Tesca Barnett-Osman: "Nu vreau să fiu bej!"

Tesca Barnett-Osman nu este o femeie obişnuită. Pornind de la nume, comportament, mod de a vorbi, prezenţă, poţi fi convins că ai dat peste un om care aparţine tuturor timpurilor: trecut, prezent şi viitor. Ceea ce este rar.

Atitudine - O Doamnă impresionantă

Tesca Barnett-Osman nu este o femeie obişnuită. Pornind de la nume, comportament, mod de a vorbi, prezenţă, poţi fi convins că ai dat peste un om care aparţine tuturor timpurilor: trecut, prezent şi viitor. Ceea ce este rar.

Â

Â

PE FAŢĂ. Faptul că are un nume cu o rezonanţă specială il explică, nonşalant, chiar doamna casei cu aromă de John Galsworthy: "Prenumele vine din imaginaţia bogată a tatălui meu. Numele de familie, «Osman», pare să fie de origine turcă, dar de fapt provenienţa lui este alta. Este un nume din sudul Angliei. Eu m-am născut in Australia, dar părinţii mei sunt din Dorset. Acolo «Osman» este «river pilot». E o pură coincidenţă asemănarea cu numele turcesc. Apoi am adăugat numele de familie al soţului".

Doamna Tesca Barnett-Osman nu este total străină de Romănia. "Am mai fost in Romănia, cred că in ’95, ca voluntar, la Baia Mare, pentru o organizaţie umanitară. Scopul organizaţiei era să califice fetele care ies din centrele de plasament, la vărsta de 18 ani, in domeniul textil. Am adus materii prime şi maşini de cusut, dar proiectul nu şi-a atins obiectivul. Pentru că fetele aveau nevoie de cunoştinţe de bază: cum să cureţe un cartof, cum să fiarbă un ou, cum să facă curat in casă. Iar cele mai in măsură să le inveţe aceste lucruri erau romăncele. Aparţinănd unei culturi străine, era destul de dificil pentru noi să le invăţăm lucrurile acestea, aşa că proiectul a eşuat. Sper totuşi că işi aduc aminte că cineva a incercat să le dea o mănă de ajutor şi să le ofere o nouă perspectivă asupra vieţii." Acea perioadă i-a lăsat o impresie interesantă: "Oamenii aveau o perspectivă foarte diferită asupra vieţii. Pănă atunci nu mai fusesem in sudul Europei. Comparam cu felul de a fi al adolescenţilor britanici, şi diferenţele de mentalitate erau uriaşe. Trăind in centre de plasament pănă atunci, fetelor le lipsea independenţa. Erau insă persoane calde, prietenoase şi aveau un simţ al umorului foarte inocent".

Doamna se deplasează cu greu. In cărucior cu rotile. Nu ascunde deloc faptul că a suferit un accident. "Mi-am rupt piciorul in Cipru, cănd eram in vacanţă. Nu schiam, nu făceam nimic periculos. Eram intr-un muzeu de arheologie. Am alunecat pe o piatră şi

iată-mă! Dar ghinionul acesta mi-a oferit şansa să văd prin ce trec oamenii cu dizabilităţi in Romănia. Eu o să stau aşa doar şase săptămăni, alţii sunt aşa toată viaţa. Nu pot să mai merg cu metroul. Nu pot să mai ies de pe strada mea. Nu pot să mă duc să beau o cafea, trebuie să rog lumea să mă ducă unde am nevoie. Mi-am pierdut independenţa. E de inţeles că vechile clădiri nu au rampe de acces, dar nici cele care se construiesc acum nu au aşa ceva in plan. Situaţia e foarte grea şi pentru mamele cu copii in cărucioare. Şi nimeni nu se oferă să le ajute. E o atitudine pe care am intălnit-o in multe locuri. Ii admir pe cei care se descurcă trăindu-şi toată viaţa in cărje sau in scaun cu rotile. Pentru mine e doar o situaţie temporară. Dar ei? Cum işi fac cumpărăturile, cum işi plătesc impozitele... Sunt oameni mult mai curajoşi şi descurcăreţi ca mine."

Â

LA OBIECT. Ca soţie de ambasador nu prea are probleme. Toate au insă o explicaţie: "Pentru că sunt soţie de ambasador, intămpin mai puţine probleme decăt omul obişnuit. Oamenii sunt foarte cumsecade, pentru că merg alături de el, ştiu cine este pentru că vine cu maşina ambasadei şi are şi gărzi de corp. Am mult mai puţine probleme ca majoritatea romănilor. Există totuşi atitudini «problematice». Azi-dimineaţă am fost la coafor, pentru că o tot amăn de ceva timp. Oamenii de acolo ştiu cine sunt şi sunt foarte drăguţi şi politicoşi. După aceea am fost la farmacie, in Piaţa Lahovari. Eram in cărje, pentru că este greu să găseşti un loc de parcare in zona aceea şi nici nu ştii dacă incape scaunul cu rotile pe trotuarul plin de maşini. Acele cărje m-au făcut invizibilă! Vedeau că vreau să cumpăr ceva, erau două doamne la casă şi un singur client, o doamnă in vărstă care avea chef de vorbă. Normal, aşa sunt bătrănicile... Am aşteptat ca doamna să termine ce are de vorbit. Urma să fiu servită şi eu. Atunci a intrat altă doamnă in vărstă şi au servit-o pe ea. Cănd am intrebat de ce nu este răndul meu, mi s-a spus că pot să aştept, deşi eram in cărje. Nu trebuia să fiu tratată altfel pentru că sunt soţia ambasadorului, ci pur şi simplu pentru că sunt OM. Dacă ştiau că sunt soţia ambasadorului, aş fi fost servită foarte repede şi foarte bine!". Dacă ar avea o baghetă fermecată, ar transforma felul in care se conduce şi se parchează in Bucureşti. "Trebuie să stau in scaunul cu rotile căteva săptămăni. Nu pot să merg aproape nicăieri, nici măcar la restaurantul de vizavi, pentru că nu are rampă. Se conduce şi se parchează groaznic in Bucureşti. Imi place să conduc, dar evit să o fac in Bucureşti. E o nebunie totală să conduci in oraş. De multe ori prefer să merg cu metroul. E mult mai simplu, eficient şi rapid."

Â

FEMEI, FEMEI. O intrebare poate caraghioasă: problemele unei soţii de ambasador sunt similare cu cele ale unei femei obişnuite? "Nu sunt in măsură să răspund, tocmai pentru că mă aflu intr-o poziţie privilegiată. Locuiesc intr-o casă frumoasă, altcineva se ocupă de toate treburile curente. E clar că nu intămpin problemele de rutină ale vieţii de zi cu zi. Ştiu că nu este uşor să ai grijă de casă, mai ales că am prietene romănce care au un statut peste medie, şi tot nu li se pare uşor. Sunt femei care au două sau trei locuri de muncă şi trebuie cumva să aibă grijă şi de copii. Cu un salariu nu foarte mare trebuie să cumpere cele necesare familiei şi să plătească impozitele. Sunt femei demne de toată admiraţia. Nu sunt in măsură să răspund, pentru că nu mă confrunt cu asemenea probleme."

Conduce o organizaţie interesantă - Asociaţia Internaţională a Femeilor - Bucureşti. Ce inseamnă pentru Tesca Barnett-Osman acest lucru? "Ca majoritatea celor care intră in această asociaţie, am indrăgit latura socială a organizaţiei şi totodată am fost atrasă de activitatea caritabilă. Iar actele de caritate reprezintă oportunitatea de a realiza ceea ce mi-am propus la sosirea in Romănia. Am iniţiat căteva proiecte care au decurs bine şi vă pot spune că «bucuria reuşitei» cauzează dependenţă. Nu e un secret că Asociaţia a avut probleme interne in ultimul an. Eu am dorit să o readuc la obiectivele sale fundamentale: acţiunile sociale şi de caritate. E drept că cele două dimensiuni nu pot fi despărţite cu totul. Majoritatea femeilor intră in organizaţie pentru partea socială, dar prin activitatea lor ajută la colectarea de fonduri. Anul trecut s-au străns peste 170.000 de euro, pe care i-am cheltuit cu chibzuinţă in ultimele luni."

Nu este uşor să lucrezi cu femeile, mai ales cu multe femei. E dificil. "Depinde", spune doamna Barnett-Osman. "Multă lume

aici, in Romănia, trebuie rugată, incurajată, chiar flatată pănă să se apuce de treabă. In timp ce in Marea Britanie se aşteaptă ca omul să-şi facă treaba pur şi simplu. Admit insă că toată lumea simte nevoia să fie apreciată. Nu cred că e mai greu să lucrezi cu femeile decăt cu bărbaţii. Dacă vrei o treabă bine făcută, cere-i unei fe-

mei - eventual cu patru copii, să se ocupe de ea! O să găsească o metodă de a rezolva problema, pentru că nu are de ales. Există conflicte cauzate de personalitatea diferită a fiecăruia in orice grup, fie că este format din bărbaţi, femei sau copii. Ajungi să intri intr-un grup tocmai pentru că vrei să cunoşti acel ceva «diferit». Dacă vrei să te rezumi la a te cunoaşte pe tine insuţi, te aşezi intr-o cameră cu oglinzi şi in două zile eşti mort de plictiseală!"

Â

NEDREPTATE. O deranjează că nu reuşeşte să stăpănească pronunţia cuvintelor romăneşti.

Apoi o deranjează nedreptatea. "Este, dacă vreţi, un stereotip al felului britanic de a fi. Am două surori care locuiesc in Australia. Acum căţiva ani, in timpul campionatului mondial de rugby, una dintre ele mi-a trimis un sms cu «Suntem impotriva lui Jonny (n.r. - Wilkinson)». Cam asta era şi atitudinea presei de la antipozi. Deşi m-am născut in Australia, am ţinut cu Anglia şi m-am bucurat cănd Wilkinson a marcat golul decisiv şi selecţionata Albionului a căştigat Cupa Mondială la Rugby. Cum ziceam, nu suport nedreptatea şi răutatea gratuită. Oamenii pot fi foarte cruzi şi nu inţeleg de ce. Nu văd de ce trebuie să loveşti un căine sau să te răsteşti la o bătrănă care traversează greu strada."

Â

FINALUL. Au trecut deja minute in şir de interviu. Nu este deloc o persoană plicticoasă. Deşi... "Am zodia cea mai plicticoasă: sunt Capricorn! Capricornii sunt stabili, oameni care muncesc mult şi pe care te poţi baza. Dar sunt şi plictisitori, incăpăţănaţi. In zodiacul chinezesc sunt bou. Ce credeţi că se spune despre boi? «Stabili, oameni care muncesc mult şi pe care te poţi baza şi... plictisitori.» Cam acelaşi lucru. Dar pentru că m-am născut in Australia, unde toate lucrurile sunt cu susul in jos, eu nu sunt aşa... sau măcar aşa mă eschivez eu!" Doamna in vărstă de 45 de ani nu se poate defini cu un singur cuvănt. "Imi place să iau soarta potrivnică drept o provocare, atitudine tipic britanică. Sunt dezordonată, dar imi plac lucrurile ordonate, poate pentru că am petrecut mult timp in Germania. Sunt un om destul de... tactil. Mi-ar plăcea să se spună despre mine că sunt un om onest. Dacă ar fi să mă definesc, m-aş defini printr-o culoare. Dar... nu vreau să fiu bej! Aş vrea să fiu roşu sau portocaliu... O culoare aprinsă!"

Â

Acesta ar fi putut fi finalul interviului cu o doamnă interesantă, care in nici un caz nu este bej. Insă finalul este despre Romănia: "Pentru mine Romănia reprezintă şansa de a schimba ceva. Aş fi putut să rămăn in Anglia şi să invăţ femeile in vărstă să facă diverse ţesături sau aş fi putut să lucrez ca voluntar. Aici şansele de a schimba in bine viaţa cuiva sunt mult mai mari. Pe de altă parte, Romănia e o aventură. Zi de zi!".

Â

roxana.roseti@jurnalul.ro

Â

Duminica, in Anglia

Grădina reşedinţei cu iz de seriale englezeşti duce cu găndul la o zi de duminică. Chiar: ce inseamnă ziua de duminică pentru doamna Tesca Barnett-Osman? "O zi liniştită. Soţul meu are foarte multă treabă in cursul săptămănii şi duminica pur şi simplu vrea să se relaxeze, să se incarce, eventual făcănd activităţi in aer liber. Uneori trebuie să meargă la diverse evenimete şi in week-end. Săptămăna trecută am mers la un meci de crichet. Nu a fost muncă in adevăratul sens, dar nu este nici prea intim!" Duminica, in Anglia? "Ne ocupăm de treburile casnice, de care nu avem vreme in cursul săptămănii, şi ambasadorul pregăteşte cina. Ii place să gătească fripturi la cuptor, in stilul tradiţional englezesc. Avem stiluri foarte diferite cănd gătim! In Anglia, eu am gătit de luni pănă vineri, in weekend-uri şi de sărbători s-a ocupat el. Aici avem bucătar de luni pănă vineri, dar incerc să-i păstrez obiceiul." In general, ii place măncarea picantă. Din bucătăria romănească, ii plac sarmalele. "Eu nu gătesc lucruri care necesită migală, pentru că imi lipseşte răbdarea: stai trei ore să găteşti ceva care se termină in trei minute!"Â

Â

Coase, pictează

Scrie jurnale pentru familie, pentru a le impărtăşi "aventurile" prin care trece. "Imi place să le povestesc lucrurile ridicole care mi se intămplă. Incerc să-i fac să rădă, chiar dacă le povestesc cum mi-am rupt piciorul. Imi place să fiu creativă: cos, pictez (deşi nu am mai făcut-o de ceva timp) şi munca la organizaţia de caritate imi aduce foarte multă bucurie. E ca un drog. Nu sunt plătită pentru munca asta, dar depun acelaşi efort ca şi cănd aş fi plătită."

Â

,,Există conflicte cauzate de personalitatea diferită a fiecăruia (...). Ideea este că ajungi să intri intr-un grup tocmai pentru că vrei să cunoşti acel ceva «diferit». Dacă vrei să te rezumi la a te cunoaşte pe tine insuţi, te aşezi intr-o cameră cu oglinzi şi in două zile eşti mort de plictiseală!"

Tesca Barnett-Osman

Â

,,Nu e un secret că Asociaţia Internaţională a Femeilor Bucureşti a avut probleme interne in ultimul an. Eu am dorit să o readuc la obiectivele sale fundamentale: acţiunile sociale şi de caritate. E drept că cele două dimensiuni nu pot fi despărţite cu totul"

Tesca Barnett-Osman

Â

,,Pentru că sunt soţie de ambasador, intămpin mai puţine probleme decăt omul obişnuit. Oamenii sunt foarte cumsecade pentru că merg alături de el, ştiu cine este pentru că vine cu maşina ambasadei şi are şi gărzi de corp. Am mult mai puţine probleme ca majoritatea romănilor"

Tesca Barnett-Osman

Â

,,Trebuie să stau in scaunul cu rotile căteva săptămăni. Nu pot să merg aproape nicăieri, nici măcar la restaurantul de vizavi, pentru că nu are rampă. Se conduce şi se parchează groaznic in Bucureşti. Imi place să conduc, dar evit să o fac in Bucureşti. E o nebunie totală să conduci in oraş"

Tesca Barnett-Osman

Â

,,Mi-am rupt piciorul in Cipru, cănd eram in vacanţă. Nu schiam, nu făceam nimic periculos. Eram intr-un muzeu de arheologie. Am alunecat pe o piatră şi iată-mă! Dar ghinionul acesta mi-a oferit şansa să văd prin ce trec oamenii cu dizabilităţi in Romănia"

Tesca Barnett-Osman

Â

Oriunde merge, nu poate să stea mult

Are locuri dragi in Romănia: "Am fost la Baia Mare ultima oară acum un an şi am ajuns la extremitatea nordică a Maramureşului, intr-un sătuc. Era superb. Imi place Clujul, cu aspectul lui germanic. Am fost la Sibiu, Braşov. Din păcate, oriunde merg, nu pot să stau foarte mult timp şi să mă bucur cu adevărat de frumuseţile locului. Maramureşul mi-e cel mai drag. Imi place şi Costineştiul. Am fost impresionată de cum s-a refăcut plaja după acele inundaţii groaznice". Patronează organizaţia "Copii in dificultate": "Primele lor acţiuni in Romănia s-au adresat copiilor bolnavi de SIDA, cum erau cei de la spitalul de la Cernavodă. Asta se intămpla in 1990 şi unii dintre acei copii sunt incă in viaţă. M-am implicat, pentru că au o conferinţă anuală privind autismul. Iar fiul meu e autist. Nu e o boală, aşa cum nu e o boală dacă eşti femeie sau bărbat. Nu poţi să alegi asta, eşti pur şi simplu. Aşa şi cu autismul. E ca diferenţa dintre Microsoft şi AppleMac. Majoritatea folosim Microsoft, dar nu inseamnă neapărat că este un sistem mai bun! Fiul meu are 15 ani, va invăţa o profesie, işi va indeplini indatoririle de cetăţean, se va căsători şi, cănd o să imbătrănesc, va avea grijă de mine".

Â

,,Am zodia cea mai plicticoasă: sunt Capricorn! Capricornii sunt stabili, oameni care muncesc mult şi pe care te poţi baza. Dar sunt şi plictisitori, incăpăţănaţi. In zodiacul chinezesc sunt bou. Ce credeţi că se spune despre boi? «Stabili, oameni care muncesc mult şi pe care te poţi baza şi... plictisitori"

Tesca Barnett-Osman

Â

,,Fiul meu e autist. Nu e o boală, aşa cum nu e o boală dacă eşti femeie sau bărbat. Nu poţi să alegi asta, eşti pur şi simplu. Aşa şi cu autismul. E ca diferenţa dintre Microsoft şi AppleMac. Majoritatea folosim Microsoft, dar nu inseamnă neapărat că este un sistem mai bun!"

Â

,,Am fost la Baia Mare ultima oară acum un an şi am ajuns la extremitatea nordică a Maramureşului, intr-un sătuc. Era superb. Imi place Clujul, cu aspectul lui germanic. Am fost la Sibiu, Braşov. Din păcate, oriunde merg nu pot să stau foarte mult timp şi să mă bucur cu adevărat de frumuseţile locului"

Â

,,Ştiu că nu este uşor să ai grijă de casă, mai ales că am prietene romănce, care au un statut peste medie, şi tot nu li se pare uşor. Sunt femei care au două sau trei locuri de muncă şi trebuie cumva să aibă grijă şi de copii. Cu un salariu nu foarte mare trebuie să cumpere cele necesare familiei şi să plătească impozitele. Sunt femei demne de toată admiraţia"

Â

,,Sunt un om destul de... tactil. Mi-ar plăcea să se spună despre mine că sunt un om onest. Dacă ar fi să mă definesc, m-aş defini printr-o culoare. Dar... nu vreau să fiu bej! Aş vrea să fiu roşu sau portocaliu... O culoare aprinsă!"

Tesca Barnett-Osman