi procurorii au solicitat acest lucru încă de la 20 decembrie 2001. De asemenea, el a acuzat şi ins­tanţele de judecată locale care au respins cinci mandate de arestare emise de procurori pe numele omului de afaceri în cinci dosare diferite. “Cazul Tcaciuc este cel mai semnificativ caz din Suceava în care Poliţia nu-şi face datoria”, spunea Tănase Joiţa, exemplificând şi cu faptul că Parchetul Curţii de Apel Suceava a adresat la 21 noiembrie 2002 o solicitare “stăruitoare” către chestorul Gheorghe Neamţu, şeful IJP Suceava, pentru identificarea imediată a omului de afaceri, dar poliţiştii suceveni au ignorat o grămadă de citaţii şi mandate de aducere emise de procurori, pe care nu le-au pus în aplicare.

 

Refuzaţi de austrieci

Buimăcită de pumnii luaţi şi dintr-o parte şi din alta, Poliţia din Suceava anunţa în luna mai 2003 că Tcaciuc a fost localizat într-o ţară din vestul Europei, făcând demersuri prin Biroul Naţional Interpol pentru localizarea exactă a acestuia. Între timp, Tcaciuc primeşte o condamnare definitivă de un an şi jumătate de închisoare pentru ultraj. În noiembrie 2004 auto­ri­tăţile austriece îl prind pe Tca­ciuc, iar autorităţile române transmit celor austriece cererea de extrădare a omului de afaceri pentru executarea pedepsei la care fusese condamnat. Peste un an, în iunie 2006, Ministerul Jus­tiţiei transmite instituţiei omo­loage din Austria o nouă ce­rere de extrădare, de data aceasta pentru a fi judecat într-un dosar de evaziune fiscală. Ministerul federal al Justiţiei din Austria informase Ministerul român al Justiţiei că Seve­rin Tcaciuc a fost arestat provizoriu la 16 noiembrie 2004 în vederea extrădării în România, dar jude­cătorii austrieci l-au pus ulterior în libertate sub supraveghere, considerând că nu sunt motive pentru extrădarea sa. Astfel, autorităţile române au rămas cu buza umflată. Patru dosare au rămas cu condamnări pentru ultraj, furt şi evaziune fiscală, iar poliţiştii suceveni au rămas spălaţi, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute. Cât despre sucevea­nul Severin Tcaciuc, fost deputat, fost şef al Uniunii Ucrainenilor din România şi om de afa­ceri, nu se mai ştie nimic.

 

andreea.tudorica@jurnalul.ro


Citiţi şi:

Fugiţi din ţară


×