Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Albert Einstein făcea o delimitare tranşantă, sfătuind pe oricine să nu fie un om de succes, ci un om de valoare. Dacă fizicianul l-ar fi cunoscut pe Gică Petrescu şi-ar fi reconsiderat afirmaţia, căci valoarea şi succesul nu sunt întotdeauna incompatibile.
Albert Einstein făcea o delimitare tranşantă, sfătuind pe oricine să nu fie un om de succes, ci un om de valoare. Dacă fizicianul l-ar fi cunoscut pe Gică Petrescu şi-ar fi reconsiderat afirmaţia, căci valoarea şi succesul nu sunt întotdeauna incompatibile. Gică Petrescu le-a avut pe amândouă, cu asupra de măsură. Nu doar în timpul vieţii, ci parcă mai abitir după. În urmă cu un an, mai exact la 26 februarie, Jurnalul Naţional edita cea dintâi Ediţie de Colecţie “pe care s-o asculţi”, dedicată lui Gică Petrescu. Pentru prima oară în România, Jurnalul Naţional scotea pe piaţă un tiraj de
150.000 de CD-uri, care s-a epuizat într-o singură zi. Cititorii au primit la pachet ziarul, Ediţia de Colecţie şi CD-ul la preţul de 3 lei. Bişniţarii au mirosit însă imediat succesul şi l-au vândut pe maestru la suprapreţ, cu 15 lei. Profit 400%. Indubitabil, iniţiativa noastră a fost încă de la început un succes de marketing.
După un an de la demararea proiectului nostru, vă oferim, iată, un Disc de Aur, cu melodii care pentru mulţi melomani valorează mai mult decât o gură de apă în deşert.
În România se premiază cu discuri de aur şi de platină artişti vânduţi în 10.000 şi 25.000 de exemplare. Oare din ce ar trebui să fie făcut discul care semnifică performanţa lui Gică Petrescu? Din diamant?! Lăsând retorica la o parte, ne mărginim să spunem că titulatura este simbolică, dar reprezintă cu adevărat performanţa... succesul de care vorbeam la început.
Gică Petrescu este port-bonheur-ul Ediţiilor noastre sonore. De la el încoace au apărut 44 şi toate au fost primite cu bucurie de cititorii-ascultători.
Proiectul a avut girul de autoritate al maestrului. Dacă ar avea şi longevitatea lui, ar trebui să treacă de anul 10000, ca să-l parafrazăm pe nea Gică.
Muzică bună este din bleşug, public avem, cu limitele noastre biologice stăm mai prost. Dar s-o găsi cineva care să perpetueze proiectul. Eventual, strănepoţii strănepoţilor noştri.
