Terapie - Întâlnirile grupului AA au readus la viaţă alcoolici aflaţi la un pas de moarte

Anual, peste 800 de oameni mor din cauza băuturii. Alţii ajung la dezintoxicare o dată la două, trei luni, pentru ca apoi să o ia de la capăt. Întorşi acasă, rămaşi fără nici un leu, inventează reţete care le grăbesc sfârşitul. După nenumărate tentative de sinucidere, majoritatea celor salvaţi sunt bolnavii care au puterea să participe la orele de terapie.

Duşmanul din sticlă

Anual, peste 800 de oameni mor din cauza băuturii. Alţii ajung la dezintoxicare o dată la două, trei luni, pentru ca apoi să o ia de la capăt. Întorşi acasă, rămaşi fără nici un leu, inventează reţete care le grăbesc sfârşitul. După nenumărate tentative de sinucidere, majoritatea celor salvaţi sunt bolnavii care au puterea să participe la orele de terapie.

Prima beţie a avut-o când era copil. La 5 ani. şi acum ţine minte cum, pe furiş, în timp ce părinţii săi ieşiseră în curte împreună cu oaspeţii pe care îi aveau, a început să soarbă fiecare picătură din paharele rămase pe masă, golind şi sticlele de lichior şi bitter. "Într-o clipă am fost la pământ", povesteşte Cristian. Mai târziu, pe la spatele casei sau prin vreun cotlon întunecos, se pitea cu vreo opt băieţandri, elevi de clasa a V-a, cu sticla de băutură ascunsă sub pulover şi cu lipia şi parizeul înfăşurate în ziar şi nu plecau de-acolo decât târziu, sprijinindu-se unii de alţii.

"BOLNAVI, CA şI MINE". Bărbatul subţirel şi cu privire cuminte are 44 de ani şi vreme de aproape două decenii nu a fost bucurie sau tristeţe pe care să nu şi-o înece în băutură. Nu era zi în care să nu spargă obiectele de prin casă, să nu dea cu televizorul de pereţi, să nu urle la soţia sa sau să nu-şi privească cu ură copiii, "care nu-l înţelegeau". "La admiterea la facultate eram atât de beat, că nu reuşeam să citesc subiectele de examen", spune Cristian, şi pleacă capul ruşinat. Târziu şi-a dat seama că "bărbaţii adevăraţi" cu care se împrietenea la masele soioase ale cârciumilor nu erau decât nişte "oameni bolnavi, ca şi mine". De la ei a învăţat că atunci când ţi-ai dat şi ultimul ban pe spirtoase, tot mai există o soluţie: pastă de dinţi frecată cu zahăr, peste care turnai apă, amestecai bine, iar la final, pe marginea paharului, fixai tubul de spray şi tot alcoolul îi pulverizai în pahar. "Ajunsesem să beau orice, de la spirt medicinal la ţuică făcută din electrozi", enumeră bărbatul "cocteilurile" care i-au nenorocit ficatul, care au făcut ca mâinile să-i tremure, iar ruşinea trecutului să nu piară niciodată. În opt ani, timp în care aproape că nu a mai ştiut de el, şi-a schimbat locurile de muncă pentru că nu mai avea răbdare nici măcar o oră să stea fără băutură, şi-a văzut duşi la groapă doi dintre prietenii săi din copilărie, ucişi de ciroză, a fost de mai bine de patru ori pe an internat la dezintoxicare, a avut trei tentative de sinucidere. Semnele lăsate de lamă pe pielea de la încheietura mâinii poartă cu ele toată amărăciunea şi absurditatea modului său de viaţă. De şapte ani frecventează grupul Alcoolicilor Anonimi. De şapte ani nu a mai băut alcool. Iar pentru a se împăca cu propriii copii, i-au trebuit doi ani.

CU BOLILE GRĂMADĂ. Conform Raportului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2006, consumul de alcool este pe locul cinci pe lista primelor zece cauze de deces la nivel mondial. În România, ultimele statistici ale Ministerului Sănătăţii arată că în 2005 peste 22.000 de oameni au suferit din cauza alcoolului. Dintre ei, 800 au murit. "Cel mai greu este atunci când pacientul nu recunoaşte că ar avea o problemă cu băutura. Însă consumul de alcool duce la hepatită, ciroză, afecţiuni ale nervilor periferici. Mersul le este greoi, nervii optici sunt afectaţi. Le arătăm toate aceste simptome şi abia atunci încep să conştientizeze boala", spune Doina Constantinescu, medic psihiatru la Spitalul "Alexandru Obregia", cea care în 1993 a înfiinţat în Bucureşti grupul Alcoolicilor Anonimi.

"NU SUNT SINGUR!". "Mă numesc Cristin. Sunt alcoolic, şi de 24 de ore nu am consumat nici o băutură alcoolică. Mulţumesc lui Dumnezeu şi grupului că mi-au dat putere să rezist!" Aşa a început întâlnirea celor asemenea lui Cristi. Aşezaţi în jurul unei mese lungi, în subsolul pavilionului 17 al Spitalului "Alexandru Obregia", 20 şi ceva de oameni îşi mărturiseau viciul. "La dezintoxicare, fizic am fost recuperat, psihic, niciodată", îşi spune părerea Saşa, un bărbat ajuns la 52 de ani, după 25 de ani de consumat alcool. "Grupul nostru funcţionează prin puterea confesiunii şi a încrederii pe care o căpătăm unii în alţii. Asculţi povestea unuia şi îţi dai seama că nu e diferită faţă de a ta. Îţi spui atunci în gând: «Nu sunt singur». Ăsta e secretul. Să înţelegi că ai alături oameni cărora le poţi spune despre coşmarurile pe care le ai noaptea, despre chinul orelor în care te gândeşti la cât de mult ţi-ai dori să guşti doar o picătură din sticla de tărie ascunsă sub pat. Să înţelegi că boala asta se poate vindeca."

PERSEVERENÞÃ. Din rândul celor care frecventează grupul AA fac parte oameni care nu au mai băut alcool de 14 ani

ÎNTĂLNIREA SALVATOARE. "Motivaţia este cheia", spune cu convingere o femeie. S-o numim Maria. Are 45 de ani, a rămas fără bărbat şi multă vreme a crezut că-şi poate rezolva problemele doar sorbind dintr-o suflare pahar după pahar. A început cu berea. A continuat apoi cu fiece tărie îi pica în mână. Maria este profesoară. Când a văzut în ziar anunţul cu întâlnirile pe care AA le au în fiecare săptămână, şi-a spus că poate asta e şansa recuperării ei. Ruşinea însă o împie-dică de fiecare dată să facă paşii către locul de întâlnire. "În noaptea de Revelion am băut atât de mult, că m-am trezit din beţie abia joi dimineaţa. Pe drumul către spital îmi făceam planuri ce să spun la întâlnire: cum că soţul meu are nevoie de terapie şi că eu am venit de fapt să văd cum se desfăşoară întrunirile alcoolicilor." Membrii grupului au primit-o cu inima largă, i-au înmânat cei 12 paşi pe care orice persoană care s-a încârdăşit cu băutura trebuie să-i cunoască, i-au dat răgaz să se obişnuiască cu ei şi i-au câştigat încrederea. "Mă numesc Maria şi de trei luni nu am mai pus băutură alcoolică în gură. Vă mulţumesc!", declară femeia mândră. Ceilalţi o privesc cu drag şi o salută într-un glas. Un bărbat cărunt, cu cravată la gât, îşi ascunde privirea. Este trecut de a doua tinereţe, vine la întrunire de ani buni şi tot nu poate să-şi stăpânească lacrimile. Celălalt, un tânăr de nici 30 de ani, stă cu umerii încovoiaţi şi zâmbeşte împăcat. Pe mijlocul mesei, dintr-un bol de plastic, membrii AA şi-au făcut puşculiţă. Fiecare înghesuie prin tăietura din capac câte 10.000 de lei, din care vor cumpăra pentru intâlnirea următoare apă minerală şi cafea.

12 PAşI CĂTRE VINDECARE. Psihiatrul Doina Constantinescu este de părere că dintre alcoolici cam 30% sunt femei. "Ele însă beau pe ascuns, şi faza în care se află atunci când vin la doctor este mult mai avansată decât la bărbat. Alcoolismul poate fi tratat. Cei peste 20 de oameni care frecventează grupul de terapie sunt dovada vie că se poate. Mulţi dintre ei sunt acum mâna mea dreaptă", spune Doina Constantinescu. Unul dintre cei mai destoici pacienţi este Liviu. Are 49 de ani, şi de 14 ani se poate numi "curat". După ce a fost exmatriculat din facultate din pricina alcoolului, după ce şi-a pierdut timpul prin birturi, bărbatul cu faţa buhăită a înţeles că pentru cei din jur "nu mai eram un om, ci un beţivan. Un alcoolist se cunoaşte de la o poştă. Este neîngrijit, miroase urât, îi tremură mâinile, vocea, şi cum se trezeşte dimineaţa, caută cu disperare sticla de băutură. Am pierdut multe", spune Liviu, abia şoptit. "AA a fost pentru mine ca o minune. Poate credeţi, privindu-ne, că suntem o adunătură de beţivi care se strâng într-un subsol, zic o rugăciune, citesc cei 12 paşi, povestim şi, mână în mână, încheiem iar cu o rugăciune. Întâlnirile acestea pentru mine însă, omul singur, care mirosea mereu a băutură, aflat la un pas de groapă, mă ţin în viaţă, sunt eliberarea de care aveam nevoie".

Este trecut de 7:00 seara. Pentru bărbaţii şi cele două femei prezente la întâlnire încă o zi a trecut cu bine. Îşi strâng mâinile, se îmbrăţişează cu recunoştinţă, căci ştiu că datorită fiecăruia în parte, după ani în şir de abstinenţă, se pot numi acum oameni normali.

TERAPIE PENTRU MINTE şI SUFLET

Grupul Alcoolicilor Anonimi este eterogen, atât în ceea ce priveşte vârsta (19-60 de ani), cât şi profesia: "Avem printre noi un doctor, inginer, un ziarist, doi profesori, electricieni, mai toate profesiile", spune unul dintre membrii grupului. Filozofia AA se bazează pe ideea: nu trebuie să spui că nu vei mai bea niciodată, ci doar să amâni până mâine primul pahar, apoi să-l amâni din nou şi aşa mai departe. "Pentru un alcoolic, primul pahar este prea mult, iar următoarele 1.000 prea puţine", spune medicul Constantinescu. Cartea după care se ghidează grupul conţine 12 paşi, care trebuie respectaţi de fiecare în parte. Prima parte a tratamentului este medicamentos şi se face pe perioada spitalizării, după care urmează terapia de grup. Întâlnirile AA sunt în fiecare săptămână, lunea, miercurea şi vinerea, între orele 17:00 şi 18:00, la Spitalul "Alexandru Obregia", pavilionul 17.