Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Reporter sub acoperire: Aveţi ţigări? Contrabandist: De care? Saint
George sau altceva? Câte baxuri? Sau cartuşe? Reporter: Vrem cantităţi
mari. Am vrea să găsim pe cineva să cumpărăm mult... Contrabandist:
Nici o problemă! De cât aveţi nevoie? Am repetat acest dialog de zeci
de ori pe drumul româno-ucrainean al ţigărilor ilegale.
Reporter sub acoperire: Aveţi ţigări? Contrabandist: De care? Saint George sau altceva? Câte baxuri? Sau cartuşe? Reporter: Vrem cantităţi mari. Am vrea să găsim pe cineva să cumpărăm mult... Contrabandist: Nici o problemă! De cât aveţi nevoie? Am repetat acest dialog de zeci de ori pe drumul româno-ucrainean al ţigărilor ilegale.
Mai mulţi jurnalişti din România, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Moldova au demarat un amplu proiect transfrontalier în ceea ce priveşte comerţul cu ţigări la graniţele Uniunii Europene, proiectul fiind finanţat de Foundation Open Society Institute din Zug, Elveţia.
CONTRABANDÅ. O echipă de la Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie împreună cu un coleg ucrainean au urmărit căile ilicite prin care se face contrabanda cu ţigări la graniţa estică a Uniunii Europene. Atât contrabandiştii români, cât şi cei ucraineni au oferit echipei de jurnalişti ţigări de toate felurile şi tipurile, inclusiv cele achiziţionate din duty-free-uri şi chiar ţigări fabricate ilegal, mărci contrafăcute cum ar fi LML, o imitaţie a L&M, dar şi ţigări fabricate în Ucraina ce au intrat ilegal în România fie prin punctele de trecere a frontierei, fie prin ceea ce se numeşte "zona verde", teritoriul dintre două puncte de trecere a frontierei. Atât autorităţile române, cât şi cele ucrainene sunt de acord cu faptul că nivelul contrabandei cu ţigări este în creştere şi că se fac puţine lucruri pentru a fi stopat acest fenomen. Echipa de investigaţii a aflat că uriaşe cantităţi de ţigări fabricate legal în Ucraina ajung pe piaţa neagră din România şi din alte state ale Uniunii Europene; există politicieni ucraineni implicaţi în comerţul cu ţigări la frontieră; se fac confiscări importante de ţigări, dar numai când autorităţile primesc ponturi; magazinele duty-free de la frontiera terestră sunt sursa importantă de contrabandă.
ÎN BAZAR. Am început traseul jurnalistic în Suceava, nu departe de graniţa ucraineană. Bazarul din Suceava este principalul nod de distribuţie a mărfurilor ucrainene spre pieţele româneşti. Camioane şi microbuze încarcă de aici toate tipurile de mărfuri, alimente şi băuturi spirtoase. Mărfurile din Ucraina sunt considerabil mai ieftine decât produsele similare româneşti, deci cumpărătorii nu se lasă aşteptaţi. Ţigările reprezintă însă cea mai mare parte dintre aceste mărfuri. Ţigările fabricate în Ucraina se găsesc în bazarul din Suceava la preţuri mult mai mici decât cele fabricate în România. Un pachet de Marlboro poate fi cumpărat cu 3,5 lei, pe când preţul acestuia în magazinele din România este de 6 lei. De fapt, preţurile la ţigări din România sunt de cel puţin trei ori mai mari decât cele din Ucraina, şi aici vorbim despre piaţa legală, în cazuri cum ar fi Marlboro, Kent sau Winston. În cazul ţigărilor ieftine cum sunt Saint George sau Ronson, cele mai populare de altfel printre contrabandişti, câştigurile cresc de până la cinci ori. Comerţul ilegal cu ţigări începe în bazarul din Suceava în jurul orei 4 dimineaţa, când contrabandiştii îşi expun ţigările. Câteva pachete de diferite mărci aşezate pe pământ pentru ca oferta să fie vizibilă. Şi de aici începe dialogul. Contrabandiştii nu se obosesc să vândă pachete, ei fiind interesaţi să vândă cantităţi mari, pentru că vor să scape de marfă înainte de răsăritul soarelui, pentru a evita să facă afaceri pe lumină, pentru că pot fi văzuţi uşor de autorităţile care ar putea face raiduri.
AUTORITÅŢILE. Poliţia Română de Frontieră recunoaşte faptul că ţigările ajung în bazarul din Suceava după ce sunt introduse prin contrabandă din Ucraina de persoane care folosesc slăbiciunile sistemului. Contrabandiştii fac şi până la patru drumuri pe zi, dar cei care nu vor să rişte mult aduc doar cota pe care legea o permite: două cartuşe. Pe care le lasă apoi la anumite persoane din Siret, un sat în apropierea frontierei. Când se strânge de un bax, îl aduc la piaţa din Suceava, unde vânzătorii trec la treabă. De aici, ţigările sunt împrăştiate în toată România. La o primă vedere, poate părea că traficul cu ţigări este o afacere mică, dar bazarul din Suceava este întotdeauna plin cu marfă de contrabandă, de aici oricine putându-se aproviziona cu impresionante cantităţi ce ajung chiar şi la Bucureşti. Ni s-au oferit cantităţi enorme de More, Saint George, Ronson, Pall Mall, L&M, Marlboro, dar şi alte mărci, ţigările oferite având timbru ucrainean sau fiind de la duty-free. Ofiţerul Budianu de la Poliţia de Frontieră ştie că de fapt poţi "îndesa" cu ţigări orice aliment: pâine, sucuri la carton, lapte şi cutii de cafea. De asemenea, orice tip de autovehicul poate fi adaptat pentru transportul ţigărilor de contrabandă, acestea fiind găsite odată chiar şi în boxele unui BMW ultimul tip. Poliţiştii de frontieră spun că, odată prinşi, traficanţii sunt amendaţi, dar îşi permit să plătească amenda pe loc şi îşi continuă activitatea. "Este o afacere care se derulează permanent, iar numai amenzile nu pot să-i facă pe traficanţi să se oprească", a spus un vameş. Autorităţile române au făcut un pas înainte în lupta împotriva traficului de la frontieră atunci când Ministerul de Externe împreună cu instituţiile statului care lucrează în punctele de frontieră au decis să identifice cetăţenii ucraineni care trec graniţa des cu ţigări şi să le anuleze vizele pentru România.
LA GRANIŢÅ. Ucrainenii care locuiesc aproape de graniţa cu România pot primi viza cu multiple intrări foarte ieftin, 20 de euro anual, exact ca şi pentru Ungaria, dar, conform datelor de la Poliţia de Frontieră, au fost anulate în 2007 vizele pentru mai mult de 100 de cetăţeni. Totuşi, aceasta este o măsură controversată, conform datelor obţinute de la Ministerul român de Externe, care deja a fost atacată în instanţele româneşti. Pe de altă parte, cetăţenii români îşi continuă activitatea de contrabandă fără teama că viza lor de Ucraina va fi anulată, mai ales că începând cu 1 ianurie 2008 regimul vizelor s-a schimbat, pentru că Ucraina a ridicat vizele pentru cetăţenii români. În ciuda rapoartelor optimiste ale vameşilor ucraineni legate de succesele lor în lupta împotriva contrabandei, producătorii de ţigări spun că, din peste 120 de miliarde de ţigări fabricate anual sau legal importate în Ucraina, 20 de miliarde dispar în neant. Conform celor de la Vamă, în primele nouă luni şi jumătate ale lui 2007, numai 78,5 milioane de ţigări au fost confiscate la frontieră, ceea ce indică faptul că uriaşe cantităţi de ţigări trec ilegal şi ajung pe pieţele din România, Ungaria sau din alte state ale Uniunii. În partea ucraineană, situaţia e puţin diferită comparativ cu ce se întâmplă pe malul celălalt al Tisei. În satul ucrainean Dibrova, între Solotvino şi Tyachiv, la întrebarea: De unde putem cumpăra ieftin cantităţi mari de ţigări şi ţigări fără timbru, localnicii ne-au arătat o casă de pe uliţa principală, unde trăieşte familia "a lu’ Pavel". De cum am intrat pe poarta deschisă, un bărbat voinic în jur de 50 de ani stătea rezemat de o dubă. Când l-am întrebat de unde putem cumpăra ţigări ieftine pentru a le duce în România, a strigat-o pe Ana.
LA DEPOZIT. Ana a lu’ Pavel ne-a invitat într-un depozit, unde alături de baxuri cu ness erau şi baxuri sau cartuşe de ţigări în cantităţi mari. După ce le-am spus că ţigările vor fi introduse în România prin contrabandă, Ana s-a relaxat imediat, pentru că România este locul pe care de patru ani ei îl aprovizionează cu mărfuri. Din partea lor, poţi să iei orice cantitate de ţigări, tot ceea ce Ana cere este o înştiinţare prealabilă a cantităţii ce urmează a fi cumpărată. "Dacă vrei ţigări fără timbru – Marlboro contrafăcut –, putem să îţi aducem orice cantitate în maximum o oră", a spus Ana, adăugând că de partea aceasta de afacere se ocupă fiul ei. "Dar aveţi grijă că sunt de calitate proastă. Unii clienţi ai noştri au avut mari probleme de curând când le-au vândut", ne-a avertizat ea. Printre ţigările pe care Ana le avea în depozit am văzut şi exoticele Jin Ling, al căror design seamănă cu cel de la Camel, numai că locul cămilei e luat de un ţap. Jin Ling sunt fabricate la Lvov de Baltivc Tobacco Company din Kaliningrad, Rusia. Ţigările LML, care seamănă foarte mult cu L&M, sunt fabricate la Doneţk de firma Hamadey Ucraina. Ambele mărci costă 16 griveni cartuşul, de două ori mai ieftin decât mărcile de ţigări cunoscute pe care le imită. Mihai, vecinul Anei, vânde şi el ţigări şi are un chioşc pe Şoseaua Solotvino – Tyachiv. A fost de acord imediat să ne vândă Marlboro contrafăcut la preţul de 50 de eurocenţi, de două ori mai ieftin decât marca originală. Localnicii spun că "atelierul de contrafăcut Marlboro" se află în apropiere de Dibrova.
MONITORIZARE. Dmytro Redko este corporate affairs director al JTI Ucraina, firmă care produce mărci precum Camel, Winston şi More. Nu este un necunoscător al problemelor ridicate de contrabandă. Printre numeroasele mărci pe care compania la care lucrează le produce, favoritele contrabandiştilor sunt Saint George şi Ronson. Redko a menţionat că, după ce JTI a cumpărat compania Gallaher, firma care producea aceste tipuri de ţigări, s-a decis ca producţia să fie redusă la jumătate. Redko a explicat că aceasta a fost poate singura cale de a ieşi din criză, iar compania a trecut prin acest proces în ciuda pierderilor importante. "Nu contează unde are loc contrabanda, toţi arată cu degetul către producător", a arătat Redko, adăugând că acest fapt dăunează imaginii companiei. El a mai spus că pierderile economice ale producătorului cauzate de contrabandă sunt dificil de calculat şi că mai degrabă se poate vorbi despre un profit obţinut din "producerea de alte bunuri". În acelaşi timp, Redko a arătat că JTI a iniţiat un program de monitorizare a transparenţei în ceea ce priveşte firmele care cumpără angro produsele JTI prin faptul că sunt urmărite operaţiunile acestora şi structura acţionariatului sau a asociaţilor acestor firme. De asemenea, JTI are un departament de securitate care urmăreşte îndeaproape comenzile mari, în special cele care vin din regiunile vestice ale Ucrainei, pentru că aceste achiziţii, după cum a spus Redko, sunt susceptibile ca fiind legate de activitatea de contrabandă.
LEGÅTURI POLITICE. Totuşi, în timpul vizitei pe care am făcut-o la fabrica de ţigări West din Berehi, la mai puţin de un kilometru de graniţa maghiară în Transcarpatia, am explicat angajaţilor că avem nevoie de 50-100 de baxuri de Marlboro şi Kent pentru a le introduce în România. Ei ne-au adus o listă cu preţurile majorităţii mărcilor cunoscute, deşi le-am explicat clar că nu voiam decât Marlboro şi Kent, şi ne-au spus totodată că trebuie să le dăm de ştire cu o săptămână înainte pentru o asemenea cantitate. Dar mai exista o condiţie impusă de companie: o discuţie faţă-n faţă cu directorul Volodymyr Bortnichuk, care lipsea în acel moment. Conform Comisiei Electorale Centrale din Ucraina, acest afacerist este reprezentantul la alegeri în circumscripţia electorală locală al partidului condus de Iulia Timoşenko. Acelaşi răspuns l-am primit şi de la biroul din Cernăuţi al firmei Podillya – Tiutin din Ternopil, unde totul depindea de discuţia cu directorul. "Trebuie să vadă ce fel de oameni sunteţi", a spus unul dintre angajaţii firmei. Yuriy Pikulsky, şeful Biroului de Control şi Licenţe pentru Alcool şi Tutun din cadrul Administraţiei Financiare, nu vede nici o încălcare a condiţiilor de licenţiere din partea firmelor care cumpără angro. El a explicat că lupta împotriva contrabandei şi prevenirea afacerilor suspicioase nu sunt cerinţe pentru emiterea de licenţe pentru aceste firme. În mod curent, 99 de firme din Ucraina au acest tip de licenţe şi plătesc 500.000 de griveni anual, adică 100.000 de dolari. Pikulsky nu crede că are vreun rost impunerea unor limite asupra cantităţilor de alcool şi tutun pe care firmele angro pot să le comercializeze, spunând că vor fi acuzaţi, în cazul în care ar impune limite, de violarea drepturilor afaceriştilor.
Mai mulţi jurnalişti din România, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Moldova au demarat un amplu proiect transfrontalier în ceea ce priveşte comerţul cu ţigări la graniţele Uniunii Europene, proiectul fiind finanţat de Foundation Open Society Institute din Zug, Elveţia.
CONTRABANDÅ. O echipă de la Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie împreună cu un coleg ucrainean au urmărit căile ilicite prin care se face contrabanda cu ţigări la graniţa estică a Uniunii Europene. Atât contrabandiştii români, cât şi cei ucraineni au oferit echipei de jurnalişti ţigări de toate felurile şi tipurile, inclusiv cele achiziţionate din duty-free-uri şi chiar ţigări fabricate ilegal, mărci contrafăcute cum ar fi LML, o imitaţie a L&M, dar şi ţigări fabricate în Ucraina ce au intrat ilegal în România fie prin punctele de trecere a frontierei, fie prin ceea ce se numeşte "zona verde", teritoriul dintre două puncte de trecere a frontierei. Atât autorităţile române, cât şi cele ucrainene sunt de acord cu faptul că nivelul contrabandei cu ţigări este în creştere şi că se fac puţine lucruri pentru a fi stopat acest fenomen. Echipa de investigaţii a aflat că uriaşe cantităţi de ţigări fabricate legal în Ucraina ajung pe piaţa neagră din România şi din alte state ale Uniunii Europene; există politicieni ucraineni implicaţi în comerţul cu ţigări la frontieră; se fac confiscări importante de ţigări, dar numai când autorităţile primesc ponturi; magazinele duty-free de la frontiera terestră sunt sursa importantă de contrabandă.
ÎN BAZAR. Am început traseul jurnalistic în Suceava, nu departe de graniţa ucraineană. Bazarul din Suceava este principalul nod de distribuţie a mărfurilor ucrainene spre pieţele româneşti. Camioane şi microbuze încarcă de aici toate tipurile de mărfuri, alimente şi băuturi spirtoase. Mărfurile din Ucraina sunt considerabil mai ieftine decât produsele similare româneşti, deci cumpărătorii nu se lasă aşteptaţi. Ţigările reprezintă însă cea mai mare parte dintre aceste mărfuri. Ţigările fabricate în Ucraina se găsesc în bazarul din Suceava la preţuri mult mai mici decât cele fabricate în România. Un pachet de Marlboro poate fi cumpărat cu 3,5 lei, pe când preţul acestuia în magazinele din România este de 6 lei. De fapt, preţurile la ţigări din România sunt de cel puţin trei ori mai mari decât cele din Ucraina, şi aici vorbim despre piaţa legală, în cazuri cum ar fi Marlboro, Kent sau Winston. În cazul ţigărilor ieftine cum sunt Saint George sau Ronson, cele mai populare de altfel printre contrabandişti, câştigurile cresc de până la cinci ori. Comerţul ilegal cu ţigări începe în bazarul din Suceava în jurul orei 4 dimineaţa, când contrabandiştii îşi expun ţigările. Câteva pachete de diferite mărci aşezate pe pământ pentru ca oferta să fie vizibilă. Şi de aici începe dialogul. Contrabandiştii nu se obosesc să vândă pachete, ei fiind interesaţi să vândă cantităţi mari, pentru că vor să scape de marfă înainte de răsăritul soarelui, pentru a evita să facă afaceri pe lumină, pentru că pot fi văzuţi uşor de autorităţile care ar putea face raiduri.
AUTORITÅŢILE. Poliţia Română de Frontieră recunoaşte faptul că ţigările ajung în bazarul din Suceava după ce sunt introduse prin contrabandă din Ucraina de persoane care folosesc slăbiciunile sistemului. Contrabandiştii fac şi până la patru drumuri pe zi, dar cei care nu vor să rişte mult aduc doar cota pe care legea o permite: două cartuşe. Pe care le lasă apoi la anumite persoane din Siret, un sat în apropierea frontierei. Când se strânge de un bax, îl aduc la piaţa din Suceava, unde vânzătorii trec la treabă. De aici, ţigările sunt împrăştiate în toată România. La o primă vedere, poate părea că traficul cu ţigări este o afacere mică, dar bazarul din Suceava este întotdeauna plin cu marfă de contrabandă, de aici oricine putându-se aproviziona cu impresionante cantităţi ce ajung chiar şi la Bucureşti. Ni s-au oferit cantităţi enorme de More, Saint George, Ronson, Pall Mall, L&M, Marlboro, dar şi alte mărci, ţigările oferite având timbru ucrainean sau fiind de la duty-free. Ofiţerul Budianu de la Poliţia de Frontieră ştie că de fapt poţi "îndesa" cu ţigări orice aliment: pâine, sucuri la carton, lapte şi cutii de cafea. De asemenea, orice tip de autovehicul poate fi adaptat pentru transportul ţigărilor de contrabandă, acestea fiind găsite odată chiar şi în boxele unui BMW ultimul tip. Poliţiştii de frontieră spun că, odată prinşi, traficanţii sunt amendaţi, dar îşi permit să plătească amenda pe loc şi îşi continuă activitatea. "Este o afacere care se derulează permanent, iar numai amenzile nu pot să-i facă pe traficanţi să se oprească", a spus un vameş. Autorităţile române au făcut un pas înainte în lupta împotriva traficului de la frontieră atunci când Ministerul de Externe împreună cu instituţiile statului care lucrează în punctele de frontieră au decis să identifice cetăţenii ucraineni care trec graniţa des cu ţigări şi să le anuleze vizele pentru România.
LA GRANIŢÅ. Ucrainenii care locuiesc aproape de graniţa cu România pot primi viza cu multiple intrări foarte ieftin, 20 de euro anual, exact ca şi pentru Ungaria, dar, conform datelor de la Poliţia de Frontieră, au fost anulate în 2007 vizele pentru mai mult de 100 de cetăţeni. Totuşi, aceasta este o măsură controversată, conform datelor obţinute de la Ministerul român de Externe, care deja a fost atacată în instanţele româneşti. Pe de altă parte, cetăţenii români îşi continuă activitatea de contrabandă fără teama că viza lor de Ucraina va fi anulată, mai ales că începând cu 1 ianurie 2008 regimul vizelor s-a schimbat, pentru că Ucraina a ridicat vizele pentru cetăţenii români. În ciuda rapoartelor optimiste ale vameşilor ucraineni legate de succesele lor în lupta împotriva contrabandei, producătorii de ţigări spun că, din peste 120 de miliarde de ţigări fabricate anual sau legal importate în Ucraina, 20 de miliarde dispar în neant. Conform celor de la Vamă, în primele nouă luni şi jumătate ale lui 2007, numai 78,5 milioane de ţigări au fost confiscate la frontieră, ceea ce indică faptul că uriaşe cantităţi de ţigări trec ilegal şi ajung pe pieţele din România, Ungaria sau din alte state ale Uniunii. În partea ucraineană, situaţia e puţin diferită comparativ cu ce se întâmplă pe malul celălalt al Tisei. În satul ucrainean Dibrova, între Solotvino şi Tyachiv, la întrebarea: De unde putem cumpăra ieftin cantităţi mari de ţigări şi ţigări fără timbru, localnicii ne-au arătat o casă de pe uliţa principală, unde trăieşte familia "a lu’ Pavel". De cum am intrat pe poarta deschisă, un bărbat voinic în jur de 50 de ani stătea rezemat de o dubă. Când l-am întrebat de unde putem cumpăra ţigări ieftine pentru a le duce în România, a strigat-o pe Ana.
LA DEPOZIT. Ana a lu’ Pavel ne-a invitat într-un depozit, unde alături de baxuri cu ness erau şi baxuri sau cartuşe de ţigări în cantităţi mari. După ce le-am spus că ţigările vor fi introduse în România prin contrabandă, Ana s-a relaxat imediat, pentru că România este locul pe care de patru ani ei îl aprovizionează cu mărfuri. Din partea lor, poţi să iei orice cantitate de ţigări, tot ceea ce Ana cere este o înştiinţare prealabilă a cantităţii ce urmează a fi cumpărată. "Dacă vrei ţigări fără timbru – Marlboro contrafăcut –, putem să îţi aducem orice cantitate în maximum o oră", a spus Ana, adăugând că de partea aceasta de afacere se ocupă fiul ei. "Dar aveţi grijă că sunt de calitate proastă. Unii clienţi ai noştri au avut mari probleme de curând când le-au vândut", ne-a avertizat ea. Printre ţigările pe care Ana le avea în depozit am văzut şi exoticele Jin Ling, al căror design seamănă cu cel de la Camel, numai că locul cămilei e luat de un ţap. Jin Ling sunt fabricate la Lvov de Baltivc Tobacco Company din Kaliningrad, Rusia. Ţigările LML, care seamănă foarte mult cu L&M, sunt fabricate la Doneţk de firma Hamadey Ucraina. Ambele mărci costă 16 griveni cartuşul, de două ori mai ieftin decât mărcile de ţigări cunoscute pe care le imită. Mihai, vecinul Anei, vânde şi el ţigări şi are un chioşc pe Şoseaua Solotvino – Tyachiv. A fost de acord imediat să ne vândă Marlboro contrafăcut la preţul de 50 de eurocenţi, de două ori mai ieftin decât marca originală. Localnicii spun că "atelierul de contrafăcut Marlboro" se află în apropiere de Dibrova.
MONITORIZARE. Dmytro Redko este corporate affairs director al JTI Ucraina, firmă care produce mărci precum Camel, Winston şi More. Nu este un necunoscător al problemelor ridicate de contrabandă. Printre numeroasele mărci pe care compania la care lucrează le produce, favoritele contrabandiştilor sunt Saint George şi Ronson. Redko a menţionat că, după ce JTI a cumpărat compania Gallaher, firma care producea aceste tipuri de ţigări, s-a decis ca producţia să fie redusă la jumătate. Redko a explicat că aceasta a fost poate singura cale de a ieşi din criză, iar compania a trecut prin acest proces în ciuda pierderilor importante. "Nu contează unde are loc contrabanda, toţi arată cu degetul către producător", a arătat Redko, adăugând că acest fapt dăunează imaginii companiei. El a mai spus că pierderile economice ale producătorului cauzate de contrabandă sunt dificil de calculat şi că mai degrabă se poate vorbi despre un profit obţinut din "producerea de alte bunuri". În acelaşi timp, Redko a arătat că JTI a iniţiat un program de monitorizare a transparenţei în ceea ce priveşte firmele care cumpără angro produsele JTI prin faptul că sunt urmărite operaţiunile acestora şi structura acţionariatului sau a asociaţilor acestor firme. De asemenea, JTI are un departament de securitate care urmăreşte îndeaproape comenzile mari, în special cele care vin din regiunile vestice ale Ucrainei, pentru că aceste achiziţii, după cum a spus Redko, sunt susceptibile ca fiind legate de activitatea de contrabandă.
LEGÅTURI POLITICE. Totuşi, în timpul vizitei pe care am făcut-o la fabrica de ţigări West din Berehi, la mai puţin de un kilometru de graniţa maghiară în Transcarpatia, am explicat angajaţilor că avem nevoie de 50-100 de baxuri de Marlboro şi Kent pentru a le introduce în România. Ei ne-au adus o listă cu preţurile majorităţii mărcilor cunoscute, deşi le-am explicat clar că nu voiam decât Marlboro şi Kent, şi ne-au spus totodată că trebuie să le dăm de ştire cu o săptămână înainte pentru o asemenea cantitate. Dar mai exista o condiţie impusă de companie: o discuţie faţă-n faţă cu directorul Volodymyr Bortnichuk, care lipsea în acel moment. Conform Comisiei Electorale Centrale din Ucraina, acest afacerist este reprezentantul la alegeri în circumscripţia electorală locală al partidului condus de Iulia Timoşenko. Acelaşi răspuns l-am primit şi de la biroul din Cernăuţi al firmei Podillya – Tiutin din Ternopil, unde totul depindea de discuţia cu directorul. "Trebuie să vadă ce fel de oameni sunteţi", a spus unul dintre angajaţii firmei. Yuriy Pikulsky, şeful Biroului de Control şi Licenţe pentru Alcool şi Tutun din cadrul Administraţiei Financiare, nu vede nici o încălcare a condiţiilor de licenţiere din partea firmelor care cumpără angro. El a explicat că lupta împotriva contrabandei şi prevenirea afacerilor suspicioase nu sunt cerinţe pentru emiterea de licenţe pentru aceste firme. În mod curent, 99 de firme din Ucraina au acest tip de licenţe şi plătesc 500.000 de griveni anual, adică 100.000 de dolari. Pikulsky nu crede că are vreun rost impunerea unor limite asupra cantităţilor de alcool şi tutun pe care firmele angro pot să le comercializeze, spunând că vor fi acuzaţi, în cazul în care ar impune limite, de violarea drepturilor afaceriştilor.
Cărăuşi ucraineni la 10 dolari baxul
La 7 decembrie 2007, poliţiştii de frontieră din Maramureş au confiscat 17.000 de pachete de ţigări în apropiere de Valea Vişeului. În maşina în care erau 24 de baxuri se aflau Tamara Danci, soţia unui ofiţer de la Poliţia de Frontieră, şi Mihai Halas, şoferul maşinii, care cumpăraseră ţigările şi voiau să le revândă. Poliţiştii au mai găsit pe malul Tisei alte zece baxuri care făceau parte din acelaşi lot cu cele din maşină. Anchetatorii au stabilit că soţia ofiţerului şi şoferul făceau parte dintr-un grup organizat ce se ocupa cu contrabanda de ţigări. Însă cel mai mare grup de contrabandişti, pentru prinderea căruia a fost necesar uzul de armă în timp ce trecea ilegal frontiera, a fost prins de poliţiştii de Frontieră de la Satu-Mare la 12 noiembrie 2007, capturându-se peste 250.000 de pachete. Fiecare dintre cei 35 de ucraineni ducea în spate trei sau patru baxuri şi trecuse pe fâşia verde între Târana Mare şi Negreşti Oaş, o zonă muntoasă a judeţului Satu-Mare. După ce au parcurs 3 km în interiorul României cu ţigările în spate, au fost somaţi de poliţişti să se predea în momentul în care voiau să încarce ţigările în patru microbuze ce aşteptau în pădure. Fiecare dintre cei 35 urma să primească zece dolari pentru fiecare bax transportat în România. Opt zile mai târziu, tot la Satu-Mare, s-au găsit 8.500 de pachete în duba lui Laszlo Andras, cetăţean maghiar, care a declarat poliţiştilor că el doar le transporta la rugămintea unui bărbat, pe care nu-l cunoaşte şi care i-a dat 300 de lei, până la Nyiregyhaza, unde urma să-l contacteze altcineva pentru a prelua marfa. Ungurul a fost amendat cu 50.000 RON.
